Biserica de sub lac așa cum o numesc localnicii se numea în trecut Urmanczy și era lăcașul de cult al locuitorilor din satul Belis, județul Cluj. În ziua de astăzi ea poate fi observată pe timp de vară atunci când datorită căldurilor apa lacului Belis – Fântânele se află în scădere.
Despre biserica din mijlocul apelor se știe că a fost ridicată în anul 1913 de un om foarte bogat pe nume Ioan Urmanczy. Edificiul a rămas de-a lungul timpului singura dovadă de necontestat a vechiului sat Belis care se găsea de jur împrejurul lăcașului. Un lucru inedit legat de biserică este faptul că deși se află sub ape de atâta timp pe pereții acesteia încă se pot observa vechile picturi.
Majoritatea oamenilor se întreabă cum a ajuns biserica în lac și ce s-a întâmplat cu satul. Povestea spune că între anii 1972 respectiv 1973 cu scopul de a ridica barajul Fântânele cursul Someșului Cald a fost deviat chiar prin sat. Barajul uriaș cu o înălțime de 92 de metri și cu un volum foarte mare de apă având ca scop transformarea zonei în una cu un puternic impact energetic. Astfel, se dorea punerea în funcțiune a turbinelor și generatoarelor unei centrale electrice subterane de la Marisel prin utilizarea unui tunel subteran de circa 8475 metri în lungime.
Așadar, pentru ca acest proiect să prindă viață era necesar ca satele Giucuta de Jos și Belis să fie mutate deoarece se aflau chiar pe malul apei, urmând din acest motiv să fie inundate de către apele viitorului lac de acumulare. Se povestește că locuitorii satelor în cauză au fost strămutați în urma mai multor promisiuni la câțiva kilometri de vechea așezare. Însă locul nu era unul tocmai prielnic întrucât pe dealul unde au fost duși terenul este unul arid și lovit mai tot timpul de vânturi puternice. Despre aceia care nu au vrut să plece au fost chiar amenințați cu demolarea locuințelor și mai apoi inundarea acestora.