8 ianuarie 2023, 0:41

„Din temelia ei iaste zidită de bătrânul Mircea Vodă” – Pisania care «a făcut multă vorbă la istoriografii noștri»

„Această sfântă și dumnezeiască biserică, unde se cinstește hramul Blagoveștenii prea slăvitei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria din temelia ei iaste zidită de bătrânul Mircea Vodă…”

În secolul al XVII-lea, i se spunea „ulița ce duce spre Poarta de Sus a curții domnești”. În veacul următor, neguțători bucureșteni care vindeau ișlice aveau dughenele pe această uliță și astfel a început să fie cunoscută ca ulița Ișlicarilor. A fost numită apoi strada Franțuzească, Carol I și din nou strada Franceză, cum se numește și azi.

Pe această stradă, în colțul cu strada Șepcari, unde, pe vremuri, erau prăvăliile șepcarilor bucureșteni, se ridică Biserica Curtea Veche, „pe nedrept numită biserica sfântului Anton”, afirma Domenico Caselli, D. Caselli, cum semna, în volumul Cum au fost Bucureștii odinioară, publicat în 1935.

„O bogată lipsă de isvoare istorice”

Născut în 31 octombrie 1875 la București, Domenico Caselli, membru al comunității italiene din oraș, a lucrat, la început, la tipografia fondată de un alt italian, Luigi Cazzavillan, unde se publica și ziarul Universul. Caselli a intrat apoi în redacția acestei publicații și a devenit ulterior și un membru al Societăţii presei şi al Sindicatului ziariştilor.

Atras de istoria și istoriile Bucureștiului, a publicat în gazetele vremii numeroase articole „minunate și folositoare despre trecutul Bucureștiului”, cum mărturisea el. Interesul de a descoperi acest trecut devenise cu atât mai mare cu cât constatase lipsa „izvoarelor istorice”. După propria relatare, adresată „iubiților cititori” și apărută la începutul volumului din 1935, publicat „cu prilejul sărbătoririi Luna Bucureștilor (9 mai – 9 iunie 1935)”:

Cercetătorul care dorește să aibă amănunte privitoare la Bucureștii de odinioară întâmpină, în cercetările sale, multe neajunsuri și află o bogată lipsă de isvoare istorice. Hrisoavele ce-i stau la îndemână sunt foarte sărace despre trecutul Bucureștilor.

[…]

Dacă Bucureștii ar fi avut și ei arhive vechi ca alte orașe, dacă s-ar fi păstrat actele judecilor, pârgarilor și ale altor sfetnici ai orașului, precum s-au păstrat arhivele Brașovului, Sighișoarei, Bistriței, Sibiului, ce nu ar fi aflat și dat la lumină un neobosit cercetător cu privire la trecutul Bucureștilor?

Biserica Curtea Veche în anul 1909, Colecția D. Caselli

Biserica Curtea Veche în anul 1909, Colecția D. Caselli

„Este o clădire uimitor de armonioasă”

În secolul al XVII-lea, Paul de Alep (1627 – 1669) scria despre București și biserica Curtea Veche:

Acest București este foarte mare și se spune că, acum mulți ani, cuprindea cam șase mii de case. Are patruzeci de biserici și mănăstiri și vestitul râu Dâmbovița care curge prin mijlocul său. Noi ne-am dus apoi la Curte (n. Curtea Veche), care este o clădire de mari proporții și este înconjurată de ziduri înalte de lemn. Era odinioară o clădire veche, dar a fost dărâmată de răposatul Matei voievod și refăcută din nou pe de-a întregul.

Este o clădire uimitor de armonioasă și care încântă privirile și este mai mândră și mai veselă decât curtea de la Târgoviște. Biserica sa (n. Biserica Curtea Veche) are hramul Adormirea Maicii Domnului și în ea am săvârșit o slujbă de sfințire a agheazmei.

„Tot ce s-a scris este greșit”

„Deoarece despre această biserică s-a scris foarte mult, dar tot ce s-a scris este greșit, vom căuta să deslușim cum, când și de cine a fost clădită”, scria D. Caselli și a arătat, documentat, cine au fost adevărații ctitori ai bisericii Curtea Veche.

Pisania bisericii „glăsuiește așa”: „Această sfântă și dumnezeiască biserică, unde se cinstește hramul Blagoveștenii prea slăvitei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria din temelia ei iaste zidită de bătrânul Mircea Vodă, și în urmă de fiul său Pătrașcu Vodă, cu frații săi Radu și Mircea cel Tânăr, au înfrumusețat și o au zugrăvit”.

Pisania care „a făcut multă vorbă la istoriografii noștri”

Caselli menționa că „această pisanie a făcut multă vorbă la istoriografii noștri, care nu aveau atunci la îndemână izvoare istorice spre a identifica persoanele într-însa”. Prin urmare, „și-au închipuit că acest Mircea Vodă este cel pe care cronicele țării îl numesc «cel Bătrân»”. Acesta a domnit din 1386 până la moartea sa, în 1418.

