29 martie 2024, 12:23

Doi meșteri dibaci duc tradiția de secole a familiei mai departe. Soții Dilganu fac mobilă care „să bucure sufletul” INTERVIU

Din inima munților până în centrul aglomerat al marilor orașe, România abundă de tradiție. Meșterii olari, tâmplari, artizani sau croitori rispiți prin toate colțurile țării aduc mai aproape de oamenii de astăzi bucuria și emoțiia tradițiilor românești, păstrate cu sfințenie și transmise din generație în generație.

Așa a început și povestea unei familii din Dolj, care duce mai departe obiceiul și meșteșugul primit din partea părinților odată cu numele. În casa soților Dilganu se respiră folclor. Din dragoste pentru lemn, cei doi duc mai departe un meșteșug de mult uitat, aceștia fiind singurii din Oltenia care prelucrează lemnul de la starea brută până la produsul finit. Din mâinile lor dibace ies scaune, mese, rame, tăvițe și multe alte produse artizanale, menite să aducă bucurie în casele românilor.

Sursă Foto: Rodica Dilganu

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Editiadedimineata.ro meșterul popular, Rodica Dilganu, ne-a vorbit despre cum au reușit să împletească pasiunea, meșteșugul și tradiția într-un proiect care le-a schimbat total modul de viață.

Rodica a știut întotdeauna că iubește arta. A crescut într-o familie de pictori din care a deprins cele mai multe din cunștințele sale. De la mama și bunică a învățat lucrul de mână, iar tatăl său a încurajat-o spre pictură.

„Exact cum am mai spus în multe din povestirile noastre, care ne aduc mai aproape de oameni și de clienți, pasiunea pentru prictură o am încă din copilărie. Am fost și la șcaoala de Artă, dar bine ca și copil nu am zăbovit prea mult, pentru că am știu că ce a dat bunul Dumnezeu este suficient. Acum mi-am reluat niște cursuri de școală populară, dar nu pe Dolj, ci la Olt, pentru că la noi la Dolj nu se apreciează și nu se dă multă atenție meșteșugurilor și a tot ce ține de tradiție și de ce e tradițional și atunci nu se țin cursuri pentru așa ceva, decât pentru copii la Palatul Copiilor.

Noi am fost mereu pe partea cu pictura. Și mama a fost și bunica, dar lucrau și lucru de mână. Mama lucrează și acum, la 80 și ceva de ani, încă mai lucrează pe etamină, în muște bineînțeles, cum le știm toți, cele mai simple, dar avem niște șervete foarte frumoase cu acele motive foarte frumoase în muște. Mama a lucrat și în croșetă foarte mult, dar și pe partea de pictură. În familia mea, pe partea asta am fost mai mulți, au fost și unchi și mătuși pictori și dascăli.”, a explicat aceasta.

Sursă Foto: Rodica Dilganu

Vorba „Cine se aseamănă se adună” face rezumatul familiei Dilganu. Chiar dacă soțul Rodicăi, Viorel, a lăsat de-o parte viața de la sat pe o carieră în economie, nu a putut uita meșteșugul pe care l-a moștenit din străbuni. A păstrat tot ce a învățat de la părinți și bunici și a reușit să readucă la viață una dintre cele mai vechii tradiții de familie. Iar de când au decis ca pasiunea lor comună să devină și afacerea familiei, poveștile încărcate de autenticitate vin la pachet cu obiectele de artizanat.

„Soțul meu este economist, cu diplomă de economist contabil. Pasiunea pentru tâmplărie a moștenit-o de la bunicul său. De la el a învățat, iar la un moment, chiar dacă bunicul avea 84 de ani au făcut un pătul la Filiaș, de unde era bunicul și locul de naștere al soțului. De la bunicul are și rindeaua, care i-a rămas și moștenire. Bunica lui era renumită pe partea de țesături în orășelul Filiaș, iar străbunica soțului a avut prima crescătorie de viermi de mătase din Țânțăreni. Încă mai avem câteva piese date de soacra mea, vreo câteva fețe de perne pe care este scris și anul, de la 1900 și care sunt făcute din pânza de la acei viermi de mătase pe care îi creștea străbunica. Deci, ei au o tradiție veche pe partea de meșteșugărit, care a fost transmisă. Străbunica era pe partea aceasta de țesături, bunica la fel, bunicul care era pe partea de tâmplărie, deci toți erau legați cumva de meșteșuguri”, a mai povestit Rodica.

Față de pernă cusută manual de străbunica lui Viorel – Sursă Foto: Rodica Dilganu

Linguri de lemn, tăvi, scaune, mese și multe alte obiecte artizanate viu coloarte sunt principalele produse, pe care cei doi meșteșugari le promovează peste tot în țară. Au început să lucreze din dorința de a păstra tradiția familiei, iar prietenii au fost cei care au văzut adevăratul potențial al acestora.

