26 septembrie 2020, 22:01

Din vremea când a face o fotografie era un eveniment. „Vine fotografu’, poate ne face un chip!”

Dacă treci din întâmplare prin Galtiu, o așezare micuță ce aparține de comuna Sântimbru, situată la vreo zece kilometri de Alba Iulia, cam pe acolo pe unde se află ceea ce s-ar numi centrul satului, o să vezi o statuie. E ridicată în cinstea celui mai faimos bărbat din sat care nu a fost actor, nici politician, doar un fotograf. Unul dintre cei puțini de la începutul secolului al XX-lea. Se numea Samoilă Mârza și el a rămas cunoscut mai ales ca „fotograful Unirii”, așa cum scrie și pe statuia din Galtiu, deoarece de la el avem singurele imagini făcute la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918. Totuși, Samoilă Mârza a făcut mult mai multe fotografii, în special în Alba și în zona Apusenilor. În Galtiu, cel puțin, probabil că nu a fost familie care să nu aibă un „un chip” făcut de Samoilă. Toată lumea din sat îl știa pe Samoilă, fotografu’, și azi mai găsești acolo destui oameni care l-au cunoscut.

Samoilă s-a născut în Galtiu, la început de toamnă, în 18 septembrie 1886. Casa modestă a părinților lui avea șindrilă și fusese ridicată chiar la capătul unei străduțe înfundate. Acum, în acel loc, este o casă nouă, unde stă o nepoată de-a lui Samoilă. Părinții lui s-au numit Ana și Ștefan. Cei doi au avut patru copii, însă doar doi dintre ei au trecut de vârsta copilăriei, Ioan (numit Onu), fratele mai mare cu doi ani, și Samoilă.

Stânga: Samoilă Mârza, soldat, în timpul Primului Război Mondial; Dreapta sus: La costum, așa cum se îmbraca de obicei; Jos: Statuia lui Samoilă Mârza din Galtiu, județul Alba | Primele două poze au fost făcute după cele publicate în cărțile lui Aurel Sîntimbrean dedicate fotografului; Foto: Mira Kaliani

Stânga: Samoilă Mârza, soldat, în timpul Primului Război Mondial; Dreapta sus: La costum, așa cum se îmbraca de obicei; Jos: Statuia lui Samoilă Mârza din Galtiu, județul Alba | Primele două poze au fost făcute după cele publicate în cărțile lui Aurel Sîntimbrean dedicate fotografului; Foto: Mira Kaliani

În acea vreme, Galtiu era un sat cu o populație românească, în mare parte, și răzleț câteva familii de origine maghiară și evreiască. Cei mai mulți dintre români munceau pământurile altora. Trăiau într-o sărăcie lucie, de-abia supraviețuiau de azi pe mâine, așa că rând pe rând au început să plece în căutarea unei vieți îndestulătoare. Și unde se putea visa atunci la o astfel de viață dacă nu în America?

La aproape 30 de ani, cu nevastă și trei copii, cel mai mic de numai șase săptămâni, Onu s-a hotărât și el să-și încerce norocul în America. A stat acolo șapte ani, a cumpărat o casă în Cleveland și a sperat până în ultimul moment că își va convinge nevasta să ia copiii și să meargă în America. Nu a reușit, așa că, nu a avut încotro și, în 1921, a lăsat America, s-a îmbarcat și s-a întors la Galtiu, la familia lui. După doi ani, a venit pe lume ultimul lui copil, Silviu.

Visul american al lui Onu s-a împlinit pe meleagurile natale. După ce s-a întors, din banii câștigați acolo, i-a dat fiecărui copil un loc pentru casă și hectare de pământ pe care să le muncească. „Tatăl meu, Silviu, a avut 20 de hectare. Apoi au venit comuniștii și au luat tot. Dacă trăia moșu Onu, sigur înnebunea”, zice Radu, unul dintre nepoții lui Onu, fiul lui Silviu.

Despre Onu am mai aflat de la Radu că s-a prăpădit în plină putere, la 48 de ani. Era vară, cald, a dus vitele la un iaz și s-a băgat și el în apă să se răcorească. Era transpirat, a făcut aprindere de plămâni și în două luni dus a fost pe veci.

