Descoperă România. Peştera Muierilor și poveștile din profunzimea pământului

În masivul calcaros de pe raza comunei Baia de Fier se găsește Peștera Muierilor, despre care se spune că face minuni pentru femeile care nu pot avea copii, dar și că în sălile interioare există „leacul” pentru mai multe boli. Primele informații despre peșteră sunt datate în jurul anului 1870. Aici turiștii vin în număr foarte mare, mai ales că peștera este pricipalul obiectiv turistic din zonă, din acest motiv ea a primit titlul pentru cea mai vizitată peșteră din țara noastră.

Peștera Muierilor are o lungime aproximativă de patru kilometri și beneficiază de electricitate din anii 1963 respectiv 1978, fiind astfel prima peșteră electrificată din România. Peștera a fost sculptată de către râul Galbenul în drumul său spre gura de vărsare direct în calcarele mezozoice a Masivului Parâng. Lungimea totală a peșterii este de 3.600 de metri împărțiți pe cele patru galerii avute.

Peștera beneficiază de trei intrări, una în nord, alta în sud și cea din urmă în est. Ultimele intrări menționate sunt chiar locurile prin care curgeau apele fostului râu. În ziua de astăzi râul Galbenul nu mai are un parcurs subteran, dar procesul de carstificare se produce în continuare datorită apelor provenite din topirea zăpezilor și a precipitațiilor.

Peștera este bogată în formațiuni carstice precum stalagmite, stalactite și coloane. Acestea s-au format în urma picăturilor de apă care s-au scurs pe pietre. Așadar au luat naștere diverse forme care mai târziu au primit diferite nume sugestive în funcție de forma avută. De exemplu Domul Mic, Altarul, Candelabrul, Moş Crăciun, Cadâna, Turcul și așa mai departe. Stalactitele și stalacmitele au dat la rândul lor viață unor forme uimitoare precum Vălul Muierii, Bazinele Mari, Cascadele împietrite, Dantela de Piatră, Poarta, Sala cu Guano, Sala Turcului ș.a.m.d.

Asemenea oricărui obiectiv turistic din România, Peștera Muierilor se bucură de o gamă largă de legende care, probabil, ascund un sâmbure de adevăr. Una dintre aceste legende spune că numele peșterii provine din perioada marilor războaie. În timpul acela bărbații plecau la luptă și preferau să-și lase soțiile și „odraslele în grija naturii” și nu a sorții.  Așadar familiile războinicilor erau ascunse în peșteră pentru a fi apărate de cotropitori.

O altă legendă face referire la o zână bună care trăia în peșteră. Ea îi ocrotea pe toți care-i cereau ajutorul. Zâna cea bună aducea mereu bărbații lângă soțiile lor, le ajuta pe fetele ajunse la bătrânețe să se căsătorească, iar femeilor care nu reușeau să facă copii, zâna le rodea în pântece. Doar că într-o zi, un tânăr foarte frumos a venit la zână pentru că nu-și găsea norocul. Aceasta se îndrăgosti de chipeșul baiat și încălcă tradițiile și jurămintele sale. Numai că într-o zi tânărul o părăsi și zâna din cauza suferinței s-a stins de durere, iar trupul i-a fost mistuit de o flacără venită din adâncul pământului.