În anul 2020, oamenii au ajuns să petreacă mai mult timp la locul de muncă decât cu familia sau cu prietenii. Potrivit unor statistici realizate de European Industrial Relations Observatory (EIRO), România se află și ea în topul țărilor ale căror angajați full-time lucrează cel mai mult. Alături de țara noastră se mai află și alte state ale Uniunii Europene, precum Letonia, Austria sau Grecia.
Însă liderii absoluți ai acestui clasament sunt, fără doar și poate, japonezii care sunt renumiți pentru orele interminabile petrecute la locul de muncă. Astfel, pentru a mai reduce din stresul zilnic al angajaților, o companie japoneză a luat hotărârea, undeva prin anii 2000, să le dea voie oamenilor să vină la birou însoțiți de animalul lor de companie. Așa se face că, 20 de ani mai târziu, aceast obicei a devenit din ce în ce mai răspândit în întreaga lume.
Sediul din Tokyo al companiei Ferray este acum casă pentru nouă feline care torc sau se așează pe genunchii angajaților, dorm sau mănâncă nestingherite, chiar dacă nu este pauză de masă.
Potrivit Digi24, Hidenobu Fukuda, care este și directorul firmei, a introdus această politica „pisicii la birou” prin care le-a îngăduit angajaților să vină la birou cu animalul de companie. În plus, acesta a dat chiar și o primă de 5.000 de yeni (40 de euro) pe lună celui care salva de pe stradă o pisică.
Viața cu Dora la birou – și dulce și amară
Urmând modelul corporatiștilor din Japonia, ne-am gândit că ne-ar prinde bine un nou membru în gașcă însă nu m-am așteptat vreodată ca Dora, pisica redacției, să devină atât de prezentă în toată activitatea noastră.
În cele ce urmează, vă prezentăm povestea celui mai nou și mai îndrăgit membru al redacțiilor Editiadedimineata.ro, Mediastandard.ro și PeRol.ro, văzută prin ochii colegilor mei, care au ținut să ne spună în câteva rânduri, cum s-a schimbat viața lor la birou de când o avem pe Dora.
Am să încep eu. Totul a început într-o dimineață de vară, când Alexandra m-a sunat să-mi spună că a găsit pe stradă un pui de pisică și că ar vrea să o ia în redacție. Zis și făcut! Primele ei zile cu noi au fost atât de traumatizante, încât Dora a țâșnit pe ușă și nu s-a mai oprit decât în cel mai înalt brad din curtea interioară a redacției și nici că a mai coborât, până când a trebuit să mă urc și să o recuperez. Așa am reușit să scutesc pompierii de un drum până la noi. Însă, Dora a rămas de atunci cu o poftă teribilă de cățărat și nu ezită să ne arate asta în timp ce escaladează cu ghearele pereții încăperii, uși sau pe balustrada scării.
Este cunoscut faptul că pisicile nu sunt cele mai energice animale de companie din lume. Ei bine, cine a spus acest lucru nu a cunoscut-o încă pe Dora, the invisible cat (pisica invizibilă). Sare de unde te aștepți mai puțin, te pândește, te iubește și te ceartă atunci când „ora plicului” a venit și nu și-a primit mâncarea. Scrie și rescrie zilnic zeci de rânduri pe tastaturile noastre și dacă ar fi să le lăsăm așa, credeți-mă ați avea ce să citiți, în fiecare zi.
Alexandra Irina Minea, redactor Mediastandard.ro și „mama adoptivă” a Dorei: „Dora a ajuns la birou după ce am găsit-o eu pe stradă. Stătea lângă stradă, tolănită în praf, și cum m-am aplecat spre ea a și venit să mă întâmpine. Cred că o lăsase cineva acolo, pe marginea drumului, n-avea mai mult de patru luni. Nu știu dacă am stat mult să mă gâdesc dacă să o iau – era o mogâldeață și cu câteva zile înainte vorbisem cu colegii dacă ar trebui să adoptăm o pisică.
