Spuneți drept, prin martie, așa, când la noi nu apăruseră restricțiile, dar prin alte țări se înmulțeau cazurile de COVID-19, nu vă spuneați de 10 ori pe zi ”Ce mă interesează pe mine? Sunt sănătos, nu am eu treabă cu virusul ăsta, e periculos doar pentru moși!”? Și chiar și mai încolo, când și la noi a început să se extindă epidemia, nu ați rămas la fel de optimiști, pe principiul caprei vecinului, care e mai râioasă, și deci mai vulnerabilă?
De ce în sinea noastră spunem că pe noi nu are cum să ne afecteze COVID-19. Există explicație
Ei, bine, toate astea au, dincolo de comentariile pe care le pot face alții referitoare la nivelul nostru de empatie, și explicații științifice. Și așa s-a ajuns la discuții despre optimismul comparativ. Vom vedea mai jos despre ce este vorba.
Într-un nou articol publicat în revista Health Expectations, cercetătorii au investigat optimismul comparativ legat de infecție și recuperare în urma COVID-19, precum și efectele pe care le au percepțiile față de acceptarea restricțiilor și a regulilor.
Potrivit rezultatelor, în timpul primei perioade de carantină, majoritatea persoanelor erau de părere că riscul lor de infectare cu SARS-CoV-2 era improbabil, scrie sciencedaily.com.
De ce în sinea noastră spunem că pe noi nu are cum să ne afecteze COVID-19. Ce este optimismul comparativ
Conform optimismului comparativ, un concept bazat pe cercetarea riscurilor pentru sănătate, persoanele consideră că evenimentele negative se pot întâmpla mai degrabă altor indivizii decât lor.
Majoritatea persoanelor, indiferent de sex sau de vârstă, exprimă optimism comparativ pentru o varietate de riscuri, inclusiv pericole pentru sănătate. Spre exemplu, majoritatea indivizilor consideră că sunt mai puțin predispuși decât ceilalți să fie implicați într-un accident de mașină.
De ce în sinea noastră spunem că pe noi nu are cum să ne afecteze COVID-19. Complianța scăzută
Potrivit cercetătorilor, optimismul comparativ ar fi putut fi responsabil de complianța scăzută (adeziunea bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate) a persoanelor față de hotărârea de intrare în carantină.
Rezultatele arată că 25% dintre locuitorii din anumite zone au încălcat regulile carantinei.
De asemenea, indivizii care cred că au șanse mai mici de infectare, în comparație cu ceilalți, consideră că nu este necesar că să respecte restricțiile carantinei.
Cercetătorii au obținut informații de la 645 de adulți din Anglia, de toate vârstele.
Optimismul comparativ, în floare
La începutul carantinei, oficialii s-au bazat pe ideea că statul acasă ar avea efecte pozitive asupra curbei în cazul numărului de infectări COVID-19.
Sloganurile „Stăm alerți”, „Controlăm virusul”, „Salvăm vieți” se refereau la faptul că pandemia putea fi controlată de către acțiunile individuale ale fiecăruia. Totuși, cu cât crește mai mult controlabilitatea percepută, cu atât este mai mare probabilitatea unui optimism comparativ.
Pesimismul comparativ
La polul opus, participanții au exprimat pesimism comparativ pentru viitorul mai îndepărtat. Astfel, ei au fost de părere că, față de ceilalți, sunt mai predispuși să contracteze boala în următorul an și să dezvolte simptome.
Aceste percepții vor avea consecințe asupra stării de bine a persoanelor și asupra respectării regulilor de carantină.
Dacă indivizii vor fi de părere în continuare că au un risc mic de infectare, ei vor fi mai relaxați în legătură cu viitoarele reguli, ceea ce nu este de dorit.
Sursa foto: unsplash.com