Acest documentar este lucrarea de disertație a realizatoarei, susținută în cadrul masteratului în studii vizuale și societate, de la SNSPA, în 2018. Andra Tarara a absolvit Facultatea de Film, secția Imagine de la UNATC, în 2016. Filmul ei de licență a fost “O moarte în familia mea”, un scurtmetraj documentar plasat în apartamentul familiei, în care o urmărește atât pe bunica ei, bolnavă la pat, cât și pe celelalte rude care se pregătesc pentru Paște.
“Noi împotriva noastră” a fost prezentat la Docu Talents of the East și la Les Films de Cannes à Bucarest, în același an. Documentarul a fost inclus în programul de anul acesta de la TIFF.
Este o creație realizată cu eforturi minimale, concepută ca un dialog între tată și fiică, dar și între generații și între persoana care încearcă să se explice (tatăl) și cea care dorește să afle (fiica). Andra Tarara şi tatăl ei, Ion Tarara, iau câte o cameră de luat vederi şi se filmează reciproc. O serie de interviuri ia naştere, în care cei doi discută despre schizofrenie, propriul trecut şi concepţiile lor despre fericire. Filmul este o declaraţie personală a unui părinte ce se confruntă cu o afecţiune mintală şi a unei fiice care a crescut cu un tată adesea absent. În timp ce filmează, cei doi îşi dezvăluie rănile cauzate în trecut şi încearcă să se înţeleagă reciproc.
Documentarul nu este unul tipic și nici nu știu sigur dacă-l pot numi documentar. Este un dialog privat dintre tată și fiică, însă unul expus tuturor, fără temeri și fără false pudori. Ion Tarara vorbește despre modul în care a început să fie pasionat de fotografie și film, de cum și-a întemeiat familia și de revelația că fiica lui îi duce mai departe visul neîmplinit, acela de a deveni cineast. Andra îl stimulează pe Ion să dezvăluie începuturile provocărilor de sănătate mintală și cum a ajuns să dezvolte schizofrenie.
M-a frapat luciditatea cu care tatăl își exprimă stările, cum își explică ceea ce simte și am fost impresionat că este interesat să se documenteze științific despre boala lui. Din acest punct de vedere, filmul poate fi o lecție pentru cei care se confruntă cu boli psihice și care încă n-au curajul să ofere detalii publice.
“Eu aveam niște idei despre cum o să fie filmul, nu era chiar așa, totul neplănuit, doar că atunci când m-am întâlnit cu ideile lui, am crezut că îmi scapă filmul din mâini. Devenea foarte mult despre schizofrenie, iar eu nu știam foarte multe lucruri despre asta și nu puteam să-mi asum un subiect atât de greu de dus. Mi se părea că e o agendă foarte personală, iar el vedea în film posibilitatea unei reabilitări publice, în care voia să arate lumii că e perfect funcțional, că e foarte activ și face foarte multe lucruri”, a explicat Andra pentru Scena9.
Pe de altă parte, Andra își impune o anumită obiectivitate; la un moment dat, când este întrebată de tatăl ei dacă ea crede că el se va reabilita la un moment dat, Andra răspunde “Nu, nu cred”.
Altădată, după ce Ion îi face comparația dintre cercetările din străinătate despre bolile psihice și situația din România, Andra spune:
“Pe de o parte, cred că e bine că citești foarte mult despre ce ți se întâmplă, pe de altă parte nu cred că e bine. Nu cred că poți face lucrurile singur. Mi se pare important să vezi în ansamblu niște chestii, dar nu cred în auto-diagnosticare și nici că poți să iei singur până la capăt niște decizii. Asta cred eu.”
Pasionat de imagine, Ion a filmat multe momente din istoria familiei sale, iar filmul este presărat cu astfel de secvențe transpuse de pe casete VHS. Având profesia de electronist, după ce a terminat armata, el a fost interesat de aparate și invenții, astfel că și-a construit propriul calculator personal, în 1987. Toate aceste hobby-uri au fost însă întrerupte de apariția nemiloasă a bolii. Filmul pare un stop-cadru din viața părintelui; la finalul filmului, aflăm că boala lui Ion a recidivat și a mai avut episoade psihotice. Din păcate, tatăl a murit, în urma unui cancer.
În București, “Noi împotriva noastră” poate fi văzut la Cinema Muzeul Țăranului Român și la Cinema “Elvire Popesco”.
(Articol publicat inițial la Cyberculture.ro)