Totul a plecat de la știrea că ÎPS Teodosie va face rugăciuni pentru ploaie. Își îndemna preoții să facă același lucru și el însuși anunța că va merge “pe teren”. Materialul, dacă nu știți despre ce e vorba îl găsiți mai jos:

ÎPS Teodosie iese pe teren să îl ajute pe ministrul Agriculturii. Face rugăciuni pentru venirea ploii

Ulterior acțiunii, Arhiepiscopia Tomisului a venit cu “bilanțul”.

Sâmbătă, la o zi după ce ÎPS Teodosie s-a rugat pe un câmp din comuna Valu lui Traian, Arhiepiscopia a postat un mesaj pe Facebook  în care comunică faptul că ”a ascultat Dumnezeu rugăciunile.”

Mesajul este însoțit de o imagine în care se indică faptul că în Constanța plouă.

Doar o informație. Sâmbătă dimineață, Administraţia Naţională de Meteorologie emisese  un Cod galben de instabilitate atmosferică pentru București și 18 județe, printre care și Constanța.

Postarea Arhiepiscopiei Tomisului a adunat sute de like-uri și  de comentarii. Le găsiți aici, indiferent de intenția voastră…

Psihiatrul Gabriel Diaconu a scris și el pe această temă, pe Facebook. Cu ironie și cu stilul percutant cu care ne-am obișnuit.

Îl redăm mai jos…

Un pic de hocus pocus, destul de multă confuzie

Fericită de rezultat, arhiepiscopia Tomisului a anunțat aseară că rugăciunile pentru ploaie au dat rod. Nu e pentru prima dată. Astfel de minuni s-au mai tot întâmplat în România.

Apariția la țanc a preoților care aduc precipitația devine, astfel, un arsenal mult râvnit pe care am face bine să-l folosim.

Controlul elementelor nu-i de colo. Îl putem atașa brigăzilor de pompieri, echipajelor de salvare la incendiile de păduri și detașamentelor mixte de combatere a deșertificării. Evident, preotul nu va fi folosit decât în ultimă instanță și doar dacă e clar că problema nu poate fi altfel rezolvată.

Cheia succesului e simplă: Dumnezeu aduce udul doar dacă-i arăți că toate celelalte căi au fost epuizate. Aceasta e condiția sine qua non. Cealaltă condiție e smerenia și pocăința, dublate de-o donație modestă la cutia milei. De-aia apar bisericile ca ciupercile după ploaie. Sau, cum probabil a fost expresia în original, de-aia apar ciupercile, ca bisericile după ploaie.

Și e doar începutul.

Putem pleda, după câteva discuții aprofundate, pentru o mai bună influență a vânturilor. Avem nevoie de-un suflu, ne trebuie o direcție mai bună. Calitatea aerului, oamenii o știu, o simt, o tușesc, e destul de proastă în aglomerările urbane. Decât să dăm bani aiurea pe soluții alternative, sau să cumpărăm senzori de poluare care chiar să funcționeze, mai bine deschidem poziții cheie la Primărie pentru câțiva stăpâni ai rugăciunii pe care să-i instalăm pe direcția nord-nord-est.

După care lucrurile pot să prindă viteză.

N-avem de ce să ne sfiim, sau să ne oprim din drum. Dacă Dumnezeu se pricepe la ploaie și vânt, e clar că se pricepe și la dăunători, ciuperci și afide. Totul natural, totul în armonie. În speța gândacilor și-a gărgărițelor, dar ce zic eu, pentru combaterea țânțarilor și-a tigrului platanului, cam când știm că începe sezonul, slobozim din nou câteva echipe mobile.

N-ar trebui să ne ia mai mult de câțiva ani, și România va fi de vis. În timp ce populația proletară își vede de ocupația cotidiană, deși poate un pic mai blândă, mai cuminte, mai cu frică de Păcat, armata în patrafir va curăța țara de necazuri. Odată afânată agricultura, o să introducem instituția facerii de minuni în dispensare, policlinici și spitale. Pe lângă chirurg, anestezist, etuvă și pupinel vom plasa în sala de operație un preot care să oprească sângerarea, să se roage pentru resuscitare și să rezolve cu ochii închiși spinoasa problemă a neuro-navigației.

În Unitățile de Primiri Urgențe vom avea personal specializat pentru rugăciuni în caz de politraumă, iar pe secțiile de psihiatrie o să aducem batalioane de exorciști, care după fiecare raport de gardă vor deschide cartea. Consumul de resursă brută va scădea simțitor, vom face economie la buget.

Până la sfârșitul cincinalului în România mortalitatea prevenibilă va fi complet reversată prin invocarea Domnului. Vom eradica, în premieră, cancerul, se vor naște doar copii sănătoși iar operațiile programate se vor desfășura, de fapt, doar cu popa și chirurgul de față. Unul taie, unul cântă.

Reforma în Educație se va reduce, rapid, la diversificarea orelor de religie și recrutarea timpurile de personal. Copiii cu abilități vor fi luați din pripă și crescuți pe lângă mănăstiri, direcționați spre o mai bună folosire a evlaviei, funcție de profilul geografic, provocărilor date de intemperii și dificultățile socio-economice. Potențialul de diversitate va fi exploatat și în stațiuni de uz sezonier. Unii preoți se vor ruga pe pârtii, alții vor fluidiza traficul pe DN1. La intrarea pe autostrăzi, sau în parcurile naturale de tradiție, apa sfințită va fi oferită turiștilor ca remediu pentru oboseala la volan, sau febra musculară.

În cele din urmă vom abandona democrația. Golită de sens, formula de administrare a țării va fi înlocuită de tradiționalele soboare, cu câțiva ierarhi și arhierei cu har, fiecare pe portofoliul lui, unul la Afaceri Interne, altul la Apărare, Educație și așa mai departe. Vom avea un Înalt reprezentant la Economie, altul la Transporturi, iar portofoliul Cercetării și Digitalizării va fi abandonat.

Vom redeschide tiparnițele, iar acolo unde din varii motive nu poate fi deplasată echipa generatoare de miracole vom împărți cărți sfinte, respectiv vom construi capele, schituri, mici biserici unde, inevitabil, vom plasa și moaște făcătoare de minuni, icoane făcătoare de minuni, mătănii și cruciulițe făcătoare de minuni. Asta deoarece nu strică niciodată să ai o bună redundanță când vine vorba de placul Domnului. Să avem de toate, să nu irosim niciun moment.

De s-ar duce restul lumii de râpă noi, pe acest Pământ, vom îndura. Găurile de ozon se vor înmulți, încălzirea globală va topi ghețarii, nivelul oceanelor va crește dramatic, arșița și tornadele vor pârjoli planeta dar noi, aici, bine ocrotiți, sub scutul protectiv al propriei credințe, vom rămâne luminoși, curați, prinos de recunoștință și viață veșnică.

Să nu ne facem, dară, griji. Viitorul pentru care ne rugăm este asigurat. Dumnezeu e cu noi.