Cu ia prin Bruxelles. Cum a ajuns fața unei românce pe tramvaiele din Belgia

Daiana Velcherean vorbește cinci limbi străine, dar vrea să promoveze limba română în rândul tinerilor români. Are cetățenie belgiană, dar se consideră româncă autentică. Deține suficient de multe informații și abilități pentru a se dezvolta în orice altă țară, dar se gândește la momentul în care o să se întoarcă în România. Într-un interviu acordat editiadedimineata.ro, Daiana, tânăra din Deva care a dus ia în centrul Europei, vorbește despre viața în Bruxelles, cum i-a ajuns fața pe posterele și mijloacele de transport în comun din Belgia și provocările studenților români din întreaga lume.

„Am ales să port numele bunicilor mei”

Daiana se consideră o română autentică. „Am un nume foarte lung, așa că mă prezint mereu cu versiunea prescurtată: Daiana Velcherean. Face lucrurile mai ușoare pentru toată lumea, nu-i așa ? Pentru mine are o valoare simbolică, deoarece am ales să port numele bunicilor mei, la care țin foarte mult. Am 22 de ani și deși sunt o românca autentică, dețin și naționalitatea belgiană (double trouble). Sunt în primul an de master la Universitatea Liberă din Bruxelles. Studiez Comunicare multilingvă și Relații Internaționale, dar pe viitor îmi doresc să mă lansez în alte studii, anume, un al doilea master în Comunicare Politică. Limbile mele de specializare sunt engleza, germana și… româna! Fun fact: la Bruxelles există o secție de limba română, condusă de o doamnă profesoară minunată, Dr. Drs. Alice Toma! Sunt extrem de pasionată de limbi și de culturile străine, dovadă fiind licență mea: germană, engleză și japoneză (aș spune că numărul 3 mă urmărește d.p.d.v. lingvistic), și bineînțeles, studiez în limba franceză.”, povestește tânăra.

O fată de la țară

Chiar dacă s-a născut în Deva, tânăra se consideră o fată simplă de la țară. „Deși, oficial, orașul meu natal este Deva, eu am crescut la sat. Sunt o fată de la țară, mândră de originile mele (și de accentul meu ardelenesc). Am fost mereu înconjurată de oameni iubitori și animale de tot felul (bunicii mei au o fermă, uneori mă laud că pot mulge o vacă) și am avut o copilărie scufundată în tradiții locale. Sunt ferm convinsă că iubirea mea de cultură a plecat de aici. Amintiri care m-au marcat? Îmi e dor de primăvară și de sărbătorile de Paște, când primeam haine noi și încondeiam ouă, care mai de care, pentru a face schimb cu alți copii. Amintirile mele preferate sunt zilele toride de vară, când stăteam la umbra copacului și jucam cărți cu bunicul meu (și mă lăsa, din când în când, să câștig). Îmi este foarte dor fructele zemoase pe care le culegeam toamna din livadă cu bunica mea, și de zacusca pe care o făceam în curte. Zilele de iarnă le petreceam lângă sobă, așteptându-l pe Moș Crăciun, care venea cu daruri mult prea sănătoase.”, își amintește Daiana.

A cântat în trupa școlii

Daiana nu a făcut năzdrăvănii la școală, dar îi plăcea să fie în centrul atenției. „Din clasa a 5-a până în clasa a 10-a (când am plecat în Belgia) am studiat la Colegiul Național «Decebal» din Deva, o școală extrem de bună, dar cu standarde foarte ridicate. Pentru o fată de 10 ani de la țară, a fost greu o perioadă scurtă de timp. Năzdrăvănii nu făceam, dar îmi plăcea să fiu în centrul atenției și eram foarte competitivă. Îmi amintesc foarte bine cum o colegă de a mea în clasa a 5-a termina mereu exercițiile la engleză prima, așa că din frustrare am învățat până am depășit-o. Momentele cele mai frumoase din liceu, de care îmi amintesc cu drag, sunt cele petrecute cântând cu trupa școlii (iubesc să cânt și uneori regret că nu am continuat pe acest drum), schimbul de experiență cu un liceu din Belgia (care a influențat direct decizia mea de a mă mută aici) și șotiile colegiilor mei (ei erau năzdrăvani, eram la filo, vine la sine). Avem tendința să uităm lucrurile rele și să ne amintim de cele frumoase, dar eu am fost foarte fericită în România, ceea ce nu a facilitat mutarea mea în Belgia.”, spune tânăra.

„Străinătatea era un concept total necunoscut pentru mine”

La 16 ani, străinătatea era un concept necunoscut pentru Daiana. Între timp, a reușit să viziteze nouă țări străine. „Înainte de a pleca în Belgia, la 16 ani, în schimbul de experiență din liceu, nu ieșisem niciodată din România. Străinătatea era un concept total necunoscut de mine. Mama, o femeie foarte puternică si hotărâtă, își dorea de ceva vreme să ne mutăm din România în vara anului 2013, mai mult pentru studiile mele și pentru oportunitățile diverse și tentante pe care străinătatea le oferă. Deși prima opțiune era Germania (pentru că studiasem germană de mică), după schimbul de experiență am decis să mergem în Belgia, «centrul Europei». În Belgia, am avut prima dată oportunitatea de a călători în țări diverse: Franța, Olanda, Luxemburg, Germania, Austria, Ungaria, Spania și Italia. În Belgia, fiind la limbi străine la liceu (forța filo), călătoream foarte mult, încurajată de profesori.”, relatează studenta din „centrul Europei”.

„Belgia are un loc special în inima mea”

În Belgia, Daiana a descoperit atât discriminarea și izolarea socială, cât și curajul de a avea încredere în ea. „Obiectivul principal al mamei mele a fost să îmi asigure o educație potrivită, și pentru ea, acest lucru era mai ușor de realizat în afară. Străinătatea pare un fel de El Dorado pentru români, însă am învățat destul de repede după ce am părăsit România cât este de greu pentru o mama singură cu un copil, când niciuna nu cunoștea limba locală (franceza în cazul nostru). Am locuit timp de doi ani într-un mic orășel valon, în sudul Belgiei, unde nu întâlneai foarte mulți străini, o formulă nefavorabilă pentru mine. În Belgia am experimentat pentru prima dată discriminarea, bullying-ul și izolarea socială. Însă, tot în Belgia am învățat să fiu puternică și să am încredere în mine și în abilitățile mele. Un rău pentru un bine se spune, iar în cazul meu, a meritat efortul. Astăzi, sunt mulțumită de parcursul meu școlar. În Belgia am descoperit cât de mult iubesc limbile străine, după ce am învățat franceză și neerlandeză extrem de repede și am învățat să mă adaptez la cultura belgiană. Tot aici am întâlnit niște oameni extraordinari pe care îi pot numi prieteni. Această țară are un loc special în inima mea, pentru toate oportunitățile si lecțiile de viață pe care mi le-a dăruit. De aceea, pe lângă comunitatea românească, încerc să mă implic cât pot de mult în activități sociale în Belgia. De exemplu, acum un an, fața mea a ajuns pe posterele și pe mijloacele de transport din Belgia, pentru un proiect care încuraja studenții să se înscrie la facultate. De asemenea, am fost implicată intr-o organizație care promovează arta și teatrul. Belgia are foarte multe de oferit, este o țară frumoasă, în ciuda faptului că e plată și friguroasă. Bruxelles este melting-pot-ul diverselor culturi internaționale si orașul meu de suflet care nu doarme niciodată. Bruges, sau Veneția nordului, este un oraș extraordinar care îți taie respirația cu frumusețile autohtone. Recomand de asemenea Gent, Antwerpen, Liège, Waterloo si mănăstirea Bonne-Esperance. Mâncarea, bineînțeles, este delicioasă: cum aș putea să nu menționez ciocolata belgiană, cartofii prăjiți și gauffres, staples-urile belgien ? De asemenea, să nu uităm berea (care este fabricată în mănăstiri de către călugări, fiind o tradiție de sute de ani)!”, povestește Daiana.

Românii, a doua comunitatea cea mai numeroasă din Bruxelles

Românii formează o comunitate mare în Bruxelles. Mulți dintre ei își doresc să ajute alți români să se adapteze în Belgia. „Când am ajuns în Belgia, înainte de 2015, românii nu puteau lucra fără permis de muncă în Europa și prin urmare, nu prea îi întâlneam (mama fugea după ei pe stradă când auzea că vorbeau limba română). Dar, dat fiind potențialul economic al acestei țări, românii formează acum a două comunitate cea mai numeroasă la Bruxelles, după francezi. Să aud română pe stradă este normal și grație implicării mele în Liga Studenților Români din Străinătate, am ocazia să interacționez cu oameni frumoși, pasionați și cu multă inițiativă. Am întâlnit foarte mulți români care doresc să iși ajute comunitatea. Ca o contribuție personală, pe lângă activitatea în LSRS, am decis să îmi deschid un canal de YouTube anul trecut, din dorința de a-mi împărtăși din cunoștințe cu cei care și-ar dori să vină în Belgia. Deși inițial mă adresam publicului în engleză (ținând bineînțeles cont de audiența din România), am făcut și video-uri în limba română despre sistemul școlar belgian și despre experiența mea în Belgia. Am fost nevoită să iau o pauză de la YouTube din cauza volumului de muncă pentru facultate, dar plănuiesc să revin cu video-uri cât de curând!”, explică tânăra.

Coordonatoarea studenților români din Belgia

Daiana este coordonatorea echipei Ligii Studenților Români din Străinătate – Belgia, desemnată filiala anului 2019 la Gala LSRS de anul acesta. „Liga Studenților Români din Străinătate promovează excelența studenților români din străinătate. În filialele din străinătate, noi îndrumăm studenții nou-veniți și le oferim informații diverse. Am conceput chiar și un „Ghid al Studentului Român in Străinătate”, pe care încercăm să îl actualizăm cât putem de des. Grație evenimentelor pe care le organizăm, cu un scop precis de a aduna studenții români (și nu numai) la un loc pentru a ne cunoaște, am reușit să legăm prietenii și să ajutăm nenumărați studenți, fie să își găsească o locuință, fie să de înscrie programul școlar potrivit sau cu treburi administrative. Bineînțeles, suntem studenți, așa că party-urile studențești sunt mereu in program! În prezent, am onoarea de a fi Coordonatoarea filialei din Belgia, desemnată filiala anului 2019, grație implicării si pasiunii voluntarilor noștri. Sunt nerăbdătoare să începem activitatea în 2020, după sesiune.”, povestește Daiana.

Jobul ideal: să ajute românii din străinătate

Dacă ar putea alege un job ideal, Daiana ar vrea să reprezinte interesele românilor din străinătate. „Să ajut românii din străinatate ar fi job-ul ideal pentru mine. M-am gândit de multe ori la cariera mea și la cum pot da înapoi comunității românești, unde îmi găsesc alinarea deseori. Îmi doresc să îmbunătățesc condițiile de muncă pentru români, care, din nevoie, lucrează pe salarii mizerabile și trăiesc în condiții precare. De asemenea, consider că educația este indispensabilă dezvoltării sociale, și îmi doresc nespus să promovăm limba română în școli, mai ales în locurile cu comunitate românească importantă. Nu în ultimul rând, iubesc să îmi împărtășesc cultura cu străinii, care deseori nu cunosc mai nimic despre România, mai puțin stereotipurile învechite. Așadar, dorința mea este să continui să promovez cultura românească și să ofer o nouă viziune pentru a contribui la distrugerea stereotipurilor negative.”, explică tânăra.

Bruxelles, un oraș care nu doarme niciodată

Dacă ar putea aduce ceva din Bruxelles în Deva, Daiana ar lucra la mentalitățile oamenilor. „Bruxelles e un oraș care nu doarme niciodată și este foarte divers, de la naționalitățile numeroase, până la stilul de viață. În centru, te simți monden și după o plimbare în cartierul european, te simți mai instruit. Însă, dacă te îndepărtezi, spre cartierele de la periferie, îți găsești liniștea, un fapt surprinzător pentru mine, într-un oraș așa activ. Acest oraș nu este periculos, așa cum se spune, iar oamenii sunt extrem de prietenoși și deschiși la minte. Iubesc Deva, dar dacă aș putea schimba un lucru, ar fi mentalitatea oamenilor.”, spune Daiana.

Contactul cu mentalitatea japoneză

Deși n-a ajuns în Japonia, mentalitatea niponă a ajutat-o pe Daiana să fie mai organizată. „Procesul de învățare a fost foarte greu uneori. Japonezii nu așteaptă să dai ce ai mai bun, ci la nimic mai puțin decât excelența. Am învățat să mă organizez mai bine și să fiu punctuală. Mi-a luat destul de mult timp să mă adaptez la mentalitatea japoneză, foarte tradițională, a profesoarei mele, cu care eram foarte des în dezacord. Însă, cu timpul, am învățat să apreciez cultura și seriozitatea lor, și chiar am participat la un Speech Contest în limba japoneză în anul 2 de facultate, primind premiul 3. Japoneza a fost limba mea principală la licență, alături de limba germană. Cum am menționat, îmi plac mult limbile străine. Când am luat decizia de a mă îndrepta spre acest domeniu la facultate, mi-am dorit să studiez o limba diferită, și aș îndrăzni să spun, insolită. Am ezitat între chineză și rusă inițial, dar ocazia perfectă s-a ivit, când în anul 2016, s-a deschis o secție de japoneză nou-nouță la Bruxelles. Prin urmare, fac parte din prima generație care a obținut o diplomă de japoneză în Comunitatea francofonă. Din păcate, nu am ajuns încă în Japonia, deși îmi doresc foarte mult acest lucru. Unul din regretele mele este că am ales să plec în Germania în Erasmus, în loc de Japonia. Cred că în adâncul meu, eram speriată de o asemenea experiență. Dacă aș avea oportunitatea acum, aș accepta cu siguranță!”, povestește românca.

Își dorește să promoveze excelența și valorile românești

Daiana își dorește să promoveze România studenților români. „Studenții români sunt foarte buni la ceea ce fac. Sunt pasionați, au inițiativa și sunt diligenți, un lucru foarte apreciat în universitățile străine. Ei sunt adevărații ambasadori ai României. Prin intermediul LSRS, așa cum spune și deviza noastră, îmi doresc să promovez excelența și valorile românești. Îmi doresc de asemenea să promovez România studenților români. Mulți sunt reticenți să se întoarcă acasă și se detașează treptat de «plaiurile mioritice». Datorită platformei pe care LSRS mi-o oferă, îmi doresc să îi inspir să se întoarcă la rădăcinile lor și să reprezinte cu mândrie țară noastră. Am remarcat că mulți tineri născuți în Belgia, sau care locuiesc de mult timp în Belgia, nu stăpânesc foarte bine limba română. Un proiect minunat ar fi promovarea cursurilor de limbă și cultură română în școli. În ciuda faptului că mulți tind să o desconsidere, orice limbă pe CV este un atu. De ce să nu profiți de limba ta, în cazul acesta?”, explică tânăra.

Dor de liniștea satului românesc

Când se gândește la România, Daiana își amintește de mâncarea românească și de liniștea satului. „Îmi e tare dor de mâncarea bunicii mele și de liniștea satului. Îmi e dor să urc pe dealuri și să alerg prin pădure, lucruri pe care le neglijam înainte. Îmi e dor să ies în oraș cu prietenii mei din liceu și să urcăm pe cetatea Devei (vă recomand, e superbă!). Cu trecerea timpului, îmi dau seama că nu îmi lipsesc vechile obiceiuri pe care le aveam, ci lucrurile mărunte, pe care nu le luam în considerare. Când mă voi întoarce în România, voi avea grijă să prețuiesc fiecare moment, pentru că atunci când ești departe de casă, îți vei da seama cât de mult înseamnă pentru tine.”, povestește Daiana Velcherean.

Fotografii: Arhivă personală Daiana Velcherean