8 august 2020, 20:15

De la o știre falsă la un testament ce a schimbat lumea, celebrând spiritul creator și inovator al omului

Sunt zeci de istorii interesante cu și despre oameni remarcabili, nominalizați sau câștigători ai unui Premiu Nobel. Pe lângă acestea, povestea fondării Premiului Nobel este una la fel de captivantă ce merită a fi amintită. Mai ales că, din ceea ce am constatat, originea acestor premii pare uneori a intra în „negura vremurilor”. Mult respectabilul Premiu Nobel de azi, râvnit de mulți, a devenit un etalon prin care, atunci când se manifestă la potențial maxim, spiritul creator, inovator și îndrăzneț al omului e celebrat în desăvârșirea lui. Cu toate acestea, evenimentul care a declanșat dorința de a lăsa speranță și lumină în lume a fost unul întunecat și trist.

În 12 aprilie 1888, un cunoscut om de afaceri și filantrop suedez, Ludvig Nobel, a murit la Cannes în Franța. Presa din acea vreme a transmis știrea în care bietul Ludvig a fost confundat cu fratele lui mai tânăr, Alfred, chimistul, inginerul, cel cu peste 355 de invenții brevetate, dar rămas în memoria colectivă în special pentru invenția lui care a adus multe nenorociri lumii, și anume dinamita. Cu toate că intenția lui a fost de a fi folosită în construcții – tatăl lui, inginer, a avut deseori probleme cu aruncarea în aer a blocurilor de piatră pentru a se putea construi poduri și clădiri în Stockholm.

Crezând că Alfred a murit, ziarele au explodat în articole în care își manifestau fățiș ura față de omul care a profitat de moartea altora pentru a se îmbogăți. Un ziar francez i-a făcut atunci un deloc măgulitor epitaf și aproape cu încântare titra: „Comerciantul Morții a murit”. Cum Alfred Nobel, cel căruia i s-a adresat „elogiul” funerar, era cât se poate de viu și, cum rar se întâmplă, a avut ocazia să afle din ziare ceea ce lumea credea despre moștenirea lăsată de el omenirii, a fost de-a dreptul șocat și puternic afectat. A început să se gândească tot mai mult la ce ar putea face pentru a-și schimba povestea pe care o va lăsa în urma lui. Înainte de a fi prea târziu, a fost hotărât să lase după moartea lui ceva bun, de valoare pentru întreaga omenire, și prin care să schimbe mentalitatea oamenilor în ceea ce-l privește.

Au trecut ani de atunci. În ziua de 27 noiembrie 1895, s-a dus la Swedish Norwegian Club din Paris (azi Swedish Club) și a scris al treilea și ultimul testament.

Pe mai bine de patru pagini, a notat ce dorea să le lase rudelor lui, nu a avut copii, și angajaților – nu a uitat nici foști angajați, îngrijitorul și grădinarul pe care i-a avut în Franța, țară în care s-a stabilit la vârsta de 40 de ani.

Trei file din ultimul testament al lui Alfred Nobel | Sursa: NobelPrize.org

Trei file din ultimul testament al lui Alfred Nobel | Sursa: NobelPrize.org

Cu întreaga avere rămasă, a hotărât să se acorde premii „tuturor celor care, în cursul anului precedent, au adus cel mai mare beneficiu omenirii”. Cerea să se constituie un fond astfel: „dobânda să fie împărțită anual în cinci părți egale și fiecare dintre acestea să fie acordată după cum urmează: o parte persoanei care a făcut cea mai importantă descoperire sau invenție în fizică; o parte persoanei care a făcut cea mai importantă descoperire sau îmbunătățire în chimie; o parte persoanei care a făcut cea mai importantă descoperire în fiziologie sau medicină; o parte persoanei care, în literatură, a creat cea mai remarcabilă lucrare; și o parte persoanei care a făcut cel mai mult sau mai bine pentru a promova solidaritatea între națiuni, desființarea sau reducerea armatelor permanente, crearea și promovarea congreselor de pace. Premiile pentru fizică și chimie vor fi acordate de Academia Suedeză de Științe; cel pentru fiziologie sau medicină de Institutul Karolinska din Stockholm; cel pentru literatură de Academia din Stockholm; și cel pentru campionii păcii de un comitet format din cinci persoane ce vor fi selectate de Parlamentul Norvegiei. Este dorința mea expresă ca, atunci când se decernează aceste premii, să nu se ia în considerare naționalitatea, ci fiecare premiul să fie acordat acelei persoane care a dovedit cea mai mare valoare, indiferent dacă sunt sau nu scandinavi”.

