CITIRE

Domnitorul român care purta cercel în ureche și vi...

Domnitorul român care purta cercel în ureche și visa o țară modernă. A construit într-un an cât alții în zeci de ani

Călător multă vreme prin țări din Europa, scurta lui domnie a adus un spirit renascentist în Țara Românească. Educat, cu viziuni moderne, occidentale, cunoscător al mai multor limbi străine, Petru Cercel și-a căpătat porecla „cercel” deoarece, influențat de moda de la curtea regelui Franței, purta un cercel în ureche. Dăruit, se zvonea, chiar de Henric al III-lea, regele Franței.

A pribegit multă vreme până când a găsit sprijin în obținerea tronului. I-a fost oferit în Franța, de Henric al III-lea, care l-a susținut pe Petru Cercel pentru a ajunge domn în Țara Românească.

Ca domnitor, a dorit să aibă la curte oameni educați, deschiși ideilor noi, motiv pentru care a angajat o mulțime de străini, cum a fost și genovezul Franco Sivori. Acesta, prin memorialul lui din perioada cât a fost secretarului domnitorului Petru Cercel, a lăsat informații bogate și variate despre Țara Românească din penultimul deceniu al secolului al XVI-lea și despre viața și activitatea acestui domnitor, atât în timpul când cutreiera Occidentul pentru a primi sprijin în obținerea tronului, cât și după această perioadă.

Petru Cercel | Sursa: Historia

Petru Cercel | Sursa: Historia

Franco Siviori a fost fiul unui negustor din Genova. Tatăl lui a dorit ca el să continue tradiția familiei, tocmai de aceea l-a trimis în alt oraș când era încă un copil să se deprindă cu negoțul. În vremea când Petru Cercel colinda diferite orașe europene în speranța că va găsi un sprijin de a se instala pe tronul Țării Românești – tron ce i se cuvinea, considera el, ca fiu al domnului muntean Pătrașcu cel Bun, care a murit când Petru avea în jur de un an –, tânărul Franco, reîntors în Genova, visa alte aventuri pentru el. După ce Cercel a primit sprijinul regelui Franței, Henric al III-lea, Franco i s-a alăturat și a pornit, alături de o suită domnească, spre București. Petru Cercel l-a cunoscut pe tatăl lui Franco în timp ce a stat la Genova și, în acest fel, l-a întâlnit pe Franco.

După peripeții, inclusiv cu trecerea Dunării, Sivori povestea cum au ajuns în București, așezare pe care nu a numit-o cetate pentru că  „nu are episcopie”. Când a intrat alături de suita domnească, la început de septembrie în anul 1583, Bucureștiul nu l-a impresionat prea tare pe italian.

El nota: „… așezare bine înzestrată, dar fără altceva vrednic de luat în seamă decât o prea frumoasă mănăstire, așezată pe o înălțime și clădită de voivodul Alexandru,  (notă: Alexandru II Mircea, cunoscută azi ca mănăstirea Radu Vodă). De altfel, în afara palatului principelui, de mărime potrivită, casele sunt în cea mai mare parte ridicate din lemn și lut, mici dar bune de locuit. Există apoi multe prăvălii bine îndestulate cu tot felul de mărfuri, iar în mijlocul orașului curge un mic râu plăcut ochilor”.

Ruinele Curții Domnești din Târgoviște | Fotografie de Carol Pop de Szathmari, cca 1868 | Sursa: Ghid turistic Târgoviște

Ruinele Curții Domnești din Târgoviște | Fotografie de Carol Pop de Szathmari, cca 1868 | Sursa: Ghid turistic Târgoviște

Ceremonia încoronării, pe care a relatat-o pe scurt, a fost „cu mare fast, după cum este obiceiul în această țară”.

Ca străin, Sivori a observat și anumite obiceiuri din popor.

Despre cele de Crăciun scria: „Sosise Crăciunul, care în această țară se sărbătorește în chip deosebit.  Oamenii își fac daruri unul altuia și mulți, chiar între cei mai mici în rang, vin la curtea principelui pentru a i se închina, aducând daruri, care un lucru, care altul. La rândul său, principele dăruiește veșminte tuturor curtenilor, dregătorilor, slujbașilor și oștenilor, care se ridică la 1500 de inși, fiecăruia după treapa sa, unora țesături de mătase, altora stofe de lână. Oamenii de acolo stau în ajunul Crăciunului în biserică la slujbe, ajutând la cântat preoților, care țin ritul ortodox vechi. A doua zi, principele dă veșminte și mâncare tuturor cerșetorilor din oraș. Apoi întreaga boierime și poporul întâlnindu-se se sărută unul cu altul și petrec toate aceste zile în ospețe, sărbătorire și cântece, după obiceiul lor. Adeseori se îmbată, nesocotind acest lucru – după cât mai văzut – drept păcat”.

