Site icon Editia de Dimineata

Crăciunul copiilor

Ultima zi din noiembrie aduce primul moş din perioada iernii: Moş Andreiul. Cea de-a şasea zi a lunii decembrie însă, este consacrată altui moş, deosebit de iubit de copii, cunoscut ca aducător de daruri: Moş Nicolae. Sărbătoarea este numită în Calendarul popular Sân-Nicoară, în Ardeal, şi simplu – Moş Nicolae, în Muntenia şi în Oltenia. Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai respectaţi sfinţi, apărător al dreptei credinţe.

Imaginarul popular îi atribuie lui Sân-Nicoară aura unui sfânt bătrân, ca şi anul care se apropie de sfârșit, scrie iuliagorneanu.ro.

Sfânt protector

Celebrat astăzi și pus sub semnul Sfântului protector, unul dintre cele mai populare nume de la noi este de sorginte grecească, Nikolaos fiind o contopire a cuvintelor nikao – „a învinge“ și laos – „popor“.

„Sfântul Nicolae este episcop de Myra în Lycia (în Anatolia, Turcia), în prima jumătate a secolului al IV-lea. Este sărbătorit pe 6 decembrie, iar mutarea moaștelor lui la Bari, pe 9 mai. Mărturiile istorice despre viața lui sunt foarte puține și confuze. Ceea ce este sigur, este faptul că a fost un episcop cu o viață sfântă.

Conform tradiției, a suferit din cauza persecuțiilor din timpul împăratului Dioclețian și apoi a fost prezent la lucrările conciliului I ecumenic de la Nicea (325). A murit între anii 345-352. În secolul al VI-lea, împăratul Iustinian i-a construit o biserică, iar mai târziu, în jurul anului 840, împăratul Vasile Macedoneanul a dispus construirea unui oratoriu în curtea lui imperială.

În vestul creștinătății, Papa Nicolae I îi dedică o biserică în Lateran (cca. 860). În rândul populațiilor germanice, cultul lui este răspândit de către principesa Teofana, o bizantină căsătorită cu împăratul Otto al II-lea (973-983). Din mărturiile timpului, reiese că în anul 1087, moaștele lui furate de soldați italieni au fost duse la Bari, unde se află și astăzi în bazilica care îi poartă numele și unde există și un institut de studii care are ca scop principal cunoașterea și promovarea spiritualității orientale și a unității dintre părțile orientală și occidentală ale creștinătății. În Franța și Germania, mai mult de 2000 de biserici sunt dedicate acestui sfânt, și aproape 400 în Anglia, Rusia, Italia, Grecia, România, etc. Foarte multe persoane îi poartă numele, semn evident al venerării de care se bucură.

Conform scrierilor în care istoria cu legenda se împletesc, sfântul episcop a eliberat trei ofițeri condamnați pe nedrept. Tot el a procurat zestre pentru trei fete sărace și a salvat de la moarte trei tineri condamnați fără vină. Din aceste istorisiri pietatea, imaginația și fantezia populară au contribuit la nașterea unor tradiții folclorice care îl prezintă pe sfântul Nicolae ca cel care în secret aduce daruri pentru copii și pentru persoanele corecte, iar pentru cei care au greșit, au făcut rele, el vine cu o nuielușă pentru a-i îndemna la convertire. În teritoriile de limbă anglo-saxonă, numele lui devine Santa Klaus și este asociat cu Moș Crăciun”.

Bun, generos, aducător de bogăție și noroc

Este considerat protectorul copiilor, al orfanilor, al văduvelor, al corăbierilor şi al soldaţilor, cel care „păzește” Soarele să nu fugă de pe cer. Se ştie de când lumea că e bun, generos, aducător de bogăție şi noroc iar atunci când își scutură barba, „ninge negreşit”. Dacă trece luna decembrie fără să ningă şi rămâne pământul negru, se zice că a întinerit Moş Nicolae.

În imaginarul popular se zice că apare pe un cal alb, în acord cu prima zăpadă care se aşterne la început de decembrie, neaua căzând atunci când Moş Nicolae îşi scutură barba albă, existând şi o zicală în acest sens: dacă Sân-Nicoară a venit pe cal alb, negreşit Sânt Ion merge pe cal negru: „se duce neaua”, potrivit miscareaderezistenta.ro.

Sân-Nicoară, în tradiția populară

Tradiţia populară orală îl prezintă pe Sân-Nicoară ca orânduitor al soarelui care, îngrozit să vadă răutăţile de pe pământ, „tot îşi schimbă răsărirea, când spre miazăzi, când spre miazănoapte”, încercând să fugă, „să scape de vederea pământului” (Tudor Pamfile), iar Dumnezeu i-ar fi pus străjeri pe Sân-Nicoară şi pe Sânt Toader.

Despre Sfântul Nicolae se spune că, ajuns arhiepiscop, se îngrijea şi de sufletele, dar şi de nevoile trupești ale locuitorilor din Mira. Umbla neştiut prin cetate şi le dăruia cele necesare pe furiș, relatează Ana Pascu, muzeograf la Muzeul Național al Țăranului Român, într-o postare în pagina de Facebook a muzeului.
Unui om i-a dat, pe rând, trei pungi cu galbeni, ca să aibă fetele lui zestre, să se poată căsători. Pentru a lega viața Sfântului Nicolae de obiceiul de a pune cadouri în ciorapi sau în ghete, într-o legendă populară se zice că a azvârlit una dintre pungile de bani pe fereastră și aceasta a căzut într-un ciorap pus la uscat lângă foc. Alţii spun că era o gheată.

De ce Crăciunul copiilor

De aceea, ziua Sfântului Nicolae se mai numește, prin unele ținuturi, Crăciunul Copiilor. Seara, în ajun, copiii își curăță ghetele, în care vor primi daruri mărunte: ciocolată, bomboane, fructe de iarnă (portocale, mandarine, curmale și smochine), haine și jucării. Darurile mult visate, mai costisitoare, le vor fi date de Crăciun, sub pom. Cei care nu au fost cuminți primesc o nuielușă (semn al pedepsei pe care o merită).
Sărbătoarea Arhiepiscopului Nicolae marchează începutul sărbătorilor de iarnă, care se încheie pe 7 ianuarie, odată cu praznicul Sfântului Ioan Botezătorul, având în miezul ei Nașterea Domnului nostru, Iisus Hristos. În multe locuri, în această zi se adună cetele de colindători şi încep repetiţiile. Ei afirmă că nu se cuvine să cânţi colinde înainte de Sfântul Nicolae, nici după Sfântul Ioan. În unele sate, colindătorii încep pregătirile cântând chiar colinde închinate Sfântului Nicolae la casele celor ce îi poartă numele.
A fost iubit în toată Europa, atât în Est, unde cultul său a pătruns din primele secole creștine, cât și în Vest, unde cultul său s-a răspândit mai ales după 1087, anul strămutării moaștelor sale făcătoare de minuni în Bari (Italia).

Santa Claus vs Moș Nicolae

Dar, în ultima sută de ani, Sfântul Nicolae a intrat într-un con de umbră: văzut mai ales prin prisma cadourilor făcute copiilor, a ajuns pe locul al doilea, după Moș Crăciun (Santa Claus), deși, culmea ironiei, Santa Claus este un personaj inventat tocmai după modelul său.
Mulți factori au contribuit la aceasta: rolul din ce în ce mai important al copiilor în societate și atenția crescândă acordată educației lor începând cu secolul al XIX-lea (ceea ce a dus la apariția unor cărți cu scop pedagogic avându-l ca erou pe Santa Claus); utilizarea în scop comercial a imaginii lui Santa Claus de către Coca Cola; asocierea cu sărbătoarea Nașterii Domnului, cea mai importantă sărbătoare creștină a iernii etc.
În România, în sate, nici astăzi nu se prea obișnuiește să se pună daruri în ghetuțe; acesta este un obicei mai degrabă urban, scrie Ana Pascu.

Se mai zice că Sfântul Nicolae ar stăpâni apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi salvează de la înec. Mai mult, în zona Bucovinei se spune, de asemenea, că în situaţia în care „Sf. Niculaiu găseşte Bistriţa neîngheţată, pune pod peste ea” (Tudor Pamfile), potrivit miscareaderezistenta.ro.

Personaj de basm și de legendă

El este spijin pentru văduvele, orfanii şi fetele sărace care se roagă cu credinţă, aduce daruri copiilor în noaptea dinaintea sărbătorii sale, pedepsindu-i, totodată, pe cei leneşi şi neascultători cărora le lasă în loc de daruri un avertisment: o nuieluşă de alun.

Ca şi de Moş Andrei, în ziua de Moş Nicolae se fac prognosticuri meteorologice, fiind aşezate în apă crenguţe de pomi fructiferi care, de cele mai multe ori, înfloresc la Anul Nou, fiind utilizate la 1 ianuarie drept sorcovă. Dacă „la Sfântul Andrei, ziua creşte cât bobul de mei” (Tudor Pamfile), ,,la Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cât se suceşte puiu-n găoace” (C. Rădulescu-Codin).

Țăranii l-au transformat în personaj de basm și de legendă, care îi ajută pe cei ce îl cinstesc; pentru că sărbătoarea sa cade iarna, în apropierea solstițiului de iarnă, îl consideră unul dintre sfinții ocrotitori ai lumii, cel ce împiedică soarele să fugă de pe cer; îl roagă să le apere vitele de lupi și urși, un real pericol iarna în zonele de munte, și să obțină iertare pentru cei morți și să le ducă sufletele la cer. Soldații, marinarii și pescarii, copiii și tinerii, toți se bucură de ajutorul lui.

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Cristodulo | Colindători, Atelier foto E.R. Speek, Câmpulung, județul Argeș (Cr-40)

Sursa foto: Muzeul Satului Dimitrie Gusti
Exit mobile version