Descoperă România. Sărata Monteoru și prima mină de petrol din Europa

Stațiunea balneară Sărata – Monteoru este amplasată în zona central – vestică a județului Buzău la circa 14 kilometrii distanță de oraș. Aceasta este cunoscută în special pentru apele tămăduitoare ale izvoarelor sărate ce ajută la tratarea afecțiunilor tubului digestiv și articulații.

Dacă dăm timpul înapoi în perioada interbelică aici fost stabilite indicații terapeutice chiar de către Institutul de Hidrologie București iar stațiunea a reușit să devină treptat una dintre cele mai importante centre de tratament, dar și un punct turistic important pentru cei din România și nu numai. Amplasarea aceasta în extremitatea sud- estică a Subcarpaților Curburii și între Dealurile Istriței prezintă o priveliște minunată ce poate fi comparată chiar cu Băile Herculane, Govorei sau Felix. Locul este deosebit și din pricina culturii, una arheologică ce datează încă din epoca bronzului care a fost reprezentată printr-o așezare destul de mare în apropierea de marginea estică a satului din ziua de astăzi.

În această zonă arheologii au identificat și o cetate care a fost întărită cu ajutorul bolovanilor și un șanț de apărare, dar și locuințe care au dovedit urme din eneolitic. Tot în descoperirile arheologice de la Monteoru au fost găsite și urme ale altor culturi din zona Munteniei, Transilvaniei, Ucrainei și Basarabiei. Pe colinele de lângă dealul Cetățuia se regăsesc și astăzi mai multe locuri de veci și necropole care provin tot din cultura din Monteoru.

În urmă cu mai mulți ani stațiunea Sărata – Monteoru s-a numit Fundu Sărății și a reprezentat o zonă de interes major deoarece dispunea de zăcăminte bogate de petrol ce erau exploatate în special pentru a continua investițiile din zonă. În altă ordine de idei, staţiunea Sărata-Monteoru, în perioada interbelică se bucura de singura mină pentru petrol de la vremea respectivă din toată Europa. Aceasta are o adâncime de 240 – 320 metri și fost deschisă în anul 1925, avea o galerie principală în care se făcea accesul prin intermediul unui ascensor. În această mină se săpau sonde de tip orizontal care străpungeau straturile de marne care duceau la cele de nisip petrolifer, de acolo petrolul ajungea în puțul cu numărul 42 de unde era scos cu ajutorul pompelor la suprafață. Mina este perfect funcțională și astăzi, chiar dacă merge la parametri considerabili mai mici, aceasta poate fi și vizitată.

Chiar dacă perioada interbelică a fost una înfloritoare din toate punctele de vedere pentru stațiune, cea din urmă avea să cunoască și cum este regresul din pricina cutremurului din anul 1940, urmat de al Doilea Război Mondial și mai târziu naționalizarea la care a dus guvernul comunist. După această naționalizare s-a ajuns la abandonarea stațiunii și la aducerea ei într-un stadiu de paragină. Astfel multe din vechile clădiri au fost demolate și abia după anii 70 au început iar să reapară hotelurile, un ștrand și o bază de tratament. Toate acestea pentru ca astăzi să se bucure de o dezvoltare din punct de vedere economic ca perioada de glorie din vremea lui Grigore Monteoru.