„Noi am început să realizăm obiecte mici. Soțul în special a început cu obiecte mici de mobilier. Cuiere, niște cuburi care erau suporturi de creioane și acum le mai facem. Lucruri mici pentru prieteni. Pentru cabinete de avocatură, pentru căminul fiecăruia. Așa că unii din prietenii noștri ne-au îndemnat să ne facem propria afacere”, a mărturisit artista.

Sursă Foto: Rodica Dilganu

Ideea de a îmbina meșteșugul cu arta tradiționala a venit natural pentru soții Dilganu. Au fost inspirați de tot ce-i înconjoară, de la floră și motivele artizanate de pe iile bunicii, până la imaginia țăranului român, toate aceste detalii sunt marcă a stilului lor.

„Pasiunea pentru tradiții a venit pentru că noi facem totul tradițional. Din acest motiv am și vrut să urmez un curs tradițional de pictură, pentru că am fi putut picta orice, dar vrem să păstrăm totul în linie tradițională, pe cât se poate. Eu realizez ca pictură și mobilier pentru copii, cu imagini din povești și din desenele animate de actualitate, dar numai pe comandă. Însă, la târgurile de meșteri populari noi venim numai cu ce este tradițional. Atât cu modele săsești, chiar dacă la noi se susține că mobilierul pictat este doar de inspirație săsească. Eu cred că și motivele noastre românești florale, pe care le găsim în flora spontană precum spicul de grâu, macul, clopoțeii, deci toate le găsim în flora noastră spontană, așa că nu putem să spunem că numai cele săsești stilizate au dreptul să fie promovate”, a mai povestit Rodica Dilganu.

Sursă Foto: Rodica Dilganu

Din păcate, în țară nu au mai rămas multe persoane care practică acest meșteșug. Chiar dacă cererea este destul de mare, poți număra pe degete familiile care fac mobilier și obiecte de artizanat ca la carte.  Fie că este vorba de lemn de brad, de pin sau oricare altă specie, obiectele care ies din mâinile meșterilor sunt rezistente și pline de tradiție.

„Noi venim doar cu mobilier pictat, cu mobilier pe tradiție, mobilier din lemn, soțul nu lucrează decât pe lemn, iar lemnul este în mare parte din rășionase. Noi oricum facem pe orice esență se dorește, dar dacă mergeți și la ceilalți câțiva producători și meșteri care sunt din Transilvania cum este Mircea Ungurean, care are mica făbricuță renumită de la Cisnădioara, este singurul care face tot așa împreună cu soția sa, Oana Cerbu, mobilier pictat. Majoritatea pieselor lui de mobilier pictat sunt din rășionase, din pin sau din brad. Așa fabrică și o mică făbricuță care este în Harghita, tot așa majoritatea pieselor făcute, dar industrial de ei, sunt din lemn  de rășionase. Pentru că în primul rând, sunt mai ușor de modelat, dar cine nu știe fibra este mult mai bună și mai permisivă, în special anumite modele pe care le avem. Sunt modele de scaune săsești cum avem și noi curbate. Soțul le-a făcut în esență tare, pentru că așa a vrut clientul, dar foarte greu se lucrează în lemnul de eseță tare. Mai mult, ceea ce nu se știe este că și fibra de pin și de rășionase, dacă lemnul este bine uscat, este foarte frumoasă și se păstrează foarte bine în timp dacă este tratat așa cum trebuie, dacă sunt date suficiente straturi de lac, suficiente straturi de vopsea, dacă produsele sunt de calitate, mobila ține. Există piese de mobilier care există de zeci, poate chiar sute de ani și pe care le găsim și acum”, a mai menționat meșterul artizan.

Sursă Foto: Rodica Dilganu

Picturile care înseninează sufletele oamenilor

În general, artiștii transpun în lucrările lor, într-o măsură mai mare sau mai mică, viziunea lor asupra lucrurilor, sentimentele și emoțiile. În cazul Rodicăi Dilganu poate fi vorba și de acest aspect, pentru că nu au fost puține momentele în care oamenii i-au mărturisit că obiectele pictate de ea au puterea de a însenina și sufletele oamenilor, nu doar casele.

