28 martie 2020, 22:44

De ce să nu duci în casă primii ghiocei. Legende și superstiții despre delicata și îndrăzneața floare „albă ca neaua”

În legendele românești, se spune că ar fi copii alungați de mama vitregă – iarna. Simbolizează puritatea, rezistența și speranța, smerenia, chiar umilința acceptată, dar și înălțarea prin modestie și, mai ales, îndrăzneala. În simbolistica creștină, numele florii este și cheia fecioarei Maria, după cum nota Victor Aga în Simbolistica biblică și creștină. Dicționar enciclopedic.

Peste tot, apariția ghioceilor e legată de venirea primăverii, deoarece, în emisfera noastră, înfloresc înainte sau în timpul topirii zăpezilor (celor de altădată, mai mult), la sfârșit de ianuarie și început de februarie. În condiții de vreme favorabilă, continuă să înflorească până în martie, uneori aprilie.

„Și iată că floarea se înălța deasupra zăpezii spre lumea de lumină. Razele soarelui o mângâiară și o sărutară, astfel că floarea se deschise toată, albă ca neaua, împodobită cu dungi verzi, și înclinându-și cu sfiiciune capul. « – Floare frumoasă!», șopteau razele de soare. «Cât de proaspătă și luminoasă ești! Ești prima, ești singura, ești unica noastră dragoste! Tu tragi clopotele pentru a vesti sosirea verii, pretutindeni, la țară și la oraș. Toate zăpezile se vor topi, vânturile reci vor fi izgonite!» […] Era veselie mare. Era de parcă văzduhul ar fi cântat, de parcă razele de lumină s-ar fi înghesuit în frunzele și tija ghiocelului. Floarea stătea atât de suplă și de fragilă și totuși atât de viguroasă, în tânăra ei frumusețe!”

Hans Christian Andersen, Ghiocelul

Primii ghiocei | Foto: sunflair / Pixabay

Primii ghiocei | Foto: sunflair / Pixabay

Ghiocelul, această floare ce lasă impresia că este fragilă, se dovedește totuși atât de puternică pentru felul cum înfruntă iarna, dornică să vestească primăvara. Este una dintre puținele flori ce există doar într-o singură culoare, cea albă, motiv pentru care a fost asociată cu puritatea, simbolul tradițional al florilor ce au această culoare. Oamenii i-au dat ghiocelului numeroase semnificații, cele mai cunoscute fiind speranță, renaștere, mângâiere, afecțiune.

Planta a avut diferite denumiri, însă numele științific, galanthus, i-a fost dat oficial în 1753 de botanisul suedez Carl Linnaeus în Species Plantarum. Galanthus, cuvânt din limba greacă ce face trimitere la culoarea plantei, este format din γάλα, gala, ce înseamnă lapte, și νθος, anthos, cuvânt pentru floare, ceea ce s-ar traduce prin „floare albă ca laptele”. Cel mai reprezentativ din genul Galanthus este ghiocelul comun, Galanthus nivalis. Se cunosc aproximativ 20 de specii și, în funcție de specie, poate avea o înălțime ce variază de la câțiva centimetri până la 30 de centimetri.

Delicată și îndrăzneață, înfruntând zăpada și recele iernii, această floare a fost descrisă de filozoful grec Teofrast (c. 371 – c. 287 a.e.n.), considerat părintele botanicii, în lucrarea lui Cercetarea asupra plantelor.

Cu origini europene și asiatice, ghiocelul iubește locurile unde iernile sunt aspre și moderate, însă nu și pe cele cu ierni blânde.

