27 septembrie 2020, 0:43

De ce iubim aceste „paseri curioase”. 13 lucruri despre pinguini

„Dar paserile cele mai curioase şi mai caracteristice ale regiunii ce ne ocupă sunt pinguinii. Aceştia au pierdut principala însuşire a paserilor, căci aripile lor sunt transformate în vâsle ce pot servi la înot şi nu pot servi la zbor. Două specii mai ales îşi împart domnia acestor ţări şi au stabilit în aceste regiuni dezolante oraşe populate şi sate prospere.

Colonie de pinguini antarctici | Arhiva: Emil Racoviță, Sursa: emil-racovita.speosub

Colonie de pinguini antarctici | Arhiva: Emil Racoviță, Sursa: emil-racovita.speosub

Pinguinul antarctic, o pasere ca la 60 centimetri de înălţime, face un mic cuib de pietricele în care cloceşte două ouă; în fiecare familie, tatăl şi mama veghează cu îngrijire pe cei doi copii ai lor şi duc crunt război şi mare sfădălie cu familiile vecine. E vorba ca fiecare să-şi apere locşorul ocupat pentru stabilirea gospodăriei şi acest lucru, la fel ca în familiile omeneşti, nu se execută fără larmă.

Pinguinul papuan, mai isteţ, pune în practică principiul asociaţiunii, căci toţi copiii unui oraş sunt strânşi într-un un soi de pensionat şi sunt privegheaţi de câţiva adulţi ce joacă rolul guvernantelor. Din timp în timp, aceste guvernante se schimbă, pe când alţi adulţi se ocupă de hrana copiilor.”

Grup de pinguini din Ţara Adélie  | Arhiva: Emil Racoviță, Sursa: emil-racovita.speosub

Grup de pinguini din Ţara Adélie  | Arhiva: Emil Racoviță, Sursa: emil-racovita.speosub

„Pinguinul adelie era foarte numeros în lunile de vară. Mic la trup (căci nu trecea de 60 de centimetri) dar curios din fire, el ne ieşea înainte îndată ce ne arătam pe banchiză. Cât mai iute putea venea spre noi şi ajuns la doi sau trei paşi se uita curios la exploratori, la acele dihănii necunoscute ce năvăliseră în vechea sa patrie. De obicei, ei călătoreau izolaţi sau în mici trupe de-a lungul căilor deschise în lanurile îngheţate. Dar toamna se adunau în număr mare şi, aşezaţi îndărătul unei coline de gheaţă, se pregăteau să năpârlească. Penele vechi se duceau în bucăţi şi penele noi creşteau mai lustruite şi mai frumoase. Această epocă, care dura mai bine de 15 zile, era timp prost pentru ei, căci penele noi nu erau destul de bine dezvelite ca să-i poată feri de umezeală când s-ar fi coborât în apă ca să-şi caute hrană.” – Emil Racoviță, din jurnalul expediției belgiene în Antarctica, 1897 – 1899

De atunci, oamenii de știință au mai descoperit o serie de lucruri interesante despre pinguini – iată câteva dintre acestea.

Belgica privita de un pinguin imperial | Arhiva: Emil Racoviță, Sursa: emil-racovita.speosub

Belgica privita de un pinguin imperial | Arhiva: Emil Racoviță, Sursa: emil-racovita.speosub

Specii. Există 18 specii de pinguini, răspândite în diferite zone/țări. Cândva, însă, au existat cel puțin 25 de specii de pinguini.

Zone. Toată lumea știe că pinguinii trăiesc în emisfera sudică (la Polul Nord nu sunt pinguini!), cei mai mulți în Antarctica și zonele sub-antarctice. Totuși, diferite specii există în Africa de Sud, Chile, Peru, Insulele Galápagos (pinguinii de aici sunt singurii ce se aventurează la nord de ecuator), Noua Zeelandă, Australia.

Primele relatări. Într-un jurnal al unui anonim ce datează din timpul voiajului în jurul Capului Bunei Speranțe, cu Vasco da Gama, în 1497, s-a făcut referire la pinguini. Se spunea că sunt păsări care nu zboară și sunt la fel de mari cât rațele.

Exploratorul și învățatul italian Antonio Pigafetta, care a fost alături de Magellan, între 1519 – 1522, în prima circumnavigație în jurul globului, a scris și el despre pinguini. I-a văzut probabil prima dată în locul unde este azi Punta Tombo în Argentina. El a numit pinguinii „gâște ciudate”.

