4 aprilie 2020, 1:50

„…domnii au mâinile curate.” Spălatul pe mâini, o foarte scurtă istorie

„Printre îngrijirile trupului, spălatul mâinilor, act ce precede și încheie mesele, este mereu evocat în textele medievale, iar absența acestui obicei este constatată cu părere de rău. În cursul unei lungi călătorii care-l duce din Scoția în Norvegia, Sone de Nansay, eroul unui roman francez din secolul al XIII-lea, învață a cunoaște relativitatea moravurilor: printre alte ciudățenii, în Norvegia, nimeni nu se spală pe mâini după masă!”, scria istoricul Danielle Régnier-Bohler în Istoria vieții private.

Spălatul pe mâini are o istorie și, mergând de-a lungul timpului, se pot descoperi lucruri interesante despre această simplă, banală și atât de folositoare deprindere.

Obiceiul este pomenit frecvent în texte medievale – în ciuda credinței populare că oamenii din Evul Mediu erau cât se poate de murdari și nu le păsa deloc de igiena personală. De fapt, oamenii din acele timpuri știau că murdăria, în special de pe mâini, poate duce la boli și își spălau deseori mâinile, de obicei dimineața, când se trezeau, și înainte și după ce luau masa.

Vas pentru apă, din perioada medievală, folosit pentru spălarea mâinilor înainte de masă | Sursa imagine: Coquinaria

În secolul al XIV-lea, John of Arderne (1307–1392), chirurg englez, considerat unul dintre părinții chirurgiei, a fost printre primii medici din vremea lui care a elaborat remedii ce au avut rezultate. În cartea Urban Bodies: Communal Health in Late Medieval English Towns and Cities, autorul Carole Rawcliffe cita dintr-o lucrare a lui Arderne, în care acesta îi sfătuia pe cei care făceau operații să aibă „mâini curate și unghiile să aibă o formă bună și toată mizeria să fie înlăturată”.

În Renaștere, medicii au continuat să fie preocupați de igiena corpului și în mod special de cea a mâinilor, ca o deprindere necesară pentru o sănătate bună. Unul dintre aceștia a fost medicul și astrologul italian, Tommaso Rangone (1493–1577). Într-o lucrare publicată la Veneția în 1565, Consiglio como i Venetiani possono vivere sempre sani (Sfaturi pentru ca venețienii să trăiască mereu sănătoși), printre numeroase alte sfaturi, Rangone scria:

„… când capul și picioarele se spală, extremitățile se freacă și se elimină murdăria cu o pânză de in îmbibată în vin în care s-a fiert salvie […] fața și ochii se spală cu apă curată în fiecare zi și de cel puțin două ori pe zi în timpul verilor și se șterg cu o pânză curată […] gâtul, mâinile și brațele se curăță de sudoarea și murdăria ce se depun deseori în acele locuri.”

Un vas medieval folosit pentru spălarea mâinilor | Sursa imagine: Pinterest

Igiena la masă intra în ritualul zilnic, mai ales în vremurile în care mâinile erau folosite pe post de furculiță (aceasta a apărut mai întâi în Italia, în secolul al XVI-lea, după care a fost răspândită în întreaga lume, la început în special la curțile regale și în familii nobiliare). Până la apariția furculiței, mâncarea era luată cu mâna și dusă la gură – ceea ce este valabil și astăzi, în unele culturi. Prin urmare, mâinile se spălau – uneori și în timpul meselor – ca o măsură de a nu transmite mizeria de pe mâini pe mâncare, notau autoarele cărții Healthy Living in Late Renaissance (Italy).

În plus, spălarea mâinilor înainte de masă era și o formă de politețe și respect pentru alți oameni. Samuel Pepys (1633–1703), secretar în Marina Regală Britanică, a rămas cunoscut în special pentru jurnalul pe care l-a ținut vreme de zece ani. În ziua de miercuri, 22 aprilie 1663, nota:

„… la invitația unghiului Wight […] am avut o cină săracă și nu prea bine pregătită; în afară de asta, vederea mâinilor mătușii și felul soios de a tăia carnea aproape că mi-au întors stomacul pe dos”.

„Nedorita mâncare contaminată venea în diferite forme, însă cea care a atras atenția înaltei societăți a fost mizeria de pe mâinile servitorilor sau a vaselor și tacâmurilor care nu erau spălate bine. […] Meticuloasa Eliza Haywood (n. scriitoare, 1693–1756) credea că o spălare temeinică a mâinilor era o activitate esențială a servitorilor pentru a o face în mod regulat”, scria Emily Cockayne în Hubbub: Filth, Noise & Stench in England.

Dr. Ignaz Semmelweis își spală mâinile înainte de o operație | Sursa imagine: NPR.org

Importanța spălării mâinilor a fost dovedită de Ignaz Semmelweis (1818–1865), un medic maghiar, unul dintre fondatorii asepsiei. Cu toate acestea, medicii din vremea lui nu i-au luat în seamă sfaturile bazate pe cercetare și, în timpul vieții, dr. Semmelweis nu a beneficiat de recunoașterea pe care ar fi meritat-o.

Pe la jumătatea veacului al XIX-lea, numărul deceselor în rândul femeilor care nășteau crescuse într-un ritm îngrijorător. Cauza infecțiilor este cunoscută azi ca febra puerperală, boală ce afectează lăuzele în urma pătrunderii în uter a unui agent patogen.

„Ca noțiune, teoria germenilor era cunoscută încă din secolul al XVI-lea, însă era puțin acceptată de comunitatea medicală de atunci”, scrie Raquel Kahler, specialist în microbiologie și biologie moleculară.

Dr. Semmelweis, care lucra la Vienna General Hospital, spital deschis la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a observat că numărul mare de infecții era asociat cu medicii care, după ce făceau autopsii (din 1823 au început să fie făcute autopsii în spitalul respectiv), mergeau direct în sala de naștere.

„Autopsiile au început să fie practicate tot mai mult de medici care se instruiau și căutau semne și simptome bazate pe diagnosticul dat. Aceștia medici care doreau să descopere cauza bolii erau respectați de colegi și de societate. Acest lucru a dus la mentalitatea «cu cât arăta mai murdar un medic, cu atât era considerat mai bun». Era un motiv de mândrie pentru doctori să aibă haine pătate de sânge de la ultima autopsie sau de la o operație, și așa intrau direct în sala de naștere”, scria Raquel Kahler.

Evident, acest lucru a dus la creșterea infecțiilor în rândul lăuzelor, prin urmare, cum constatase dr. Semmelweis, de la medici se transmitea agentul patogen ce provoca infecția. Inutil de a spune că observația dr. Semmelweis a fost văzută ca ridicolă și respinsă cu îndârjire de comunitatea medicală.

Charles Delucena Meigs, un cunoscut obstetrician american din vremea respectivă, este citat de Raquel Kahler cu următoare vorbe: „Doctorii sunt domni, iar domnii au mâinile curate”.

Reclame la săpun; stânga, din 1903; dreapta, din 1935

Dr. Semmelweis a fost de fapt primul care a recunoscut importanța unei igiene adecvate, indiferent de starea de sănătate a pacientului. Teoria lui a fost ridiculizată, iar dr. Semmelweis a fost pur și simplu ignorat de colegi. A devenit obsedat de această teorie pe care o considera corectă și a încercat să o transmită colegilor. Respins de aceștia și incapabil de a-i face pe medicii vremii lui să fie de acord cu el, a avut o cădere psihică și a sfârșit la o instituție de boli psihice. A murit la doar două săptămâni după internare, la vârsta de 47 de ani, în 1865. Mult mai târziu a fost numit „salvatorul mamelor”.

Au trecut 20 de ani de la moartea lui și multe alte vieți au fost curmate doar pentru că medicii au continuat să ignore teoria dr. Semmelweis.

„Louis Pasteur (1822–1895), «părintele microbiologiei», este cel care a îmbinat teoria germenilor cu toate datele strânse de dr. Semmelweis și a avut mai mult succes în răspândirea teoriei lui Semmelweis. Astăzi, spălatul pe mâini este pus în mod firesc în legătură cu igiena și stă la baza medicinii moderne”, încheia Raquel Kahler prezentarea despre rolul dr. Semmelweis în istoria spălării mâinilor.

Organizația Mondială a Sănătății a declarat 5 mai Ziua mondială a igienei mâinilor | Sursa imagine: Consumer Reports

În secolul al XX-lea, numeroase companii care produceau săpun aveau reclame în care îi avertizau pe oameni că „mâinile murdare sunt periculoase pentru sănătate”.

Într-un thread publicat pe Twitter de profesorul Palli Thordarson, specialist în chimie supramoleculară, acesta nota: „Săpunul dizolvă membrama grasă și virusul dispare precum balonul de săpun și «moare», sau mai bine aș spune devine inactiv, deoarece virușii nu sunt vii propriu-zis.”


  1. Elvira

    21 martie

    Felcitări! Un articol deosebit. Căutând informații despre necesitatea și istoria spălatului mâinilor, am dat de acest articol atât de bine documentat. Am renunțat să mai scriu pe blogurile mele și-l voi recomanda pe acesta cât pot de mult.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.