Ghiocelul, ilustrație din cartea Flora von Deutschland, Österreich und der Schweiz, 1885, de botanistul german Otto Wilhelm Thomé | Sursa: Wikipedia, domeniu public

Ghiocelul, ilustrație din cartea Flora von Deutschland, Österreich und der Schweiz, 1885, de botanistul german Otto Wilhelm Thomé | Sursa: Wikipedia, domeniu public

O legendă românească povestește despre apariția pe pământ a acestei flori și spune așa:

„Cu mult timp în urmă, când an de an Soarele apărea pentru a încălzi pământul și se arăta sub chipul unei frumoase fecioare, oamenii priveau fata cu drag și o așteptau cu bucurie.  Când atingea pământul, păsările începeau să cânte și rădăcinile plantelor prindeau viață. Într-un an, monstrul iernii, Zmeul, a pândit-o pe tânără și a luat-o prizonieră. Din temnița cu ziduri groase, din piatră, nici o rază de soare nu izbutea să iasă afară. În acel an, iarna a rămas pe pământ și oamenii au fost nefericiți. Un tânăr îndrăgostit de fecioară a plecat să-l înfrunte pe Zmeu. L-a ademenit să iasă din castel, s-a luptat amarnic cu el și a reușit să-l înfrângă și să o elibereze pe fata cea frumoasă. S-a încălzit cu sărutul ei în timp ce ea urca spre cer iar vântul tăios al iernii se transforma tot mai mult în brize delicate de primăvară. A fost însă și el rănit de zmeu și, în ciuda căldurii pe care frumoasa fată o răspândea în aer, tânărul a căzut la pământ. Fiecare picătură de sânge din trupul lui topea zăpada și primii ghiocei au început să apară, în timp ce Soarele cu chip de fecioară își atingea zenitul.”

O altă poveste despre ghiocel spune că atunci când Adam și Eva au fost alungați din rai, pământul era în stăpânirea iernii crunte. Tristă și înghețată, Eva privea fulgii de nea ce cădeau neîncetat și a început să plângă cu gândul la frumusețea paradisului pierdut. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de ea și a tranformat fulgii de nea în ghiocei.

Când Dumnezeu a terminat de făcut lumea, povestește o legendă germană, i-a spus zăpezii să meargă la flori și să-și aleagă o culoare. Fiecare floare a refuzat să-i dea iernii culoarea ei, numai ghiocelul a fost înduioșat și i-a dăruit culoarea lui. Ca răsplată, an de an, zăpada îi dă voie ghiocelului să iasă primul de sub pătura ei rece și să se arate lumii.

În Anglia, planta este deseori numită „floarea bisericii”, deoarece se crede că primii bulbi au fost duși pe teritoriul țării în secolul al XV-lea, de călugări italieni, care i-au plantat în curțile mănăstirilor.

Tot în Anglia, în epoca victoriană, potrivit unei legende, ghiocelul a început să fie văzut ca un simbol al morții.  Legenda povestea de o tânără care și-a găsit iubitul rănit de moarte și, în speranța de a-l vindeca, a așezat pe rana lui un ghiocel. Tânărul a murit însă și trupul lui a fost transformat în mănunchiuri de ghiocei.

Ghiocelul | Foto: Mira Kaliani

Ghiocelul | Foto: Mira Kaliani

Se spune că nici în zilele de astăzi ghiocelul nu are o reputație prea bună pentru englezii superstițioși – ei cred că, dacă se aduc în casă primii ghiocei răsăriți încă în vreme de iarnă, toți cei care locuiesc în acea casă vor fi urmăriți de ghinion un an întreg. Iar dacă în casa respectivă este o tânără de măritat aceasta, ghinionul va merge până acolo încât fata nu își va mai găsi iubirea și va rămâne nemăritată.

Aceste superstiții însă pot fi explicate prin faptul că, deși arată atât de gingaș, bulbul ghiocelului este otrăvitor, inclusiv pentru om. În schimb, ghiocelul are o substanță, galantamina, ce poate ajuta la tratarea Alzheimerului, potrivit oamenilor de știință care studiază încă potențialul curativ.

Pomenit în vechi lucrări botanice, cu zeci de legende inventate despre apariția lui pe pământ și o mulțime de poeme în care a fost cântat, ghiocelul face inimile bune să tresalte atunci când ochii îl zăresc prima dată în momentul în care și-a scos nasul afară chiar dacă iarna își mai face de cap. Celebrat ca un semn al primăverii, ghioceii pot forma covoare albe impresionante, un spectacol ce poate atrage privitori, iubitori de natură și pasionați de fotografie.

Credit foto cover: Mira Kaliani


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.