O lacrimă, furișată în colțul ochiului și ștearsă degrabă, să nu vadă Doamna Draga că bocim. Un zâmbet mare și cald ca inima dumneaei.
Zeci de filme. Și alte câteva zeci de interviuri. Printre ele, gânduri ale artistei Draga Olteanu Matei. Risipite. Adunate…
N-am jucat niciodată pentru premii, pentru competiţie, ci pentru că mi-a plăcut şi mi-a dat Dumnezeu talentul, fără falsă modestie.
Nu-mi lipseşte nimic. Mulţumesc lui Dumnezeu, mereu am avut un înger păzitor lângă mine.
Planuri nu mi-am făcut niciodată. Am fost preocupată să produc ceva, să fac ceva şi într-adevăr nu am stat.
Draga Olteanu Matei. Începuturile
Când aveam 3 ani mi s-a dat rolul lui Iepurache-ţac, cel care deschidea uşa lui Moş Crăciun; nu ştiu ce-oi fi făcut eu, lumea s-a amuzat, eu nu-mi aduceam aminte prea bine ce-oi fi făcut eu acolo, nu mă puteam vedea.
Eu nu m-am gândit că o să ajung actriţă, dar a existat de timpuriu ceva. M-am pomenit dintr-o dată gândind bine, recitând bine, dansând bine – toate acestea veneau în joaca mea.
Eu am avut profesori foarte mari: Mihai Popescu, Tudorel Popa, maestrul Şahighian, realmente un om de teatru, nu un simplu regizor. Dar am apucat în teatru parteneri ca regretatul Finţi, Costache Antoniu, Ion Finteşteanu, Calboreanu, Elvira Godeanu, Ştefan Ciubotăraşu, vai, nu mai spun de Emil Botta, pentru care am stat un turneu întreg lângă arlechin doar să-l văd!
Dacă vrei să înveţi ceva şi te interesează ca drumul tău să fie frumos şi curat în viaţă şi bun eşti atent la tot ce te înconjoară. Te orientezi după oamenii care au realizat ceva în viaţă, care fac ceva pentru semenii lor. Asta e de-a lungul vieţii, dar un sfat pe care l-am primit de la Marcela Rusu, în primii ani de teatru, a fost să râd norocului în faţă. Să nu mă plâng niciodată. Un sfat bun.
Despre TEATRU
Ştiu foarte bine ce înseamnă să joci dramă, să nu-ţi curgă o lacrimă şi să auzi toată sala cum foşneşte, genţi care se deschid, lume care-şi suflă nasul.
Marile noastre exemple au fost uriaşii actori de dinaintea noastră, mentorii noştri care nu numai că susţineau nemijlocit spiritualitatea românească, dar prin talent şi interpretare depăşeau cele mai proeminente figuri ale actorilor de talie internaţională.
Draga Olteanu Matei, despre prietenie
Cel mai apropiat prieten al meu a fost Amza Pellea, am fost prieteni ca doi bărbaţi.
Pentru mine, prietenia este ca o dragoste profundă şi adevărată. Dragostea adevărată este ceva cu totul deosebit de amor, eşti tu însăţi.
Soţul meu a fost cel mai bun prieten şi cea mai adevărată iubire, nu dragoste. Diferenţa este că în dragoste e atracţie fizică şi după ce arde bine se stinge şi pa. Iubire înseamnă cu totul altceva.
Despre Stela Popescu
Nu cred că există un coleg care să nu o fi iubit, să nu o fi admirat şi stimat pe Stela Popescu.
Am ţinut mult una la cealaltă. De câte ori avea spectacole, mergeam să o văd. Analizam împreună piesele în care jucam. Stela Popescu era ca o boltă de stele, şi-a meritat numele. O să o purtăm mereu în suflet. Nu o s-o uităm niciodată.
Stela Popescu era luptătoare, o femeie puternică, dădea putere şi altora din jurul ei. Era un om extraordinar, cu adevărat o stea strălucitoare.
Despre Sergiu Nicolaescu
Eu şi artiştii, când eram distribuiţi într-un film, stăteam şi „bârfeam” pe margine şi ne minunam spunându-ne că Sergiu Nicolaescu dacă nu era regizor şi un mare actor, ar fi putut fi un bun conducător de oşti.
Sergiu Nicolaescu era un om care, deşi părea aspru, era de o sensibilitate şi o fineţe extraordinară.
Oameni deștepți și oameni tâmpiți
Există oameni deştepţi şi oameni tâmpiţi. Oamenii deştepţi se înţeleg bine între ei până la bătrâneţe, îşi descoperă unul altuia motive de admiraţie, lucrurile se încheagă în aşa manieră încât unul fără celălalt nu poate să facă nimic. Asta e dragostea profundă care începe din tinereţe cu atracţia fizică şi se continuă cu iubirea. Ajungi să îl iubeşti pe celălalt cu toată fiinţa ta, respiri odată cu el, plângi odată cu el, râzi odată cu el… Aşa a fost viaţa noastră.
Draga Olteanu Matei. Outro
Da, las ceva în urma mea… Am făcut-o cu toată inima şi le mulţumesc tuturor celor care m-au primit în casele lor.
Sursa: Citatepedia