4 aprilie 2020, 1:16

De ce e bine să vezi multe berze la începutul primăverii. Credințe și simboluri despre pasărea ce aduce noroc

Simbol al regenerării, bunăstării, fertilității și belșugului, este oaspetele așteptat cu nerăbdare să se reîntoarcă la fiecare început de primăvară din țările în care și-a petrecut iarna.

Pasăre de bun augur și îndrăgită de lume, barza întruchipa în credințele vechi, ca orice pasăre călătoare, sufletul strămoșilor și era un vehicul al celor din lumea de dincolo ale căror suflete reveneau pe pământ alături de ea. Oamenii însă au observat că berzele iubesc anotimpurile calde și se reîntorc la început de primăvară – când natura renaște, prin urmare păsările au fost văzute ca aducătoare de viață nouă.

Foto: Miri / Pixabay

Foto: Miri / Pixabay

În jurul acestei păsări, s-au creat multe legende, una dintre cele mai populare fiind cea care spune că, în ciocul ei, barza ar aduce oamenilor și bebeluși. Se pare că această legendă a apărut în Germania, în secolul al XIX-lea. Cam de atunci părinții ar fi început să le spună copiilor basmul cu berze care aduc bebeluși. Ca orice poveste, a mers din generație în generație și s-a răspândit pe la tot felul de popoare. Originea legendei poate avea zeci de explicații. Ar putea fi legată de perioada de migrație a berzelor – ce durează cam nouă luni, la fel cu perioada de sarcină a femeii –, sau de obiceiul acestei păsări de a-și face cuibul pe casele oamenilor – prin urmare, nu era greu să convingi un copil că o barză poate „livra” și bebeluși.

În plus, tot în secolul al XIX-lea, în anul 1838, Hans Christian Andersen a publicat povestea Berzele, despre o familie de berze care le-a adus copiilor buni frățiori și surioare.

Foto: Daniel Hourtoulle / Pixabay

Foto: Daniel Hourtoulle / Pixabay

În Egiptul antic, berzele erau văzute ca reprezentări ale sufletului, iar în mitologia greacă barza era pasărea ce fura copii și îi ducea departe.

Pentru chinezi, berzele sunt aducătoare de noroc și prosperitate, deoarece le consideră păsări foarte inteligente care profită de oportunități și se descurcă excelent pentru a obține ceea ce vor. În arta asiatică, barza apare ca simbol al norocului în afaceri și în viața de familie și sugerează folosirea unor căi unice de îmbunătățire a vieții noastre.

În America de Nord, în vremea coloniștilor, aceștia au observat că berzele își făceau cuiburi cu frunze de arțar. De atunci, frunzele de arțar și berzele au rămas simboluri ale iubirii.

Foto: Katarzyna / Pixabay

Foto: Katarzyna / Pixabay

De la puritate și fidelitate la prosperitate și noroc, există o mulțime de simboluri legate de aceste păsări. Cu penajul ei, alb – negru, „întruchipează principiul uranian și solar”, nota Ion Ghinoiu în Dicționar de simboluri și arhetipuri. Tot el scria că în iconografia precreștină și cea creștină barza era zugrăvită ținând în cioc un șarpe ceea ce sugerează „lupta luminii cu întunericului, a binelui cu răul”. Tocmai de aceea, pentru români barza este păsărea ce ocrotește casa, iar a distruge cuibul unei berze este văzut ca „un mare păcat”.

Simbol al abundenței, barza e pasărea oracol iar în funcție de comportamentul ei oamenii prevesteau diferite lucruri, cum ar fi vremea, belșugul, norocul, ursita sau aflau chiar de vreo nenorocire.

Dacă berzele pleacă din vreme, se zice că iarna va fi grea, dacă pleacă târziu, iarna va fi scurtă şi călduroasă. Este o vorbă ce se mai spune și astăzi: Nu au plecat încă berzele, vom avea o iarnă blândă.

Foto: Anja / Pixabay

Foto: Anja / Pixabay

Despre acela care vedea mai multe berze la început de primăvara, se spunea că „va face multe care de porumb”. Ca să adaptăm vorba la secolul nostru, să spunem că „îi va merge minunat”.

Poate că în zilele noastre mulți ar fi deranjați de prezența berzelor pe casele lor – mai ales dacă și-ar face cuibul acolo – însă, în vremuri trecute, se credea că „va fi mare noroc în casa pe care barza îşi face cuib”.

Foto: Marcel Langthim / Pixabay

Foto: Marcel Langthim / Pixabay

Berzele stabileau și ursita omului. De aceea nu era deloc bine ca o tânără sau un fecior să vadă o barză singură, deoarece exista credința că acea persoană rămânea singură, adică nu se mai căsătorea. Tot ca o prezicere a ursitei, cei care vedeau primăvara prima dată o barză singură o considerau un semn al morții.

Această pasăre anunța oamenii chiar și atunci când se întâmpla o nenorocire: dacă lua foc vreo casă din sat, berzele începeau să țăcăne, iar prin zgomotele pe care le făceau cu ciocurile lor atrăgeau atenția oamenilor.

Berzele iubesc apa, iar apa e legată de energia feminină, fiind de asemenea și un simbol al creației, al renașterii, al reînnoirii.

Berze în Sic, Cluj  / Foto: Mira Kaliani

Berze în Sic, Cluj  / Foto: Mira Kaliani

Berzele împânzesc toate continentele – cu excepția Antarcticii. Există 20 de specii, fiecare cu anumite caracteristici similare, dar și cu penaj și trăsături diferite. Se pot vedea pe pajiști, în zone umede, în savane ori păduri tropicale. O barză trăiește în jur de 30 de ani – de aceea chinezii văd în barză și un semn al longevității.

Se hrănește în general cu carne, de la pește la păsări, de la broaște la melci, insecte, reptile. Deși există credința populară, frumoasă de altfel, mai ales pentru femei, că berzele își aleg un partener alături de care trăiesc uneori toată viața, de fapt legătura durează de cele mai multe ori doar un sezon.

Toaca, arhaicul instrument ce redă, prin sunetul specific produs în timpul bătăii, glasul păsării de baltă, barza | Foto: Mira Kaliani

Toaca, arhaicul instrument ce redă, prin sunetul specific produs în timpul bătăii, glasul păsării de baltă, barza | Foto: Mira Kaliani

Glasul acestei păsări de baltă se regăsește într-un instrument arhaic – toaca.

„Pentru a câştiga bunăvoinţa divinităţii adorate, omul preistoric a încercat să i se adreseze pe limba şi glasul acesteia. Mobilul inventării primelor instrumente muzicale a fost generat de necesitatea oamenilor de a comunica cu zeii, nu de a se distra. Cu un astfel de instrument, toaca, se invoca, prin lovirea ritmică a unei scânduri cu unul sau două ciocane din lemn, Zeiţa Mamă neolitice, în ipostază de pasăre, aşa cum, mai târziu, prin clopot şi clopoţei de aramă se intra în contact cu Zeul Tată indo-european. Arhaismul instrumentului toacă este atestat de chiar numele lui românesc, care redă, prin sunetul specific produs în timpul bătăii, glasul păsării de baltă, barza”, scria Ion Ghinoiu în Lumea de aici și lumea de dincolo.

Tocănitul specific berzei a fost preluat de oameni și în gestul bătutului lemnului cu degetul și pronunțarea formulei magice „Doamne ferește”, pentru a alunga sau a preveni un rău de care cineva aude sau vede.

Foto Cover: Gerd Altmann / Pixabay


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.