Stânga: Onu, fratele lui Samoilă, fotografie pe care și-a făcut-o când a ajuns în America, în 1914; Fotografie din colecția lui Radu Mârza | Sus: Silviu cu soția, Galeni, și cei doi fii; băiatul care zâmbește este Radu; Fotografie: Samoilă Mârza | Jos: Radu Mârza; Fotografie: Mira Kaliani

Stânga: Onu, fratele lui Samoilă, fotografie pe care și-a făcut-o când a ajuns în America, în 1914; Fotografie din colecția lui Radu Mârza | Sus: Silviu cu soția, Galeni, și cei doi fii; băiatul care zâmbește este Radu; Fotografie: Samoilă Mârza | Jos: Radu Mârza; Fotografie: Mira Kaliani

Ana, mama lui Onu și a lui Samoilă, a murit când ei erau puștani. După ce și-a jelit cum se cuvenea nevasta, Ștefan și-a găsit o fată care să aibă grijă de copii și de gospodărie. Raveca nu a fost ea bogată, dar Ștefan a avut pământuri destule. Împreună au mai avut cinci copii. Între Onu, primul copil al lui Ștefan, născut în 1884, și ultimul, din 1909, a fost o diferență de 25 de ani. Practic, primii copii ai lui Onu erau cam de aceeași vârstă cu unchiul lor.

Samoilă a făcut clasele primare la Sântimbru iar liceul în Alba Iulia. În vremea liceului auzise el de aparate de fotografiat, probabil de la colegi sași, cum crede Radu. Atâta s-a rugat de părinți, mai ales de Raveca, mama lui vitregă, să-i cumpere și lui un aparat de fotografiat, până când a reușit să o înduplece. Ca să poată plăti aparatul de fotografiat, ce nu era deloc ieftin, părinții lui au vândut o pereche de boi – pe atunci animalele erau o avere. Au mers la Sibiu după aparat, fiindcă acolo erau sași care aduceau din Germania asemenea lucruri noi și rare.

După ce și-a încheiat studiile liceale, Samoilă s-a dus la Sibiu unde, în atelierul foto al unui sas, rămas total necunoscut și azi, a învățat să lucreze cu aparatul de fotografiat. Doi ani a stat acolo, apoi s-a reîntors în Alba.

Stânga sus: Carolina, soția lui Onu; Dreapta sus: Plecarea tinerilor în armată; Jos: Nunți | Fotografii: Samoilă Mârza

Stânga sus: Carolina, soția lui Onu; Dreapta sus: Plecarea tinerilor în armată; Jos: Nunți | Fotografii: Samoilă Mârza

Toată viața a făcut fotografie, însă niciodată nu s-a considerat fotograf profesionist. Cei care l-au cunoscut și întâlnit spun că se prezenta „fotograf ambulant amator”. În acea vreme, una dintre condițiile de a fi considerat fotograf profesionist era să deții un studio foto cu firmă. Samoilă Mârza nu a avut niciodată un atelier foto. Toată viața, el a colindat cu bicicleta sate din apropiere de Alba Iulia, oraș unde s-a stabilit după 1918. Mergea duminicile sau de sărbători, când lumea nu muncea la câmp și se aduna pe la porți, la povești. În acele zile de odihnă și petrecere, oamenii erau veseli și fotograful își găsea ușor doritori de a le face un chip.

Pe bicicletă își ducea aparatul de fotografiat cu burduf, trepiedul și geanta cu plăcile de sticlă. În fiecare duminică din zilele calde ale anului, ritualul de la sate era același: dimineața, oamenii își îmbrăcau hainele cele bune și se duceau la biserică, la slujbă. Pe la ora prânzului, se îndreptau spre casele lor și luau masa. Se odihneau apoi și spre după-amiază ieșeau în fața porților, unde stăteau până seara târziu și la acele șezători se afla tot ce s-a petrecut în ultima săptămână în sat. Stăteau la porți, fără să fie stingheriți de nebunia de azi de pe străzi. Dacă se întâmpla ca o dată la trei luni să treacă prin sat o mașină, lumea avea ce vorbi următoarele trei luni.

Prima fotografie, Aurel Sîntimbrean (băiatul de 7 ani) alături de părinți și soră | Fotografie: Samoilă Mârza, din colecția lui Aurel Sîntimbrean

Prima fotografie, Aurel Sîntimbrean (băiatul de 7 ani) alături de părinți și soră | Fotografie: Samoilă Mârza, din colecția lui Aurel Sîntimbrean

Aurel Sîntimbrean, un alt nepot de-al lui Samoilă, rememora acele timpuri când se adunau la câteva porți pâlcuri de femei. Bărbații stăteau pe la alte porți, copiii își găseau loc și ei pe lângă femei și se încingeau vorbe care mai de care. „O țigancă venea cu un ciur plin cu cocoși (floricele sau popocorn) și îi vărsa în covata de pită (pâine). Pe atunci fiecare își făcea pita acasă, în cuptor, nu prea erau prăvălii” , povestea Aurel Sîntimbrean.

Mai cu cocoși, mai cu o gură de vin, limbile se dezlegau, oamenii deveneau veseli și, în acel decor, își făcea apariția Samoilă Mârza, cu bicicleta lui. Copiii îl vedeau primii și îndată o rupeau la fugă pe ulițe, strigând „Vine fotografu’!”, visând și ei la un chip.

Aurel Sîntimbrean avea șapte ani când a făcut prima poză cu părinții și sora lui. Era un ceremonial pe care nu l-a uitat nici după 80 de ani. Fotograful cerea să se pună un lepedeu (o țesătură din lână) pe gard și, după ce îi aranja pe toți, le zicea: „Nu mișcați, nu râdeți, nu vorbiți, nu clipiți, ochii numa la mine!” Fără să miște, să râdă, să vorbească, să clipească, așa cum le cerea fotografu’, toți, de la mic la mare, se străduiau să stea precum icoanele de pe pereți ca să iasă chipul fain.

Stânga sus: Băiatul cel mic, din stânga, este Silviu, ultimul copil al lui Onu și tatăl lui Radu Mârza;  Celelalte două imagini sunt clișee pe sticlă, păstrate de Radu Mârza | Fotografii: Samoilă Mârza

Stânga sus: Băiatul cel mic, din stânga, este Silviu, ultimul copil al lui Onu și tatăl lui Radu Mârza;  Celelalte două imagini sunt clișee pe sticlă, păstrate de Radu Mârza | Fotografii: Samoilă Mârza

Venirea unui fotograf într-un sat era atunci un veritabil eveniment, doar nu găseai oricând și oriunde un fotograf ca să te ia în chip.

Așa că, toți se găteau cu ce aveau mai bun în dulap, de obicei portul popular purtat în zile de sărbătoare, și își făceau o fotografie ce rămânea amintirea unui moment ce s-a dus și nu va mai fi pe veci.

Samoilă Mârza

Samoilă Mârza

Oamenii care l-au cunoscut pe Samoilă spun că era „un bărbat fain, înalt, suplu” pe care oricine îl putea remarca dintr-o mulțime. Se purta, adică umbla, ca un domn, ceea ce înseamnă că nu purta haine țărănești. Iarna, putea fi văzut într-un palton negru elegant, iar vara îmbrăca o jachetă lejeră.

Era și un om inimos, înțelegător și prietenos și tare modest. Când se întorcea cu fotografiile, era din nou sărbătoare – abia așteptau oamenii să se vadă, iar femeile puneau poza lângă icoane, pe pereți în cameră. Unii îi ziceau că nu au bani să le plătească. Îi dădeau în schimb diferite produse din gospodărie și el, modest, era mulțumit.

Deși nu a avut niciodată bani mulți, nepoții lui își amintesc cum întotdeauna venea la ei cu mici daruri, bomboane puse în buzunarul jachetei, ceva bănuți cât să primească fiecare ceva de la el.

Samoilă Mârza, pe front | Din colecția lui Aurel Sîntimbrean

Samoilă Mârza, pe front | Din colecția lui Aurel Sîntimbrean

În timpul Primului Război Mondial, Samoilă Mârza a fost și el pe front, în regimentul 50 infanterie de la Alba Iulia. În octombrie 1918, a ajuns în Viena. Avea aparatul de fotografiat la el și a făcut poze – mai toate pierdute. La sfârșitul lui octombrie 1918, a luat trenul din Viena și a ajuns în Transilvania cu câteva zile înainte de 1 decembrie 1918. A mers în satul natal, Galtiu, unde a făcut celebrele poze cu oameni din sat îmbrăcați în port popular, ținând o pânză pe care au scris „Trăiască unirea și România Mare”. Pozele au fost făcute în grădina conacului unde locuia atunci un nobil maghiar.

Conacul și grădina de la Galtiu, azi; În 1918, proprietarul era un nobil maghiar. Aici a făcut Samoilă Mârza pozele cu oameni din Galtiu gătiți în costume populare pentru a merge la Alba Iulia în dimineața zilei de 1 decembrie. | Credit foto: Mira Kaliani

Conacul și grădina de la Galtiu, azi; În 1918, proprietarul era un nobil maghiar. Aici a făcut Samoilă Mârza pozele cu oameni din Galtiu gătiți în costume populare pentru a merge la Alba Iulia în dimineața zilei de 1 decembrie. | Credit foto: Mira Kaliani

De la Alba Iulia, din ziua de 1 decembrie 1918, au rămas șase fotografii, toate făcute de Samoilă Mârza. Nu a fost deloc ușor să le facă, deoarece mulțimea era în continuă mișcare, într-un freamăt neîncetat.

Cu toate că aparatul lui de fotografiat a fost unul bun și deosebit la vremea respectivă, procesul era complicat și nu se puteau face, cum facem azi, poze cu nemiluita. Așa cum a fost, acestea sunt și au rămas singurele poze de la acel moment. „Acum vor vedea și cei care n-au fost”, i-a spus Samoilă cândva lui Aurel Sîntimbrean.

La scurt timp după 1 decembrie 1918, Samoilă a făcut un album foto pe care l-a numit Marea Adunare Națională de la Alba Iulia în chipuri, în care a inclus toate imaginile surprinse în acea zi la Alba Iulia. I-a oferit un album regelui Ferdinand I care, în semn de apreciere, l-a numit unul dintre fotografii Casei Regale din România. În 1 ianuarie 1919, în gara din Alba Iulia a oprit un tren din care a coborât generalul francez Henry Berthelot. Samoilă Mârza a făcut mai multe fotografii cu acel moment și i-a dăruit generalului francez albumul foto. Nu după mult timp, Samoilă Mârza a primit din partea generalului Berthelot un permis de călătorie gratuit pe toate trenurile din Franța. Nu a avut însă posibilitatea financiară să călătorească prin alte țări, prin urmare nu a folosit niciodată acel permis.

De la el s-au păstrat însă colecții fotografii valoroase surprinse vreme de mai bine de cinci decenii în mod special în județul Alba, inclusiv zona Apusenilor: sate, oameni în port popular, tradiții. Tot Samoilă Mârza a documentat numeroase evenimente importante de după 1 decembrie 1918, printre care construirea catedralei ortodoxe din Alba Iulia, cunoscută cu numele de Catedrala Încoronării, încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria de la Alba Iulia din 15 octombrie 1922, celebrarea unui deceniu de la Unire, eveniment ce a avut loc, din motive politice, în mai 1929.

Sus: Regele Ferdinand și regina Maria, la Alba Iulia / Fotografii: Samoilă Mârza | Stânga jos: Sosirea generalului Henry Berthelot în Alba Iulia, ianuarie 1919 / Fotografie: Samoilă Mârza; Dreapta jos: Aparatul lui Samoilă Mârza ce se află la Muzeul Unirii din Alba Iulia / Foto: Mira Kaliani

Sus: Regele Ferdinand și regina Maria, la Alba Iulia / Fotografii: Samoilă Mârza | Stânga jos: Sosirea generalului Henry Berthelot în Alba Iulia, ianuarie 1919 / Fotografie: Samoilă Mârza; Dreapta jos: Aparatul lui Samoilă Mârza ce se află la Muzeul Unirii din Alba Iulia / Foto: Mira Kaliani

După aproape cinci decenii de la Unire, Muzeul Unirii din Alba Iulia a achiziționat de la Samoilă Mârza 18 clișee legate de momentul 1 decembrie 1918, dar și alte imagini oferite de fotograf. Tot atunci Samoilă Mârza a dat muzeului și primul lui aparat foto cumpărat de părinții cu banii luați pe o pereche de boi. Despre bicicleta pe care a avut-o nu se mai știe nimic.

Cu banii primiți de la muzeu, și-a achiziționat un nou aparat foto, cel mai bun ce exista în anii 70 pe piață, cu dorința de a fotografia aniversarea semicentenarului Unirii, din 1968.  Viața a avut alte planuri cu el. În 19 decembrie 1967, s-a dus să fotografieze lumea de sus. Înmormântarea lui a fost simplă, la fel cum și-a trăit viața. Mormântul lui Samoilă Mârza se află în Cimitirul Maieri din Alba Iulia, la poziția J099.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.