Vânzările mondiale de gumă de mestecat (chewing gum) erau în scădere de mai mulți ani, dar criza Covid a dat o lovitură suplimentară acestei piețe, cu o constatare evidentă: produsul nu pare să mai intereseze în aceeași măsură noile generații. Vânzările de gumă de mestecat au scăzut cu 14% la nivel mondial în 2020, în raport cu anul precedent. În 2016, piața a scăzut cu 7%, după ce pierduse deja peste 3% în 2015.
O achiziție impulsivă prin excelență, guma de mestecat este în general expusă în zona caselor de marcat ale supermarketurilor, unde se formează cozile. Acum, majoritatea clienților preferă să stea cu ochii în ecranele telefoanelor iar supermarketurile fac eforturi să reducă așteptarea.
Pe de altă parte, purtatul măștii a redus grija pentru respirația urât mirositoare.
Guma de mestecat nu mai este pe gustul noilor generații mai sensibile la mediu. O gumă are nevoie de cinci ani pentru a se degrada în natură. În plus, atenția pentru mâncare mai sănătoasă a crescut, iar guma era deja în atenția autorităților sanitare, pentru conținutul de zahăr.
În fața acestor evoluții, mărcile specializate promit acum gume energizante, cu cofeină sau vitamine.
Lansată de John Curtis la mijlocul secolului al XIX-lea în Statele Unite, guma de mestecat era inițial o simplă versiune industrializată a unei rășini de mestecat, acoperită cu amidon de porumb. Pentru a preveni întărirea rășinii, Curtis a introdus un alement descoperit în anii 1830, parafina, derivată din petrol. Un alt american, Thomas Adams, vine cu o nouă rețetă, la sfârșitul secolului al XIX-lea, inspirându-se din obiceiurile amerindienilor și produce chewing gum cu un latex natural provenit de la un arbore tropical.