25 mai 2022, 10:42

Din vremuri domnești: „Și când se duc spre apă, înaintea lor merg mulți oameni cu tobe, arme de foc și lănci”

„Domnul se scoală cu trei ore înainte de a se face ziuă, și-și pune pe cap o cușmă de catifea după moda veche, în formă de tiară, brodată cu aur, împodobită cu pietre scumpe și cu un surguci prins cu o pafta bătută în diamante.”

Se spunea că „pentru a nu se îmbolnăvi de friguri și a fi sănătos peste tot anul, este bine ca omul să se spele cu apa râului din locul unde, de Bobotează, a fost scufundată sau aruncată crucea”, amintea Romulus Antonescu una dintre numeroasele credințe ale poporului român legate de această sărbătoare. Tot el scria:

Se crede că, la Bobotează, când preotul introduce crucea în apă, toți dracii ies din ape și rătăcesc pe câmp, până ce trece sfințirea apelor; dar nimeni nu îi vede, în afară de lupi, care se iau după ei și îi omoară unde îi pot prinde.

[…]

Credința că apele, curgătoare sau stătătoare, sunt la Bobotează sfințite este atestată în toate zonele etno-folclorice ale României; acesta este și motivul pentru care, la Bobotează, se stropeau cu apă grajdurile, vitele, uneltele, zestrea fetelor, etc.

De Bobotează, oamenii își stropeau cu agheasmă casele și toate acareturile. | Credit foto: Mira Kaliani

„Nu se strică niciodată și este tămăduitoare”

După sfințirea apei la biserică, oamenii își aduceau acasă agheasmă. După ce stropeau casa și toate acareturile, fiecare membru al familiei bea „pe nemâncate din ea”. Ceea ce rămânea, se păstra peste an, „pentru că această apă nu se strică niciodată și pentru că este tămăduitoare pentru orice boală”.

Sărbătorii creștine a botezului Domnului în apele Iordanului i-au fost atașate, în tradiția populară, „multe elemente ale unor rituri ancestrale de fertilitate, de purificare, de cinstire a sacralității apei și a focului”, nota etnograful Ivan Evseev în Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale. El amintea de „obiceiul iordănitului, săritului peste foc, ghicitului și vrăjilor de dragoste”.

„O monedă, imitație după talerul imperial, ni-l prezintă pe un Despot bărbos, încoronat, în zale și cu sceptrul în mână.” (Nicolae Iorga) | Sursa: Nicolae Iorga, Domni români după portrete şi fresce contemporane, 1930

Din vremea lui Despot: „Acolo, i s-a pus pe cap coroana și preoții au binecuvântat apa”

Despre ceremonia din ziua de Bobotează au amintit, chiar din secolul al XVI-lea, călători străini. Printre aceștia, s-a numărat și Martin Gothardy, cunoscut și cu numele de Literatul, care a fost secretarul cancelariei regelui Maximiliam de Habsburg.

La sfârșitul anului 1562, Martin Literatul a fost trimis în Moldova ca reprezentant habsburgic. Era în vremea domniei lui Iacob Heraclid, cunoscut ca Heraclid Despotul sau Despot Vodă.

În luna ianuarie 1563, el i-a trimis lui Maximilian un raport, pe care îl încheia cu o descriere a unei procesiuni domnești de Bobotează:

În ziua a șasea a acestei luni, principele a mers pe jos din cetate până la râul Suceava cam un stadiu (n. o veche unitate de măsură pentru lungime la greci, care varia între 147 și 192 de metri), cu cele mai mari ceremonii ale acestui neam, purtându-i-se înainte sceptrul, coroana, sabia și două buzdugane de aur. Ajuns acolo, după ce i s-a pus pe cap coroana și preoții au binecuvântat apa în amintirea botezului Domnului, rostind rugăciunile cuvenite pentru păstrarea nevătămată a fericitei sale cârmuiri, a încălecat și s-a întors acasă purtând coroana pe cap.

„Tâlcul” unei ceremonii „îmbogățite”

Despre sfințirea apelor la Suceava, istoricii care au redactat volumul al doilea din seria Călători străini despre Țările Române, 1970, notau că „ritualul obișnuit de Bobotează”, așa cum l-a relatat Martin Literatul, „a mai fost îmbogățit și cu un fel de încoronare” și au explicat „tâlcul” întregii ceremonii care „a fost rău privită de protestanții din slujba domnului”.

Rostul ei a fost pus în legătură cu „tradiționalismul moldovenilor” și „de a-l arăta pe domn participând la riturile bisericii ortodoxe, concesie pe care o face Despot într-un moment când nu se mai poate sprijini pe ajutorul Habsburgilor legați de armistițiul lor de opt ani cu turcii. Acum era silit să-și caute un reazăm în țară, punându-se bine cu biserica strămoșească”.

„A pus să se făurească două coroane de aur curat”

Protestant „înfocat”, umanistul german Johann Sommer, care i-a fost secretar lui Despot cam șase luni, scria în Viața lui Despot, lucrare publicată după moartea lui Sommer, despre «încoronarea lui Despot» și «stratagema sa»:

A pus să se făurească două coroane de aur curat cu una din care s-a încoronat la o sărbătoare a românilor care în calendarul ortodox este sărbătoarea Bobotezei – începând să fie numit Ioan în loc de Iacob, căci la ei este datina ca să fie schimbate numele domnilor noi, și pentru a-și acoperi printr-un artificiu această ambiție s-a folosit de o născocire…

Vasile Lupu, după o stampă din secolul al XVII-lea | Sursa: Nicolae Iorga, Domni români după portrete şi fresce contemporane, 1930

„Când merg cu crucea, oștenii bat din tobe”

Despre cum se desfășura ceremonia de binecuvântare a apei la Bobotează, la 1647, la Iași, în vremea lui Vasile Lupu, a povestit Marco Bandini în Codex Bandinus. Cu vreo zece ani înainte, între anii 1637 – 1638, tot în vremea primei domnii a lui Vasile Lupu, un călugăr rus, Vasile Gagara, a călătorit prin Țara Românească și Moldova. Dintre însemnările lui, cea mai interesantă este cea în care a descris obiceiurile de Bobotează din Moldova, unde, a notat el, „a stat trei săptămâni”:

… acel mitropolit (n. Moldovei) a venit în ziua Bobotezei și a făcut slujba la acea sărbătoare cuvânt cu cuvânt cum se slujește acum la Moscova, și a aruncat crucea în apă, dar ei se deosebesc de noi prin aceea că atunci când merg cu crucea, oștenii bat din tobe.

Iar pentru domnul Moldovei și pentru fiul său (n. Ioan) s-au făcut două scaune mari după chipul nemțesc și acoperite cu catifea roșie. Și când se duc spre apă, înaintea lor merg mulți oameni cu tobe, iar alții cu arme de foc și lănci. Iar după ce s-a făcut slujba, pe când se întorc de la apă, se trage cu tunul și se slobozesc puștile.

„La sărbătoarea Bobotezei, mitropolitul sfințește apa și înmoaie în agheasmă o mică ramură de busuioc.” (Secretarul de La Croix) | Credit foto: Mira Kaliani

„Această ceremonie se termină cu botezul copiilor orfani”

O relatare despre această ceremonie, așa cum se desfășura spre finalului secolului al XVII-lea, a fost făcută de secretarul lui Charles Marie François Olier, marchiz de Nointel, ambasadorul francez la Constantinopol. Acesta a rămas cunoscut cu numele simplu de Secretarul de La Croix sau doar La Croix (Lacroix), despre a cărui viață se cunosc puține, dar anii de activitate au fost încadrați între 1670 și 1695.

Într-un așa-numit Jurnal, el a povestit despre sărbătoarea Bobotezei, când domnul dădea unul dintre cele trei „ospețe mari” din cursul unui an, celelalte două fiind în ziua de Crăciun și în cea de Paște, și purta veșmintele cele mai strălucitoare.

În aceste zile de sărbătoare, „domnul se scoală cu trei ore înainte de a se face ziuă, și-și pune pe cap o cușmă de catifea după moda veche, în formă de tiară, brodată cu aur, împodobită cu pietre scumpe și cu un surguci prins cu o pafta bătută în diamante”:

Caftanul său îmblănit cu samur are un guler mare din această blană, până la brâu.

Toți dregătorii mai de seamă dinăuntru sunt îmbrăcați în caftane de brocart de aur, ce le-au fost dăruite de domn în acea zi. Ceilalți, după însemnătatea lor, sunt îmbrăcați cu haine noi.

El iese din palat în sunetul trâmbițelor și al tobelor și se duce cu întreaga sa curte la Mitropolie, unde vine și Doamna…

[…]

La sărbătoarea Bobotezei, mitropolitul sfințește apa și înmoaie în agheasmă o mică ramură de busuioc. Domnul înaintează spre altar, în zgomotul artileriei, al tobelor și al trâmbițelor, Mitropolitul îi întinde crucea pe care o sărută, și-și apropie fruntea de acest fir de busuioc înmuiat în agheasmă. Doamna face la fel și toți demnitarii, pe rând, după rangul lor.

Toți caii domnului, bogat înșeuați și conduși de marele comis, care călărește pe cel dăruit de sultan domnului, trec spre a primi binecuvântarea, după care urmează caii marilor dregători și ai boierilor și toată mulțimea poporului.

Această ceremonie se termină cu botezul copiilor orfani, cărora domnul le dă veștminte și bani. El se retrage în urmă în palatul său, unde toți stareții și preoții din oraș vin să-i aducă agheazmă pentru a căpăta bani.

E un străvechi obicei, adoptat pretutindeni de toate popoarele, de a face daruri la începutul anului.

Cover, de la stânga: Ludovic Bassarab | Nicolae Tonitza || Editat de Mira Kaliani | Ediția de dimineață


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol