Descoperă România. Mănăstirea Nucet și modul în care a traversat obstacolele timpului

Mănăstirea Nucet se găsește la aproximativ 16 kilometri sud de Târgoviște, chiar între câmpia înaltă din zonă și cea joasă din Muntenia. Lăcașul de cult și-a primit numele de Nucet datorită faptului că în împrejurimi există foarte mulți nuci.

Dintre toate mănăstirile din zona Târgoviștei medievale, Nucetul a fost cea care nu până acum mult timp era situată spre sud, fiind a doua mănăstire ca importanță după Dealu, mai ales că în trecut a făcut parte din fortificația de apărare a Cetății de Scaun. Despre data înființării putem preciza că este una controversată. Una dintre variante fiind că mănăstirea a fost ctitorită de către unchiul lui Radu cel Mare, jupânul Gherghina Parcalab împreună cu Neaga, soția sa. Această informații putând fi probată printr-un document emis la data de 23 ianuarie a anului 1516 chiar de către cancelarul Neagoe Basarab. Din acest act aflăm cum Vlad Călugărul, domnul Țării Românești între anii 1485 respectiv 1495 o înzestrase cu un munte.

A doua variantă este strâns legată de tradiția veche prin care se credea că mănăstirea „s-a cladit intre anii 1375 si 1500 pe timpul Basarabilor, cand s-a descoperit o icoana a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, determinand astfel ridicarea unei biserici din lemn in jurul careia traiau cativa calugari dupa randuiala, Sfântului Nicodim de la Tismana”, conform crestinortodox.ro. Conform tradiției în cauză mănăstirea ar fi fost ridicată de către Sfântul Nicodim sau mai exact de câțiva ucenici de-ai săi. 

Pe lângă toate acestea ctitorul său oficial rămâne Gherghina Parcalab, care își aduce contribuția peste așezământul vechi din secolul al XIV-lea. Lăcașul de cult a trecut de-a lungul timpului prin nenumărate renovări sau îmbunătățiri, astfel încât conform sursei citate anterior „Neagoe Basarab cu multe au înnoit-o și au prefăcut-o… și preafăcătoarea de minuni icoana Sfântului Mucenic Gheorghe, a bătut el însuși, cu cuisoare, un măr de aur curat împodobit cu mărgăritare și cu pietre scumpe”.

Însă din biserica construită la 1500 au fost păstrate într-un mod surprinzător două două straturi de pictură, cel inferior din prima parte a secolului al XVI-lea, iar despre cel de-al doilea nu se știe cu exactitate, posibil provine din anul 1712 sau 1746. Spre finalul secolului al XVII-lea Constantin Brâncoveanu i-a închinat drept metoc mănăstirii Nucel schitul Panaghia întrucât se spunea că aici „era mai întemeiată și cu chivernisire mai bună de către cautarea călugărilor”.

După anul 1738 când a avut loc cel mai puternic cutremur biserica Sfintei Mănăstiri Nucet a avut de suferit semnificativ, având nevoie să fie rezidită. Aceste lucrări au fost făcute cu ajutorul membrilor familiei Văcărescu. Mai apoi la începutul secolului al XIX-lea au început să apară și primele schimbări în Complexul monastic de aici, fiind ridicat și actualul turn pentru clopotnița de pe partea estică. Mai apoi au avut loc alte schimbări majore între anii 1840-1849 pe când a fost ridicată noua biserică. Această construcție a fost posibilă în timpul domniei lui Alexandru Ghica și s-a efectuat chiar pe temeliile vechii biserici demolate. Biserica a fost realizată într-un stil specific perioadei și destul de apropiată de stilul bisericii din baleni Romani, ridicată tot în anul 1840.

Odată cu secularizarea averilor mănăstirești din anul 1863 călugării de origine greacă au plecat, iar în locul acestora au venit călugări români. Cei din urmă au trăit în mănăstire până în anul 1930 pe când mănăstirea a fost cuprinsă de paragină. Avariat destul de grav din pricina cutremurului din anul 1940 lăcașul de cult a fost transformat în biserică de mir, fiind folosită de enoriașii din comună. Pe data de 15 martie a anului 1994 în urma unei sedințe de Consiliu eparhial s-a hotărât să fie reînființată Mănăstirea Nucet, dar de această dată drept mănăstire de maici și să poarte hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință.

Referitor la starea de conservare a monumentului putem afirma că acesta a suferit nenumărate distrugeri mai ales din pricina cutremurelor pe zidărie putând fi obsevate mai multe fisuri și crăpături. Odată cu prăbușirea bolții naosului biserica a stat o perioadă de trei luni fără să fie acoperită, acest fapt accentuând și mai tare starea de degradare.

În ziua de astăzi datorită înalt Prea Sfințitului Arhiepiscop Nifon, mănăstirea Nucet funcționează ca mănăstire de maici, iar după perioada de reactivare din cadrul Complexului Monastic a fost construit un paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, un foișor „Fântâna de leac” și au fost reabilitate majoritatea chiliilor.

Sursă foto cover: discovertargoviste.ro