În momentul în care ai petrecut ani sau chiar decenii alături de cineva, există riscul să nu observi imediat schimbarea partenerului sau să nu conștientizezi magnitudinea problemei.
Demența poate afecta pe orcine și oricând. Apare de cele mai multe ori la persoane trecute de 60 de ani. Pe lângă riscurile ereditare, o viață lipsită de obiective și sedentarismul pot accentua riscul dezvoltării unei forme de demență.
Cum boala nu poate fi tratată, pot fi doar ameliorate simptomele sau ușor încetinită degradarea, în funcție de forma și momentul diagnosticării. Partea dificilă cade pe urmerii celui sau celei care va avea grijă de noi până la finalul vieții.
”Mânie, tristețe, suprasolicitare” sunt cele mai frecvente sentimente cu care se confruntă cineva al carui partener a fost diagnosticat cu o formă de demență.
”Mai există ceva din ce am avut împreună? Cât de mult și cât de repede se va schimba cel de lângă noi? Am puterea să trec prin și peste asta?”, sunt doar câteva dintre cele mai frecvente întrebări.
Centrul pentru calitatea îngrijirii din Germania (ZQP) a dat publicității un mic ghid de reacție în cazul în care partenerul este diagnosticat cu demență.
”Cel mai important pentru o abordare pozitivă a situației sunt înțelegerea, acceptanța și răbdarea fata de partenerul bolnav. Pentru asta aveți nevoie în primul rând de cunoașterea bolii”, susține Daniela Sulmann de la ZQP.
”Chiar dacă în prima fază aveți tendința de a nega evidența fiindcă situația devine compleșitoare, cel mai important este să începeți să vă informați cât mai corect despre boala cu care urmează să vă confruntați împreună. Puteți apela la specialiști, cărți, filme sau articole de presă”, a mai adăugat experta, citată de Focus.
Ea consideră că modul în care urmează să vă comportați nu doar că va aduce anumite alinare bolnavalului, dar e posibil să îi și prelungească viața. Cu cât? Nu poate spune nimeni cu exactitate.
”Trebuie să vă acordați timp ca să acceptați noua situație. Nu este ușor, nu puneți presiune pe dumneavoastră. Luați totul pas cu pas. Căutați și vorbiți cu oameni care au trecut prin asta. Culegeți sfaturi și încercați să vă adaptați. Când bolnavul se va simți suprasolicitat și va avea reacții agresive, trebuie să știți cum să gestionați situația.
Conversațiile profunde vor dispărea sau vor deveni tot mai dificile. Trebuie să căutați noi canale de comunicare. Uneori prin mimică, gesturi sau simple atingeri, fiindcă vorbele își vor pierde rostul”.
Ea atrage atenția că trebuie făcut tot posibilul, astfel încât cel bolnav să nu resimtă o schimbare de atitudine din partea dumneavoastră.
”Ritualurile din relație trebuie continuate. Sărutul de bună dimineața, plimbarea de după-amiază, muzica, trebuie continuat tot ce a fost important la un moment dat. Bolnavii de demență au nevoie de siguranță și orientare, iar pentru asta zilele trebuie să arate la fel, dacă nu chiar identific, pentru a le induce o stare de confort”, a încheiat expertul.