„Eu nu fac pictură clasică și poate că nu neapărat tot ce transpun în pictura pe care o aplic pe mobilier refelctă neapărat trăirile mele. Dar ceea ce pun pe mobilier, încerc să fie cât mai vesel, cât mai luminos și să bucure nu numai privirea, ci să bucure sufletul. Cea mai mare mulțumire o avem, în momentul în care ne auzim clienții spunând <<Îmi bucură sufletul, îmi înseninează ziua. Mă simt bine printre culorile dumneavoastră. Mi-ați făcut viața sau ziua mai frumoasă>>. Pictura mea nu este nici foarte încărcată, încerc să aduc multă luminozitate prin ea, fă fie cât mai veselă, cât mai luminoasă, cât mai plină de culori. În picturile pe care le avem și pe partea de artizanat, picturile cu imaginile de țărani și țărăncuțe, am încercat să aducem în lumină imaginea țăranului român, care mi se pare cea mai emblematică și cea mai de impact și care trebuie, după părerea mea, mai mult promovată. Sunt imagini vechi, pe care le-am găsit în fotografii din imaginile noastre vechi de familie sau chiar din documente mai vechi, cele care țin de portul popular și nu numai, am găsit multe imagini vechi, care mi-au plăcut foarte mult și am zis că e păcat să nu le valorificăm. Piesele acestea de mobilier sunt foarte căutate, atât de clienții noștri români, cât și de foarte mulți clienți străini, care apreciează foarte mult imaginea țăranului român transpusă pe lemn”, a explicat Rodica Dilganu.

Sursă Foto: Raluca Dilganu

Oamenii doresc să își aducă în casă o „bucată” din România  

Datorită pasiunii și determinării cu care fac lucrurile, familia Dilganu a ajuns să promoveze tradiția și arta românească peste hotare, devenind ambasadori ai României. Astfel, produsele soților Dilganu sunt astăzi în aproape toate colțurile țării, dar și în casele străinilor care s-au îndrăgostit de portul și folclorul românesc.

„Mulți dintre ei sunt români stabiliți în străinătate. Ne-au contactat atât prin intermediul târgurilor de meșteri populari la care participăm la Cetatea Oradea, la Făgărași, în Vâlcea și în alte multe locuri în care ajungem și în carfe ar trebui să ajungem, dar nu ne permite timpul să ajungem peste tot. Pe net, prin intermediul paginii noastre de Facebook. Sunt mulți români, care sunt stabiliți în străinătate și își doresc, dar și mulți străini. Iar românii noștri cu care ne întâlnim, avem clienți aproape din toată țara. Când vedem că mai punem pe hartă încă un locușor, din Maramureș până în Constanța, la Valul lui Traian, în Vaslui, Odobești, București foarte mulți, Valea Prahovei, Harghita, deci foarte foarte mulți din toată țara. Deci nu aș putea să spun un loc unde nu am ajuns și să nu fie marfa noastră. Dacă nu am fost prezenți pe la târguri, atunci ne-au găsit oamnii pe net, pe pagina noastră de Facebook și ne-au urmărit ne-au cerut produsele”, a mai spus aceasta.

Sursă Foto: Rodica Dilganu

Sunt aproape zece ani de când cei doi soți au decis să urmeze acest drum împreună. Acest lucru nu a făcut decât să îi aducă mai aproape unul de celălalt. Pasiunea pentru folclor și dragostea pentru lemn au fost principalii lianți în căsnicia celor doi meșteri iscusiți. Au reușit să transforme mobilierul în artă și să facă fericiți sute de români. Rodica își amintește cu nostalgie că și momentele grele au fost mai ușor de depășit în doi.

„Factorul acesta, al afacerii, al pasiunii noastre comune pentru tradiție și pentru meșteșuguri pline de frumos nu fac decât sî sudeze mai bine cuplul nostru și să ne aducă mult mai aproape de ceea ce gândim și de viziunea artistică a fiecăruia, pe care ne-o transpunem, anterior. El a lucrat, dar nu avea încredere să pornească la drum și în momentul în care ne-am implicat amândoi și l-am încurajat să facem, pentru că vom avea succes atunci a pornit cu mai multă încredere. Noi zicem că lucrul în echipă, ca și la familiile de olari, cum e familia Paloși sau Pietraru, familii de țesători, familii care lucrează cu pănușile, precum cei din familia Balint, buni prieteni de ai noștri, care sunt prezenți și ei la toate târgurile din țară. Toate familiile de meșteșugari care lucrează împreună sunt niște familii foarte sudate, care sunt animate de pasiunea aceasta pentru ceea ce fac și pentru frumosul pe care îl creează. Acest lucru nu poate să îți dea decât o împlinire sufletească și o mulțumire sufletească deplină. În momentul în care creezi ceva și cu atât mai mult când aduci bucurie în casa ciuva, în sufletul cuiva care se bucură de lucruile care rămân și care sunt făcute să dureze chiar generații”, a conchis meșterul artizan Rodica Dilganu.

Sursă Foto: Rodica Dilganu

Sursă Cover Foto: Raluca Dilganu


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol