READING

Cu ochii pe tine – Sibiul de altădată în acuarelel...

Cu ochii pe tine – Sibiul de altădată în acuarelele Julianei Fabritius-Dancu

Este orașul unde nu ești niciodată singur, chiar dacă ai impresia că ai rămas numai tu pe vreo uliță veche cu case pastelate, aliniate frumos, în ordine și armonie. Ochii caselor pândesc de veacuri, nu dorm niciodată, veghează cu blândețe și strictețe. Nimic nu le-ar putea scăpa vigilenților ochi și orice călător se obișnuiește și începe să-i caute din priviri, să-i fotografieze, să-i vadă de aproape, să-i dea mai departe pe rețele sociale. Dacă ar putea vorbi, fără îndoială că ar avea povești din toate timpurile, despre tot felul de oameni care au colindat lumea de când e ea.

„Ochii Sibiului”

Sunt un simbol al fermecătorului oraș transilvan ce păstrează în arhitectura lui multe din elementele medievale. Pentru arhitecți sunt lucarne, pentru turiști sunt ochi, pentru că, evident, arată ca niște ochi.

Forma acestor ochi ai orașului datează de la începutul secolului al XVIII-lea, din perioada barocă, un stil arhitectural ce se caracteriza printr-o extravaganță și abundență a ornamentelor. Rolul ochilor a fost însă unul practic, deoarece ei asigurau aerisirea podurilor.

Curtea interioară de la Casa Mövert din strada Samuel von Brukenthal – Acuarelă de Juliana Fabritius Dancu | Sursa foto: Wolffzeit

Umiditatea din pivnițele caselor medievale era ridicată și pentru a putea păstra alimente în stare bună mai mult timp oamenii au folosit atunci podurile caselor. Dulgheri iscusiți din acele timpuri au făcut lucarne în forma inedită a ochilor – ceea ce este extrem de dificil de realizat azi deoarece se pare că nimeni nu mai știe meșteșugul și astfel toate secretele lui nescrise vreodată au fost îngropate într-o zi, nu se știe când, cu ultimul dulgher care le-a cunoscut.

Din Piața Mare în cea Mică, ochii urmăresc pe oricine. Apar în acuarele și fotografii de ieri, de azi. Așa cum apar și în superbele acuarele ale Julianei Fabritius-Dancu ce ilustrează locuri din orașul Sibiu.

Un itinerar artistic

Pictor, etnograf, istoric de artă, scriitor de limbă germană, Juliana Fabritius-Dancu s-a născut în Sibiu, în 1930. Din primii ani de școală a urmat și cursuri de grafică și pictură și a fost eleva artistei Trude Schullerus. După finalizarea Colegiului Brukenthal din Sibiu a mers la București unde a urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolare Grigorescu” în clasa profesorului Nicolae Dărăscu.

Curtea interioară de la Casa Mövert din strada Samuel von Brukenthal – Acuarelă de Juliana Fabritius Dancu | Sursa foto: Wolffzeit

Din 1958, a fost desenator la Muzeul Brukenthal, dar și restaurator în pictură la Muzeul de Artă din Sibiu. După câțiva ani, s-a mutat din nou la București, unde timp de aproape un deceniu a lucrat la Muzeul Satului – datorită ei muzeul deține acum o bogată și valoroasă colecție de desene ce reprezintă obiecte gospodărești tradiționale, costume populare, textile, vase de ceramică.

A revenit în Sibiu pentru a călători în mai multe locuri din Transilvania și a documenta diferite studii etnografice. În tot acest timp, a realizat o serie de acuarele minunate cu orașul ei natal, dar a ilustrat și așezări săsești cu biserici fortificate din județele Sibiu și Brașov.

Casele Sibiului și ochii lor – Acuarelă de Juliana Fabritius Dancu | Sursa foto: Wolffzeit

În 1977, la Sibiu a fost deschisă expoziția Cetăți țărănești și biserici fortificate săsești în România, cu lucrările ei. Ulterior, această expoziție a fost organizată și în Germania Federală, țară unde a rămas în doi ani pentru a descoperi fermecătoare orășele medievale. După 1979, s-a reîntors în România și a continuat să deseneze în special sate săsești. A realizat numeroase imagini documentate, însoțite de note detaliate, despre istoria și evoluția comunităților săsești din România. A murit în 1986, la numai 56 de ani.

Podul Minciunilor – Acuarelă de Juliana Fabritius Dancu | Sursa foto: Wolffzeit

„Plimbare prin Sibiul vechi”

Una din cele mai frumoase și apreciate lucrări semnate de Juliana Fabritius-Dancu este Plimbare prin Sibiul vechi, cu desene din urbea ei natală.

Această plimbare prin Sibiul vechi surprins în acuarele de Juliana Fabritius-Dancu are un farmec aparte. O fac și eu, pe jos și cât se poate de real, așa cum am făcut-o până acum de zeci de ori prin Sibiu, și știu că o voi mai face de alte zeci de ori. Așa cum o fac toți cei care vin și azi să exploreze Sibiul cel vechi, cel cu amintiri medievale. Într-un alt timp, în același oraș.

Intrarea pe Spinarea Câinelui, strada Centumvirilor – Acuarelă de Juliana Fabritius Dancu | Sursa foto: Razvan Pop – razvanpop.ro

Un tur urban obișnuit

Urc pe Spinarea Câinelui – cum numesc localnicii una din cele mai vechi străzi din Sibiu, strada Centumvirilor – o iau prin Pasajul Scărilor, ajung nu știu cum pe strada Târgul Vinului, acolo unde printr-un alt secol se ținea târg de vite. Mă întorc pe Turnul Scărilor, trec pe lângă Catedrala Evanghelică, fac o poză, mă duc spre Podul Minciunilor, stau acolo un pic pentru a face câteva poze dar mai ales ca să trag cu urechea la poveștile-minciunile celor ce se opresc și ei pe pod. În tot acest tur sibian, descopăr o lume în tonuri blânde, calde, o lume veche și nouă, cu locuri neschimbate și altele de nerecunoscut.

Strada Târgul Vinului – Acuarelă de Juliana Fabritius Dancu | Sursa foto: Razvan Pop – razvanpop.ro


RELATED POST

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.