A stat tot drumul liniștită la mine în rucsac. A făcut o plimbare de aproape o oră, cu metroul și pe jos. Asta se întâmpla acum jumătate de an. În a doua zi de când a ajuns la birou, a și vrut să iasă afară – spre oroarea mea! – și s-a cățărat în primul brad pe care l-a văzut.
Din fericire, misiunea de recuperare n-a durat mai mult de două ore, iar de atunci n-a mai ieșit din casă decât la veterinar, în cușcă.
Când era mai mică, îi plăcea să doarmă pe scaun, în spatele oamenilor. Acum, la cât mănâncă, nu mai încape decât singură. O vezi că, pe la prânz, se tolănește toată pe un scaun liber sau pe birou, între laptopuri. Asta după ce miorlăie toată dimineața, să știe întreg biroul că e acolo.
E foarte drama queen, dacă vrei s-o mângâi și ea n-are chef, o să te lasă să știi. Doare destul de tare, eu sunt jucăria ei preferată. Acum, din fericire, e în faza de dragoste. Stă în brațele mele și toarce. Are, în fiecare zi, parte de noi jucării. Mai un capac de la pix, mai o castană, o hârtie mototolită – nu că nu ar avea jucăriile ei, dar sunt mai interesante lucrurile pe care le folosim noi. Plus cănile, în care încearcă mereu să își bage lăbuțele să vadă ce e înauntru, hârtiile, care-s foarte bune de ros, și degetele, dacă îndrăznește cineva să-și miște de laptop cât e e a de față.”
Sursă Foto: instagram.com
Alexandru Oprișor, redactor Mediastandard.ro: „Să lucrez alături de o pisică mi se pare una dintre cele mai eficiente modalități de a lucra. Nu contează dacă doarme, dacă fuge prin birou sau dacă intervine în treburile noastre, eu o consider o distracție necesară.
Contribuie, cu siguranță, la realizarea unui mediu de lucru organic și detensionat, care pe mine mă motivează și îmi oferă confortul mental necesar pentru a putea fi productiv. Totuși, eu am trăit alături de o pisică în ultimii 13 ani, deci poate există și un anumit grad de familiaritate pe care mi-l oferă pisica de la birou. Să stai lângă o pisică poate fi uneori amuzant, iar alteori poate avea un efect calmant. De fapt, prezența Dorei a fost unul dintre factorii decisivi când mă întrebam dacă aș vrea să ma angajez aici. Înțeleg că pe unii i-ar putea deranja eventualele zgârieturi și nelipsitele ei jocuri gălăgioase, dar mie mi se par lucruri mai mult simpatice decât deranjante.”
Oana Mortasifu, redactor PeRol.ro: „Unii angajați își iau 10 minute pauză de țigară. Eu îmi iau 10 minute pauză să mă joc cu Dora, pisica redacției. Mângâiatul pisicii devine remediul pentru zile proaste. Recomand o pisică în fiecare birou. 10/10.”
Alexandra Istrate, redactor Editiadedimineata.ro: „Este ceva neașteptat ca în prima zi de lucru să fii întâmpinat de o pisică. Jucăușă, puțin prea mult aș spune, Dora îți poate schimba starea de spirit într-o secundă. Fie că se cațără pe pereți, mușcă din calculatoare sau dărâmă lucrurile de pe birou, pisica ne face ziua mai bună. Când ai o zi lungă sau obositoare, în momentul în care Dora se pune în brațele tale și se uită la tine cu ochii ei mari, uiți de orice problemă.”
Pe final, Dora ar vrea să vă transmită și ea ceva: „Hei! Eu sunt Dora. Sunt pisică de redacție, la origini golancă. Îmi place să mușc, să mă urc pe laptopuri și să dorm pe scaune deja ocupate. Odată m-am cățărat într-un copac. Dar acum vreau să mă pun bine cu ei, așa că tre’ neapărat să citiți Edițiadedimineață.ro. Să le spuneți că eu v-am trimis, poate îmi dau un plic în plus. A și era să uit! Dacă vreți să ne vedem mai des, acum că știți cam totul despre mine, vă aștept pe pagina mea de Istagram Dora_theinvisiblecat. Da! Normal că am, colegii mei mă iubesc și de aia.”