În însemnările lui, Sivori a oferit detalii legate de aspectul unor orașe prin care a trecut și mai ales despre Târgoviște. În 1584, a notat Sivori, „înălțimea sa a hotărât să-și schimbe reședința sa și să se retragă într-un oraș numit Târgoviște, la o depărtare de o zi și jumătate de București, fiind un loc mult mai ales și mai la îndemână, unde își aveau pe vremuri reședința principii”.

Deși a stat pe tronul țării mai puțin de doi ani, în perioada lui Petru Cercel, Târgoviște a înflorit precum orășelele italiene pe care domnitorul le-a admirat.

Biserica Domnească din Târgoviște, ctitorită de Petru Cercel | Sursa: Wikipedia

Biserica Domnească din Târgoviște, ctitorită de Petru Cercel | Sursa: Wikipedia

Ajuns în Târgoviște, italianul a remarcat deosebirea față de București și nota că orașul avea „locuințe mult mai bune și mai mândre, o mai mare îmbelșugare de lucruri trebuitoare” și era, în general, o așezare „mult mai frumoasă și plăcută, bine și bogat populată”.

Alături de curte, s-au mutat la Târgoviște și toți negustorii și meșterii din București.

„Orașul era îmbelșugat cu toate cele, îndestulat cu apă bună, cu puțuri și fântâni, și pe lângă palatul principelui curgea un râu încântător. Aerul era acolo nepus de bun și curat; așezarea prea frumoasă, încât ni se părea că am făcut un schimb deosebit de bun.”

Genovezul a fost impresionat de palatul principelui pe care l-a văzut „de proporții mari”. La puțin timp, diplomatul francez Jacques Bongars a văzut și el palatul și l-a considerat „mic, dar frumos”.

Petru Cercel a adăugat palatului „camere frumoase și mândre” și, alături de palat, a ctitorit o biserică, biserica Domnească, paraclis al Curții Domnești. Tot el, scria Sivori, „a pus de a dres multe biserici”, printre care mănăstirea lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș și biserica din Șcheii Brașovului.

Cu gândul la Italia, Petru Cercel a fost și cel care a dorit să amenajeze, în apropiere de Palatul Domnesc, grădini în stil italian și locuri speciale unde au fost aduse „sălbăticiuni”. Chiar dacă în timp grădina unde au fost „sălbăticiuni” a dispărut, este considerată prima grădina zoologică din România.

Secretarul domnitorului scria: „A pus apoi să se facă cuști nespus de mari și de frumoase pentru a ține sălbăticiuni și mândre grădini italienești, care erau așezate chiar lângă palatul său. Și a făcut totul cu atâta grabă, că părea o minune. În mai puțin de șase luni totul era dus la desăvârșire, lucrând mai bine de 1000 de oameni neîncetat. Toți boierii cei mari s-au apucat apoi, urmând pilda principelui, să ridice o clădire. Astfel că, iute, iute, s-a mărit orașul care este capitala întregii țări.”

Curtea Domnească din Târgoviște, ulei pe carton | Artist: Henri Catargi | Lucrare inspirată după o litografie de Michel Bouquet, publicată în Albume Valaque, 1840 | Sursa: Ghid turistic Târgoviște

Curtea Domnească din Târgoviște, ulei pe carton | Artist: Henri Catargi | Lucrare inspirată după o litografie de Michel Bouquet, publicată în Albume Valaque, 1840 | Sursa: Ghid turistic Târgoviște

Cum a trăit mulți ani în țări din Europa, Petru Cercel a încercat să facă în Țara Românească acele schimbări esențiale pentru o societate modernă. Speriată de reformele domnitorului și de taxele mari pe care le strângea pentru a-și plăti datoriile, mai mulți boieri au dorit să-l dea jos de pe tronul țării. Au reușit, cu sprijinul sultanului.

Când a aflat vestea că a fost scos de la domnie, Sivori, cel care i-a dat vestea, a consemnat vorbele spuse de Petru Cercel: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”.

A plecat în exil în Transilvania, a călătorit incognito, îmbrăcat țărănește, a fost trădat de un om în care a avut încredere pentru că, în timpul cât a fost domnitor, l-a ajutat. După ce a fost întemnițat în cetatea Mediaș, a fost eliberat și a luat din nou calea Occidentului pentru găsi un sprijin în redobândirea tronului. În acest timp, otomanii l-au instalat domn pe Mihnea Turcitul.

Franco Sivori l-a însoțit pe Petru Cercel până la plecarea spre Constantinopol. În acel oraș, Petru Cercel a fost întemnițat de otomani și eliberat sub pretextul că va fi exilat pe insula Rodos. În timpul călătoriei, fostul domnitor a fost ucis pe corabie și aruncat în apele mării. Avea în jur de 33 de ani.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.