Numele. În secolul al XVI-lea, cuvântul pinguin făcea referire la Marele pinguin nordic, o pasăre mare, cu penaj alb-negru, care nu zbura. Aceasta a fost exterminată de vânători. Când exploratorii au întâlnit prima dată o pasăre asemănătoare i-au dat același nume.

Un pinguin din Ţara Adélie | Arhiva: Emil Racoviță, Sursa: emil-racovita.speosub

Un pinguin din Ţara Adélie | Arhiva: Emil Racoviță, Sursa: emil-racovita.speosub

Adélie. Pinguinii Adélie au fost botezați de exploratorul francez Jules Dumont d’Urville, care le-a dat numele soției lui, Adélie.

Păsări. Pinguinii sunt păsări, așa cum a scris și Emil Racoviță – „paserile cele mai curioase”. Mulți cred că sunt mamifere, deoarece nu pot zbura (ok, din când în când, dar numai de 1 aprilie e posibil să prindă aripi și să-și ia zborul spre alte tărâmuri), în plus înoată și se plimbă pe uscat. Există, cum se știe, și alte păsări care nu zboară, emu sau struțul. Potrivit cercetătorilor, pinguinii au toate caracteristicile biologice ale păsărilor: au pene, depun ouă, au sângele cald.

Penaj. Pinguinii au pene scurte și mai aspre comparativ cu alte păsări, însă acestea le asigură o rezistență mai bună în apă și le oferă o izolație excelentă.

Auz. Cu toate că urechile lor nu se văd, auzul pinguinilor este foarte bun. În aglomeratele lor colonii, partenerii se regăsesc emițând anumite sunete distincte.

Credit foto: Barbara Dougherty/Pixabay

Credit foto: Barbara Dougherty/Pixabay

Pinguinul imperial. Este singura specie ce petrece crâncenele ierni din Antarctica la țărm. Ei își protejează ouăle de frig ținându-le pe picioarele lor. În tot acest timp, ele sunt plecate pe mare, după hrană. Pinguinul imperial are cea mai mare densitate de pene, ce îi asigură izolația necesară pentru a face față iernilor antarctice. Deseori, se îngrămădesc unul în altul pentru a rezista temperaturilor scăzute.

De asemenea, pinguinul imperial este și cel mai înalt dintre toate speciile de pinguini – în jur de un metru înălțime. Pinguinul mic are în jur de 33 de centimentri.

Dintre speciile de pinguini dispărute ale căror fosile au fost descoperite și cercetate s-a aflat că ajungeau la înălțimea de 1,6 metri.

Număr. În zonele greu accesibile, oamenii de știință pot să estimeze numărul pinguinilor folosind imagini luate din satelit.

Camuflaj. Penajul alb-negru le oferă un camuflaj perfect când sunt în apă după hrană. De sus, penajul negru e greu de observat; sub apă, penajul alb arată ca și cum se reflectă soarele pe suprafața apei.

Colonie de pinguini papuani stabilită pe un țărm stâncos | Arhiva: Emil Racoviță, Sursa: emil-racovita.speosub

Colonie de pinguini papuani stabilită pe un țărm stâncos | Arhiva: Emil Racoviță, Sursa: emil-racovita.speosub

Partener. Pinguinii, din majoritatea speciilor, rămân cu același partener pe viață. Mai mult, mulți se reîntorc de fiecare dată și depun ouă în același cuib. Cuiburile pentru ouă le fac din pietre și pene. Doar pinguinul imperial le ține pe vârful picioarelor; de altfel, pinguinul imperial rămâne de obicei cu același partener doar pentru un sezon și nu pe viață. Ambii părinți au grijă de puii lor luni de zile, până când aceștia sunt suficient de puternici pentru a se descurca singuri să-și găsească hrană.

Femelele din specia Humboldt se pare că sunt cele mai infidele: aproape o treime își înșeală partenerii.

Viață. În general, pinguinii trăiesc între 15 și 20 de ani.

 Credit foto: Markus De Nitto/Pixabay

Credit foto: Markus De Nitto/Pixabay

Sursa foto cover: halstead77/Pixabay


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

  1. Corina

    17 decembrie

    Foarte frumos articolul. Multumesc pentru informatie!

  2. Cenzuratul

    18 decembrie

    De ce iubim pinguinii?
    Simplu, pentru ca asa cum „stiinta a demonstrat”, si pinguinii sunt homosexuali. Si cum sa nu iubesti niste homosexuali?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.