După ce și-a scris testamentul, Alfred Nobel a invitat patru bărbați, care erau atunci la Swedish Norwegian Club, și le-a cerut să fie martori. Alfred Nobel a murit anul următor, în 10 decembrie, la Sanremo, Italia. Asistentul lui de atunci, omul în care a avut cea mai mare încredere, Ragnar Sohlman, inginer chimist, atunci în vârstă de 26 de ani, a fost desemnat, împreună cu un al inginer, de a îndeplini dorințele stabilite de Alfred Novel în testament. Testamentul scris de mână, cu însemnări făcute pe margine, fără să fie văzut de vreun avocat, deoarece Nobel nu avea încredere în avocați, a fost o surpriză neplăcută pentru mulți.

Nimeni din familia lui nu a știut de ultimul lui testament și dorințele lui. Familiei nu i-a venit deloc bine să știe că averea lui nu le va aparține în întregime și câțiva moștenitori au contestat testamentul. De data aceasta, presa vuia că Alfred Nobel este „lipsit de patriotism” deoarece a cerut ca acele premii să fie acordate indiferent de naționalitate, pe când ar fi trebuit să fie doar pentru suedezi. Mai mult, instituțiile care au fost desemnate de Nobel de a oferi acele premii nu au fost deloc dispuse să-și asume responsabilitatea.

Alfred Nobel | Sursa: NobelPrize.org

Alfred Nobel | Sursa: NobelPrize.org

Trei ani a avut de luptat Ragnar Sohlman până când a reușit să adune în jurul lui acei oameni care au înțeles, ca și el, mesajul lui Alfred Nobel pe care a dorit să-l lase după moarte. În cele din urmă a reușit să înființeze Fundația Nobel și premiile Nobel există astăzi în primul rând perseverenței lui Ragnar Sohlman care, în ciuda numeroaselor obstacole, a demonstrat că a fost demn de încrederea pe care Alfred Nobel i-a acordat-o. Din 1929 și până în 1946, Ragnar Sohlman a fost directorul executiv al Fundației Nobel. Sohlman a murit în 1948.

După cinci ani de la moartea lui Alfred Nobel, în 1901, în ziua de 10 decembrie, a avut loc prima ceremonie de decernare a Premiilor Nobel.

Acest testament este păstrat într-un seif la Fundația Nobel din Stockholm.

Din 1901 până în anul 2019, au fost decernate 597 de Premii Nobel, inclusiv Nobel pentru Științe Economice, iar numărul total de laureați este de 950.  Au fost câțiva ani în care nu s-au acordat, în mod special în perioada celor două războaie mondiale. Cea mai tânără persoană căreia i s-a acordat acest premiu, până în 2019, este Malala Yousafzai, în 2014, când a primit Premiul Nobel pentru Pace. Cea mai în vârstă persoană este John B. Goodenough, 97 de ani, câștigătorul Premiului Nobel pentru Chimie în 2019.

Din totalul laureaților Nobel, doar 54 sunt femei. Doi laureați, Jean-Paul Sartre și Le Duc Tho, au refuzat aceste premii, primul pentru Literatură, al doilea – pentru Pace. Alți patru laureați au fost constrânși de autorități – în 1938 și 1939, Adolf Hitler le-a interzis laureaților germani, doi chimiști și un medic patolog, să primească aceste premii, iar Boris Pasternak a fost silit de autoritățile sovietice să refuze Premiul Nobel pentru Literatură ce i-a fost acordat în 1958.

Alți trei laureați s-au aflat în arest la momentul în care au fost anunțați câștigători ai Premiului Nobel pentru Pace.

Familia Curie este una dintre cele mai de succes în câștigarea premiilor Nobel – Marie Curie a câștigat acest prestigios premiu de două ori, unul pentru fizică, altul pentru chimie, prima dată cu soțul ei, Pierre Curie, apoi cu una dintre fiice, Irène Joliot-Curie.

Sursa foto cover: Grunge


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.