Deși era o veritabilă ambasadoare a baletului românesc și se menținea neutră din punct de vedere politic, Magdalena Popa a experimentat, ca atâția alți artiști, închistarea regimulului comunist condus de Nicolae Ceaușescu din anii 1980.

Șicanele permanente ale autorităților la obținerea vizelor de călătorie și limitarea exprimării artistice au determinat luarea deciziei de a nu mai reveni în România în 1982.  Ea a fost urmată mai târziu de soțul Amatto Checiulescu și de fiică, și doar în urma unor demersuri diplomatice occidentale, relatează Arhivele Diplomatice ale Ministerului român al Afacerilor Externe.

Balerinii Magdalena Popa și Amatto Checiulescu în spectacolul „Simfonia neterminată”, din cadrul serii vieneze desfășurată la Opera Română în 1982 (Agerpres Foto/Arhiva)

Personalitate de talie internațională, Magdalena Popa a fost invitată imediat să se alăture Baletului Național din Canada. Acolo, din 1989 a devenit maestru principal și, din 2005, antrenor principal artistic. S-a stabilit la Toronto.

După Revoluție a revenit periodic în țară

După Revoluția din 1989 a revenit periodic în România. În 2002 i-a fost decernat Ordinul Național „Steaua României”, în grad de Cavaler.

Apreciată de ziarul francez L’Humanité ca „una dintre marile stele ale baletului timpurilor noastre”, la 30 octombrie 1974 balerina Magdalena Popa a oferit un spectacol de gală în Statele Unite ale Americii, în sala de teatru a Colegiului Caldwell din New Jersey, amintesc Arhivele Diplomatice.

La acea dată Magdalena Popa era prima-balerină a Teatrului de Operă și Balet din București, fiind acompaniată de balerinul Ștefan Bănică.

Arhivele

Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Română de la New York, precursoarea actualului Institut Cultural Român de la New York, cu sprijinul companiei americane Garden State Ballet din Newark.

În Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe se păstrează pliantul editat pentru promovarea evenimentului, o copie a unui articol dintr-un ziar american prin care era anunțat spectacolul și o notă de informare a Bibliotecii Române de la New York.

Programul spectacolului a inclus piese din repertoriul balerinei Magdalena Popa precum „Lacul Lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski, „Simfonia în C” de Georges Bizet, „Daphnis et Chloe” de Maurice Ravel, dar și „Rapsodia Română” de George Enescu, pusă în scenă de coregrafa Gabriella Taub-Darvash.

Programul spectacolului din 30 octombrie 1974 (AMAE)

Cei doi balerini români au fost acompaniați și de o serie de balerini americani precum Paul Russell, Julio Horvath, Lynne Grossman, Sharon Newton, Shirley Reevie, Jody Fugate sau Terance Kalba.

Spectacolul de balet oferit de balerina Magdalena Popa s-a bucurat de un real succes, numărul spectatorilor depășind 1.200 de persoane.

Totodată, evenimentul a beneficiat de reacții elogioase în ziarele din New Jersey și revistele de specialitate.

Magdalena Popa s-a născut în 1941 la București. Pe linie maternă, este descendentă a pașoptistului Axente Sever, colaboratorul lui Nicolae Bălcescu, iar pe linie paternă este nepoata prof. Șerban Popa care s-a ocupat de construirea primului Ateneu Popular din București și apoi de activitățile artistice din cadrul acestei instituții. Mama ei a fost pianistă, iar tatăl doctor în științe fizico- chimice având diploma la Universitatea din București și apoi la Sorbona –Paris.

A început studiul baletului la Școala de Stat de Balet din București. Printre primii profesori coregrafi i-a avut pe Elena Penescu-Liciu și Anton Romanovski.

A continuat studiile la celebra școală de balet „Kirov” de la Institutul Coregrafic „Vaganova” din Sankt Petersburg, pe care a absolvit-o în 1965.

Despre performanțele ei a început să se scrie în ziare încă de când avea 7 ani, mai ales în “Universul”. Datorită insistențelor balerinei (venită din St.Petersburg) Olga Lepesinskaia, care, vizitând școala de balet, a rămas uluită de talentul ei, a ajuns la Academia de dans Vaganova, una dintre cele mai faimoase școli de balet din lume.

În istoria acestei școli au fost consemnate două eleve care și-au făcut debutul pe scena teatrului Kirov încă din timpul studiilor: Galina Ulanova și 5o de ani mai târziu românca Magdalena Popa, notează logossiagape.ro.

Numele ei s-a răspândit în toată lumea

În 1959 a primit premiul de interpretare la Festivalul Internațional de la Viena, în 1964 a obținut medalia de argint la Concursul Internațional de Dans de la Varna, iar în 1965 a câștigat Steaua de Aur pentru cea mai bună interpretare la Festivalul Internațional de Dans de la Paris.

Începând cu acel an (1965) numele ei s-a răspândit în toată lumea.

Elogii de la cronicari

Cronicarii se întreceau în a-i aduce elogii, iar publicul o aștepta cu emoție pe frumoasa și talentata româncă, socotită cea mai buna Giselle a timpului său.

A fost prim-solistă la Opera Română, unde a activat timp de 22 de ani.

A colaborat cu mari trupe și companii de dans: Teatrul „Balşoi”, Baletul Festivalului de la Londra, Baletul „Monte Carlo”, „Marele Balet Clasic” din Franţa, Teatrul Contemporan de Balet din Franţa, Baletul Dallas sau Baletul „Jackson”.

Sursa foto: Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe