9 iulie 2020, 14:25

De unde vine obiceiul de a se face urări celui care strănută. Credințe, superstiții și bune maniere

„Strănutul a fost și este considerat, atât la popoarele primitive, cât și la cele civilizate, din cele mai vechi timpuri și până în ziua de astăzi, ca un semn supranatural, iar poporul l-a interpretat în diferite chipuri, socotindu-l o prevestire bună sau rea, după împrejurări. La baza tututor credințelor privitoare la strănut stă concepția străveche, păstrată încă la multe popoare primitive, că, în timp ce omul strănută, îi intră sau îi iese, prin nări, un duh rău sau o părticică din suflet. Teama de a nu i se întâmpla ceva rău, ba chiar moartea, celui ce strănută, a făcut să se recurgă, la popoarele civilizate, la cunoscuta urare ce se adresează în asemenea împrejurare: «Doamne-ajută!», «Să-ți fie de bine!», «Sănătos!», etc, cum se obișnuiește la noi”, scria I.-Aurel Candrea, într-o lucrare despre medicina magică publicată prima dată în 1944.

Formule de urare

Nu doar la noi, multe popoare au asemenea urări menite să-l ferească de lucruri rele pe cel care strănută. Francezii spun À tes/vos souhaits! sau Santé!, germanii răspund cu Gesundheit!, ceea ce înseamnă sănătate, iar englezii rostesc un God bless you, Bless you. Pe wikipedia, există chiar și o pagină dedicată, în limba engleză, intitulată Response to sneezing, unde se găsește o listă întreagă cu răspunsuri ce se dau în mod obișnuit de diferite popoare atunci când cineva strănută.

În Coreea de Sud, de exemplu, rar i se spune ceva celui care a strănutat, în schimb, persoana care strănută poate rosti pentru ea o onomatopee ce imită strănutul crezând că, în acest mod, va alunga o posibilă răceală.

Praful, polenul, microbii, particule iritante ce pot provoca strănutul | Imagine: Pexels

Strănutul sau cum se mai apără corpul 

Ca idee, strănutul (sternutație, termenul medical), „mecanism de protecție al corpului împotriva bacteriilor și a virusurilor”, cum notează romedic.ro, este o acțiune reflexă prin care sunt eliminate particule iritante, precum praful, polenul, microbii. 

Pe lângă acești factori, strănutul poate fi legat „de expunerea la o lumină strălucitoare bruscă, o scădere bruscă a temperaturii, un vânt rece, un stomac preaplin sau o infecție virală, putând avea ca rezultat răspândirea bolii”, se explică într-un articol semnat de dr. Simona Știuriuc și publicat pe romedic.ro. Tocmai de aceea, ar trebui ca, atunci când strănuți, să o faci în mâneca de la haină, în zona cotului.

Atunci când creierul detectează iritanți, trimite un semnal pentru a iniția strănutul și a curăța cavitatea nazală. Prin strănut, este eliminat aerul prin gură și nas într-o „acțiune explozivă, spasmodică și involuntară. […] Natura puternică a strănutului este atribuită implicării numeroaselor organe din partea superioară a corpului, fiind un răspuns reflex implicând fața, gâtul și mușchii toracici”, scrie dr. Simona Știuriuc. 

 

Sursa: Clipart Station

Ceea ce este, în esență, un reflex de protecție, incontrolabil, strănutul a fost legat, de-a lungul timpului, în multe culturi, de numeroase superstiții, semnificații mitice, credințe.

„Credinți” și superstiții

În cartea în care a adunat mii de „credinți și superstiții” ale poporului român, etnograful Artur Gorovei prezenta și câteva legate de strănut. 

Dacă cineva strănută când se află în casa unei persoane decedate, să-și rupă puțin din cămașă sau haină, ca să nu se i întâmple același lucru (să moară).

Pentru cel care strănută, e semn că va face veselie.

În Bucovina se crede că, dacă îi vine cuiva să strănute și nu poate, înseamnă că va fi purtat de nas de cineva

Cine strănută în seara de sfântul Vasile, va avea noroc tot anul sau va primi daruri a doua zi. Despre acest obicei a scris, la începutul secolului al XVIII-lea, și Del Chiaro, secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu:

„La 1 ianuarie, de sfântul Vasile, dacă strănută un boier, i se oferă repede un pahar cu vin, iar domnitorul îi dăruieşte postav şi atlas pentru haine; strănutul trebuie să fie firesc, nu stârnit anume cu tutun sau altceva, căci dacă ar fi așa, în loc să primească daruri, acel boier ar fi luat în râs de toți ceilalți. Dar dacă domnitorul strănută, visteria îi oferă brocart aurit pentru o haină.”

Strănutul e un semn de chef și cel care strănută obișnuiește să-și facă cruce.

Când strănuți, e semn bun și, ceea ce gândești atunci, se va împlini, se spunea în Broșteni, Suceava.

Dacă cineva a strănutat imediat după ce a spus ceva, vorbele lui sunt adevărate și se vor împlini. Această credință o aveau și grecii din Antichitate și e răspândită la multe popoare din Europa.

Dacă strănută caii pe timpul când sunt pe drum, este obiceiul de a se spune «sănătos».

Telemah și Penelopa | Charles Mills Gayley, The Classic Myths in English Literature and in Art, 1893 / via: Educational Technology Clearinghouse

 

„Abia grăi şi Telemah deodată 

Şi strănută vârtos şi casa toată

Grozav mai răsună, iar Penelopa 

Voioasă râse-atunci şi pe Eumeos 

Grăbi din nou cu vorbe zburătoare: 

«Dă fuga, cheamă-ncoace pe străinul 

Să vie-aici să stea în faţa-mi. Nu vezi 

Cum fiul îmi răspunse cu strănutul? 

De bună seamă are să fie moarte 

La peţitori, nici unul n-o să scape».”

Homer, Odiseea

 

De la vechii greci și romani

Grecii și romanii vedeau în strănut un semn profetic, trimis de zei, și unul al bunăstării. De aceea, îi urau întotdeauna persoanei care a strănutat „Viață lungă să trăiești!” sau „Fie ca Zeus să te păzească!”. 

Împăratul Tiberiu, fire posacă, pretindea tuturor să-i ureze sănătate, atunci când strănuta, ceea ce l-a făcut pe Pliniu să se întrebe de unde vine acest obicei de a se face urări celui care strănută.

„I se poate răspunde acum că era un obicei magico-religios, un fel de conjurație având ca scop să înlăture efectele dezastruoase ale acțiunii duhului rău, strecurat prin nări în corpul celui care a strănutat”, scria I.-Aurel Candrea.

După Aristotel, strănutul era „o favoare a cerului pe care trebuie să o primim și să o cinstim ca pe un lucru sfânt și ca un semn de sănătate deplină.” La fel considera și renumitul medic al Greciei antice, Hipocrat (sau Hipocrate), care, în Aforisme, socotea că, dacă femeia strănuta în timp ce se afla în perioada de travaliu, „era semn bun”.

O dată, de două ori…

Tot în lucrarea lingvistului și folcloristului I.-Aurel Candrea, sunt adunate o serie de superstiții despre strănut, întâlnite atât la români, cât și la alte popoare.

În Bucovina, scria I.-Aurel Candrea, exista credință că, dacă strănută cineva noaptea, trebuia să i se ureze neapărat «sănătos!», „căci altfel se poate întâmpla să se afle vreo strigoaică pe-acolo, care să-l pocească sau să-l omoare. Se povestește că a fost un fecior de boier care-și propusese să plece seara la drum. Calul îi sta legat afară, numai să-l încalece și să pornească. Un tâlhar însă, văzând calul, se apropie să-l fure. Tocmai atunci vede prin fereastră un strigoi care se apropiase de patul feciorului de boier și era gata să-l pocească. Atunci se întâmplă ca feciorul să strănute. «Sănătos!» a strigat tâlharul de afară, iar strigoiul de ciudă a crăpat; căci, de nu-i ura tâlharul sănătate, feciorul boierului era mort. Auzind cei din casă zgomotul, au ieșit afară întrebând ce este. «Veniți singuri și veți vedea – le răspunse tâlharul – să vă încredințați ce treabă am făcut». Și le arătă strigoiul crăpat. Cu toții s-au bucurat și i-au dat de bunăvoie calul. De atunci a rămas obiceiul ca totdeauna să se zică la cel ce strănută «sănătos!».”

Strănutul e considerat și în timpurile noastre ca un semn bun, de chef și de veselie. „La noi, ca și aiurea, i se dau încă interpretări diferite după timpul, după împrejurarea în care se produce și după frecvența lui”, nota I.-Aurel Candrea. 

 

Sursa: Clipart Station

 Ce se mai crede(a) 

În perioada Renașterii, oamenii credeau că inima celui care strănută se oprește un foarte scurt moment, prin urmare a rosti repede o urare de bine celui care a strănutat avea efectul magic de a face ca inima lui să nu se oprească definitiv.

Cine strănută în dimineața unei zile de vineri, considerată zi nefastă, va avea supărare peste zi, iar cel care strănută sâmbăta dimineața, nu își va termina lucrul pe care și l-a propus. 

E bine pentru cel care strănută de două ori și e semn rău pentru cel care strănută o dată sau de trei ori. La alte popoare, însă, se crede că e semn de mare chef dacă se strănută de trei ori în șir.

Un popular mit spune că, dacă nu ții ochii închiși atunci când strănuți, îți ies ochii din orbite. Lucru care nu este adevărat, așa că, poți să strănuți liniștit și cu ochii deschiși, în cazul în care poți. Fără să ai parte de un ingredient proaspăt și rar în tocană.

Se spune că, atunci când strănută o persoană bolnavă, e semn că se va însănătoși, o credință ce se găsește la multe popoare, potrivit lui I.-Aurel Candrea. De exemplu, în sudul Italiei, se crede că, cine strănută la începutul unei boli, nu se va face bine; dacă însă strănută când începe să se întremeze, e semn că se va însănătoși complet. 

Sursa: WikiHow

 

Englezii și strănutul

„Dacă intră cineva într-o casă și strănută o singură dată, e semn de noroc. Dacă-ți vine cineva în casă și strănută o dată, roagă-l să stea; dacă însă strănută de două ori, poftește-l să plece. Dacă strănută cineva trei nopți de-a rândul de câte două ori, trebuie să moară o persoană din casa aceea. Dacă intră cineva într-un han și strănută de două ori, să-și ia catrafusele și să-și caute alt adăpost, dacă vrea să nu pățească ceva. Omului care strănută o singură dată luni de dimineață, când se scoală, are să-i meargă bine toată săptămâna; dacă strănută de două ori, i se va întâmpla contrariul”, scria I.-Aurel Candrea.

Asiaticii și strănutul

În anumite zone din Asia se presupune că, atunci când strănuți, o persoană se gândește la tine și vorbește despre tine. 

„Japonezii cred următoarele: omul care strănută o singură dată e vorbit de bine în momentul acela; cel care strănută de două ori, e vorbit de rău; cel care strănută de trei ori în șir, e luat în râs de alții; cel care strănută de patru ori… are guturai”, nota I.-Aurel Candrea.

Strănutul și regula bunelor maniere

„Când strănuți schițezi un vag gest de dezolare care închide incidentul. Este politicos să ne facem că nu observăm și să renunțăm la atât de obișnuitele formule: «Noroc!», «Sănătate!», «Ai să faci chef!» Se crede că este politicos să rostești aceste vorbe. Greșit!”, recomanda Aurelia Anastasia Marinescu în cartea Codul bunelor maniere astăzi.

 

Ilustrație cover: © Athena Gubbe/via Psychology Today


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.