CITIRE

De la răvașul de drum la pașaportul electronic – o...

De la răvașul de drum la pașaportul electronic – o scurtă istorie a pașapoartelor românești

În urmă cu 107 ani, în ziua de 19 martie 1912, regele Carol I al României a promulgat, prin Înaltul Decret Regal numărul 1758, prima lege modernă cu privire la pașaport, numită „Lege asupra pașapoartelor”, prin care se reglementa regimul acestor documente de călătorie.

Au fost introduse atunci primele reguli generale și obligatorii, atât pentru autorități, cât și pentru cetățenii simpli, în privința pașapoartelor și  a trecerii frontierei, potrivit unei prezentări a istoriei pașapoartelor românești realizate de Direcția Generală de Pașapoarte.

Pașaport din 1912 | Sursă imagini: Okazii

Începutul

Conceptul de „liberă circulație” a apărut din vechi timpuri. Prin comerț, s-a deschis accesul spre noi ținuturi. În toate epocile, au fost oameni care și-au părăsit locul natal și s-au mutat în alte părți, în timp ce alții au pornit în călătorii din dorința de a descoperi tărâmuri necunoscute, de a afla cum se trăiește prin alte locuri. Dintotdeauna omul a călătorit prin lume, din diferite motive, iar acest lucru a dus la necesitatea unor documente prin care să poată să fie identificat.

Până în perioada medievală, comunitățile trăiau în interiorul unor cetăți întărite și păzite. În acest mod, cei care doreau să intre în aceste cetăți, eventual să se stabilească acolo, erau verificați și identificați la porțile lor – pentru a preveni accesul unor persoane care ar fi putut să creeze neplăceri locuitorilor din acele așezăr

De-a lungul timpurilor, aceste documente au avut diferite denumiri. Indiferent cum s-au numit, actele serveau la identificarea posesorului, din ce țară provenea și în ce calitate călătorea. Câteva dintre denumiri: salvconduct (era un document ce-i acorda posesorului dreptul de liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război), carte de pribegie, răvaș de drum (azi, poate avea și un sens ironic, la fel ca pașaport, în loc de răvaș, a-i da cuiva răvaș (pașaport) de drum cu sensul de a-l expedia, a-i face vânt, a scăpa (a se debarasa) de cineva), teșcherea (din limba turcă, tezkere, pașaport, dar și cu sensul de chitanță), pașuș (din limba maghiară, passzus, venit din germană de la pass, pașaport), până s-a ajuns la actualul pașaport.

Cuvântul pașaport, în franceză, passeport, de la passer, a trece, și port, sosire, a fost folosit prima dată în România în Regulamentele Organice, intrate în vigoare în Țara Românească, în 1831, și în Moldova, în 1832. Termenul se referea la documentul de călătorie ce permitea cetățenilor români să călătorească în alte țări.

Înainte de legea asupra pașapoartelor, promulgată de regele Carol I, Agia, organul administrativ în cele două principate, între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, elibera răvașele de drum. Fiecare călător era obligat să aibă atât pașaport, cât și răvaș de drum și să le prezinte „la hotare”.

Pașaport din timpul regelui Carol al II-lea | Sursă imagini: NewsBV

Prima lege modernă cu privire la pașapoarte

Legea asupra pașapoartelor din 19 martie 1912 avea 11 articole. Pașapoartele erau eliberate de Ministerul de Interne și de prefecții de județe și se emiteau în numele regelui.

Aveau formatul unei „cărți mici portative”, cu dimensiuni de 9 centimetri pe 13 centimetri, fiind alcătuite din 20 de pagini numerotate. Pe fiecare pagină era imprimat un fond încadrat cu motive naționale, „în culoarea liliacului deschis, făcând să iasă în aparență stema țării și având deasupra cuvântul România, iar dedesubt cuvântul Pasport”.

În articolul doi al legii, se menționa că termenul de valabilitate pentru pașapoarte putea să fie de 12 luni, 6 luni sau 3 luni, iar costul acestora era de 10 lei pentru pașaportul valabil 12 luni, 5 lei pentru pașaportul valabil 6 luni, 3 lei pentru un pașaport valabil 3 luni. După 15 ani de la intrarea în vigoare a legii, taxa pentru pașaportul cu valabilitate de un an a ajuns la 500 de lei.

Legea reglementa inclusiv „micul trafic de la frontieră” pentru locuitorii din apropiere. Într-un articol se menționa: „Locuitorilor români din comunele situate la o distanță de cel mult 15 kilometri de linia frontierei li se eliberează de șefii polițiilor punctelor de frontieră, la cerere, bilete de trecere peste frontieră, valabile pe timp de 5 zile, dela data emiterii lor și numai pentru o singură călătorie”. Costul unui bilet de trecere peste frontieră era 30 de bani.

Pașaport din timpul regelui Mihai | Sursă imagini: stirileprotv.ro

Pașapoartele erau individuale, însă la rubrica însoțitori puteau figura soția și copiii titularului, cu obligația de a se menționa vârsta acestora și gradul de rudenie cu fiecare.

Trei articole – VI, VII, VIII – specificau pedepsele ce se aplicau celor care încălcau legea.

Pe lângă lege, a fost emis atunci și un Regulament pentru aplicarea legii asupra pașapoartelor.

Pașaportul românesc după monarhie

După Al Doilea Război Mondial, au fost introduse noi tipuri de pașapoarte, în funcție de schimbările politice. În 30 decembrie 1947 a fost proclamată Republica Populară Română, prin urmare, și pașapoartele au fost modificate. S-a imprimat noua denumire a statului și un nou însemn heraldic, ce a fost păstrat în perioada comunistă/socialistă. În cei peste 40 de ani de comunism, dreptul la liberă circulație pentru cetățenii Republicii Socialiste România a fost drastic limitat. Cetățenii obișnuiți puteau călători în special în alte state comuniste.

Pașaport pentru cetățeni obișnuiți, în perioada comunistă | Credit foto: Mira Kaliani

După decembrie 1989, când granițele au fost deschise – deși pentru cetățenii obișnuiți accesul pe teritoriile statelor din vest era permis doar cu viză –, au fost emise noi pașapoarte care să corespundă cerințelor internaționale din acea perioadă.

În urma unei hotărâri guvernamentale din decembrie 1993, din iunie 1994 a fost pus în circulație un pașaport simplu, primul de acest gen ce era la standardele internaționale stabilite de state democratice.

Pașaportul electronic

Fenomenul tot mai accentuat al migrării românilor spre alte țări a impus emiterea unui nou tip de pașaport care să asigure o securitate sporită. După aderarea României la Uniunea Europeană, fiecare stat a fost obligat să găsească soluții pentru a pune în circulație documente de călătorie cât mai sigure.

La nivelul Uniunii Europene, a fost emis în 2004 un Regulament privind standardele pentru elementele de securitate, modificate ulterior printr-o decizie a Comisiei din 2006 și un nou Regulament din 2009 privind dispozitivele de securitate și elementele biometrice integrate. Aceste elemente, potrivit regulamentelor, au rolul de a proteja documentele de călătorie împotriva falsificării.

Așadar, în România, după 96 de ani, de la pașaportul sub forma unei cărți mici portative s-a ajuns la cel electronic. În 31 decembrie 2008, s-a pus în circulație pașaportul simplu electronic, la început fiind destinat testării modului în care funcționează și perfecționării aplicațiilor și echipamentelor.

Pașaport după aderarea României la Uniunea Europeană | Sursă imagine: imgcop

Ca stat membru în Uniunea Europeană, România a introdus pașaportul electronic în 31 decembrie 2008, iar după doi ani i-a adăugat noi elemente de securitate. Pașaportul biometric (pașaport care conține un cip cu informații personalizate, unice pentru un individ (imaginea feței, amprente digitale etc.), potrivit dexonline emis de România este produs integral de Imprimeria Națională.  

Din septembrie 2009, pe măsură ce toate centrele și instituțiile au fost dotate cu echipamentele necesare acestui tip de serviciu, emiterea pașapoartelor electronice – atât oficiale, cât și pentru populație – a început să funcționeze la nivel global.

Pașaport România, valabil din anul 2019 | Sursă imagine: graiul.ro

Din 2019, pașaportul românesc are un nou design, cu detalii stilizate din istoria și geografia României.

19 martie, data când a fost promulgată în România prima lege modernă asupra pașapoartelor, este Ziua Pașaportului.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.