În pisanie, Mircea a fost numit bătrânul pentru a fi deosebit de unul dintre fiii săi, numit tot Mircea și care apare cel tânăr. Bazat pe documente și lucrările unui cunoscut slavist, Stoica Nicolaescu, D. Caselli a explicat:

Bătrânul Mircea Vodă, din pisanie, nu este altcineva decât Mircea Vodă Ciobanul, fiul lui Radu Vodă cel Mare și nepotul lui Vlad Vodă Călugărul. Iar Pătrașcu Vodă, numit în hrisoave și Petru Vodă cel Tânăr, Radu și Mircea cel Tânăr, sunt fiii săi. Mircea Vodă Ciobanul a avut de soție pe Doamna Chiajna.

„Poate că timpul va vărsa asupra lor mai multă lumină”

În 1862, Alexandru Obobescu scria în studiul său Câteva ore la Snagov:

…peretele ce vine în fața tâmplei și cel ce stă de-a stânga, când intri în advon, prezintă mult interes prin portretele domnești ce se văd pe dânsele.

Cunoștințele noastre genealogice asupra domnilor pământeni nu sunt încă acum destul de întinse și de lămurite ca să ne putem explica gruparea și filiațiunea deosebitelor chipuri ce se reproduc cu identitate pe cei doi pereți. Să ne mulțumim deocamdată a le enumera în ordinea în care se află și poate că timpul va vărsa asupra lor mai multă lumină.

În 1935, D. Caselli scria: „Avea multă dreptate Odobescu când vorbea așa în 1862. Timpul, prin descoperirea unor hrisoave necunoscute atunci, a vărsat, după 40 de ani, lumină deplină”.

Amedeo Preziosi, Biserica Curtea Veche și piața din jurul ei, 1861

Amedeo Preziosi, Biserica Curtea Veche și piața din jurul ei, 1861

„Costumul acestui Mircea nu este cel îngust și cavaleresc”

Fără a avea la îndemână documente, Odobescu a recunoscut despre ce Mircea era vorba după îmbrăcămintea acestuia și după portretele de lângă el. El a scris:

Alături cu dânsul (n. de Neagoe Basarab) stă Io Mircea Voievod și amândoi țin, ca ctitori, biserica pe palme. Costumul acestui Mircea nu este cel îngust și cavaleresc purtat de Mircea bătrânul în portretele sale de la Cozia și de la Curtea de Argeș; e un costum larg, oriental, un caftan lung de stofă de fir cu guler de blană, astfel cum poartă principii noștri din secolul al XVI-lea și următori. Acest Mircea nu e dar cel bătrân, ci poate Mircea (Ciobanul?”)

„E lesne a recunoaște pe Mircea, soțul Chiajnei”

Și a continuat prezentarea portretelor: „De partea stângă a ușii, stă Io Petru Voievod. Lângă dânsul stă un tânăr Io Radu Voievod […] și apoi altul, și mai mic de talie, Io Mircea Voievod. În sfârșit, la margine […] este chipul Doamnei Chiajna […] Negreșit că, din aceste deosebite personaje, e lesne a recunoaște pe Mircea, soțul Chiajnei și pe fiul lor, Petru Voievod Șchiopul…”

La Snagov, au fost așadar zugrăvite portretele celor patru amintiți în pisania de la biserica Curtea Veche din București. D. Caselli afirma:

Hrisoavele sunt hotărâtoare. Ele nu pot fi dezmințite. Ne deslușesc pe deplin cine sunt ctitorii bisericii: Mircea Ciobanul și cu fiii săi Pătrașcu, Radu și Mircea.

Mircea Ciobanul, după fresca de la Snagov, secol XVI, Nicolae Iorga, Domnii români după portrete şi fresce contemporane, 1930

Mircea Ciobanul, după fresca de la Snagov, secol XVI, Nicolae Iorga, Domnii români după portrete şi fresce contemporane, 1930

„Un drept al neamului domnitor”

Dintre cei trei fii ai lui Mircea Ciobanul, numai Petru (Pătrașcu) a domnit.

„Titlul acesta de voievod l-au purtat totdeauna fiii sau frații unui domn al Țării Românești chiar dacă ei nu au domnit […] Era un drept al neamului domnitor. Precum azi feciorului unui rege i se spune Alteță Regală, tot așa în vechime, în Țara Românească, feciorii unui domn aveau drept la titlul de voievod”, preciza D. Caselli. Și a încheiat:

Rămâne deci bine hotărât că Biserica Curtea Veche a fost din temelia ei zidită de Mircea Ciobanul și în urmă fiii săi, Pătrașcu, Radu și Mircea voievozi au înfrumusețat-o și au zugrăvit-o.

Hramul „istoric” al bisericii se celebrează în ziua de Buna Vestire, la 25 martie, iar ocrotitorul este Sfântul Anton (Antonie cel Mare), motiv pentru care biserica se numește Sfântul Anton – Curtea Veche (sau Domnească).


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol