CITIRE

E vremea arborilor cu lalele. Unde îi poți admira...

E vremea arborilor cu lalele. Unde îi poți admira

În 1745, un tânăr funcționar, de “condiție bună”, educat, cu studii superioare, administrative, dar și în științele istorice, filosofice, teologice, la universitățile din Halle și Jena, se căsătorește cu fiica primarului din Sibiu.

Zestrea soției, proprietățile vaste și influența familiei din care provenea aceasta, toate au venit în sprijinul ambițiosului tânăr care se numea Samuel Brukenthal și l-au ajutat să ajungă în rândul oamenilor importanți ai Transilvaniei din acea perioadă.

Cu șarm și inteligență

Deși câțiva ani a avut funcții mărunte în administrația din Sibiu, norocul i-a surâs odată cu vizita pe care a făcut-o în Viena, în anul 1753, pentru a obține acordul de a înființa un secretariat administrativ pentru sașii din Transilvania. A fost primit chiar de împărăteasa Imperiului Habsburgic, Maria Terezia.

Stânga: Samuel von Brukenthal | Dreapta: Împărăteasa Maria Terezia a Austriei, pictură de Martin van Meytens, din 1759

Stânga: Samuel von Brukenthal | Dreapta: Împărăteasa Maria Terezia a Austriei, pictură de Martin van Meytens, din 1759

Cucerită de șarmul și inteligența tânărului, împărăteasa l-a susținut în cariera lui și i-a rămas o prietenă apropiată până la moartea ei, în 1780 (unii susțin chiar mai mult, dar, vorba domnului pe care l-am găsit la casa de bilete de la Palatul Brukenthal din Avrig, „nu ne băgăm” ).

Maria Terezia l-a desemnat să conducă nou-înființatul secretariat pentru națiunea săsească, iar în 1762 i-a acordat titlul de baron – ceea ce i-a adăugat numelui particula von.

Tot în semn de apreciare, împărăteasa Maria Terezia i-a dăruit în 1756 un domeniu la Avrig, în apropiere de Sibiu, unde Samuel Brukenthal va construi un palat impozant, cu parc și oranjerie, ce va deveni reședința lui de vară.

De altfel, Brukenthal a ales Avrigul atât pentru clima de munte, revigorantă și propice sănătății, cât și pentru condițiile favorabile în amenajarea de livadă, vie și grădină de legume.

 

Palat Avrig - Credit foto Mira Kaliani

Palatul Brukenthal din Avrig | Credit foto: Mira Kaliani

„Sărmanii”

Avrig, aflat la aproximativ 25 de kilometri de Sibiu, în direcția Făgăraș – Brașov, a fost întemeiat de coloniști sași, fiind atestat documentar din anul 1364. Sașii de aici erau numiți de cei din vecinătăți „sași sărmani”, deoarece au fost în repetate rânduri victime ale inundațiilor provocate de râul Olt, ce duceau la pagube și distrugeri masive, atât ale terenurilor agricole, cât și ale locuințelor.

După secolul al XVI-lea, în Avrig au început să vină și să se stabilească și români.

Existența reședinței de vară, o proprietate pe care baronul Brukenthal a extins-o în permanență, a fost și pentru locuitorii așezării o oportunitate de a-și câștiga existența.

În secolul al XIX-lea, fabrica de sticlă din localitate a atras numeroși oameni și astfel populația localității a crescut considerabil.

Vastele proprietăți ale baronului

În afară de reședința de vară de la Avrig, Samuel von Brukenthal avea numeroase proprietăți și terenuri răspândite în Sibiu și în împrejurimile orașului. În 1759, a primit și moșia de la Sâmbăta de Jos, în apropiere de Făgăraș, ce se întindea, potrivit celor mai recente măsurători, pe mai bine de 360 de hectare, în mare parte terenuri exploatate agricol. Acolo, baronul a înființat și o crescătorie de cai.

Numit guvervator al Transilvaniei în anul 1777, baronul von Brukenthal a comandat construirea unui palat în Piața Mare din Sibiu ce trebuia să corespundă rangului său. Acolo și-a ținut vastele colecții de artă care, după 14 ani de la moartea lui, au putut fi vizitate de public și, astfel, în Palatul Brukenthal din Sibiu a fost inaugurat primul muzeu din sud-estul Europei.

 

Palat Avrig - Credit foto Mira Kaliani

Palatul Brukenthal din Avrig | Credit foto: Mira Kaliani

 

Planurile baronului și generalul Buccow

Când baronul von Brukenthal s-a gândit la construirea unui ansamblu la Avrig, ca reședință de vară, planul acestuia arăta destul de diferit față de ceea ce este azi. Din 1756, atât forma construcțiilor, cât și dimensiunea domeniului, au cunoscut o serie de modificări. În anul morții baronului, în 1803, parcul avea în jur de opt hectare – jumătate cât are acum.

„Era vorba de un parc din perioada barocului târziu, cu o amenajare armonioasă și încheiată, cu elemente de grădină franceză (grădina barocă clasică) și englezească”, citesc într-o carte dedicată ansamblului de la Avrig, prima lucrare documentată despre palat.

Între 1850 și 1936, parcul a avut o suprafață de 17,5 hectare – cea mai mare. În prezent, suprafața parcului reședinței de vară este de 15,5 hectare, însă mai mult de o treime din teren este inaccesibil din cauza umidității solului.

După ce a primit domeniul de la Avrig, Brukenthal a achiziționat mai multe terenuri unde a construit la început o locuință modestă și clădiri administrative și a amenajat  grădini. Modelul pentru grădinile reședinței de la Avrig a fost parcul palatului Schönbrunn din Viena.

Lucrările la ansamblul de la Avrig au fost însă deseori suspendate –  în funcțiile de stat pe care le deținea, baronul era obligat să călătorească deseori de la Sibiu la Viena. Pe atunci, o călătorie cu trăsura între cele două orașe dura în jur de 11 zile.

Pentru a se putea continua amenajarea domeniului, a încheiat un contract de arendă cu generalul Adolf Nikolaus Buccow, comandant în Transilvania, care a folosit deseori soldați ca meșteșugari și calfe. Generalul avea dreptul să dezvolte proprietatea și să o folosească, însă proprietar unic a rămas tot Brukenthal. Cu acordul baronului, generalul a transformat micuța locuință într-un „mic palat”, construit în stilul barocului vienez târziu.

În 1773, ansamblul era format din palat, fântâni arteziene, grădină ornamentală, oranjeria mică, grădina cu fazani. Fazanul era un vânat apreciat, crescut fie ca o pasăre deosebită, atractivă pentru parc, fie pentru a fi vânată.

La moartea lui Buccow, în 1764, urmașii lui s-au văzut îndreptățiți să moștenească și domeniul de la Avrig, motiv pentru care patru ani a durat procesul baronului cu aceștia. După încheierea litigiului, Samuel von Brukenthal s-a ocupat intens de domeniul de la Avrig, fiind hotărât să facă acolo o „întreprindere gospodărească” menită să funcționeze și să se întrețină din propriile venituri.

Palatul Brukenthal din Avrig | Credit foto: Mira Kaliani

Palatul Brukenthal din Avrig | Credit foto: Mira Kaliani

 

Palatul de la Avrig

Numeroasele vizite făcute la Viena i-au influențat decisiv gusturile baronului, prin urmare a dorit ca reședința de la Avrig să fie realizată după modelul palatelor imperiale de la Schönbrunn și Laxenburg.

Palatul are trei părți, clădirea principală cu două niveluri, încadrată de două aripi laterale cu un singur etaj, amplasarea lui, cu vedere și intrarea dinspre grădină, fiind inspirată de la glorieta – în stilul baroc, pavilion deschis – din parcul  Schönbrunn.

Clădirea palatului are numeroase încăperi destinate locuirii sau diverselor activități gospodărești, dar și camere de oaspeți. La primul etaj, era o sală mare, decorată cu motive specifice zonei Avrigului. Iubitor de artă, Brukenthal a avut și la reședința de vară o galerie de tablouri, cu 212 picturi și 129 de gravuri.

Lângă palat, se aflau diferite anexe, cu o bucătărie de vară, dar și grajduri pentru cai și staul pentru vite. În 1769, a fost amenajată și o ghețărie. În 1771, lucrările la palat au fost încheiete.

„Edenul transilvan”

În cronica despre Sibiu, etnograful și istoricul Emil Sigerus scria în 1922: „Parcul, creat de el, la Palatul de la Avrig a fost comparat cu parcul de la Schönbrunn și foarte admirat”.

Cum proprietățile și terenurile pe care le avea îi aducea regulat venituri însemnate, Samuel von Brukenthal a fost, la vremea respectivă, unul dintre cei mai bogați oameni din Transilvania.

Parcul înființat și amenajat de baron, aflat la malul Oltului, cu o varietate de pomi și arbuști, a devenit cunoscut nu numai în Transilvania din secolul al XVIII-lea.

Numit „Edenul transilvănean”, a fost adevăratul punct de atracție al întregului ansamblu de la Avrig.

 

În grădina Palatul Brukenthal din Avrig | Credit foto: Mira Kaliani

În grădina Palatul Brukenthal din Avrig | Credit foto: Mira Kaliani

 

De altfel, von Brukenthal a amenajat parcul nu doar pentru plăcerea unui loc unde se putea recrea în natură, ci și ca o proprietate agricolă unde a cultivat diferite plante noi și exotice pentru zonă, printre care ananas, curmal, arbore de cafea și portocal.

Grădinile baroce de la Avrig au păstrat structura de bază a parcului, spre deosebire de alte grădini istorice reprezentative pentru barocul transilvănean. Grădina are o parte barocă, dar și una amenajată în stil englezesc.

Numeroase funcții oficiale pe care le-a deținut, în special în timpul vieții împărătesei Maria Terezia, i-au adus și veniturile necesare pentru a se putea ocupa de reședința de la Avrig și a o dezvolta așa cum și-a dorit.

În 1779, secretarul guvernial, J.T. von Hermann, scria încântat despre frumusețea grădinii, „pe care în sute de privințe o putem numi un Eden transilvănean”, ce îl purta „de la o delectare la alta”.

Diversitatea plantelor i-a cucerit pe toți, inclusiv pe von Hermann care notase: „Excelența Sa nu a precupețit nici un efort să reunească aici ceea ce e mai bun și mai desăvârșit dintre florile, fructele, plantele pentru bucătărie și dintre plantele rare și minunate ce se pot procura din Europa”.

Invitații baronului se plimbau prin grădinile palatului, printre flori, pomi și arbori, ascultau muzică, jucau șah sau trictrac (variantă a jocului table), savurau bunătățile oferite la mesele festive, admirau focurile de artificii în miniatură.

De la mica la marea oranjerie

Oranjerie este un cuvânt provenit din limba franceză și se referă la o seră pentru portocali. La Avrig, în vremea baronului, a fost clădirea destinată plantelor citrice în timpul iernilor, dar în timpul verilor era folosită ca un pavilion, un spațiu de relaxare.

În grădină, a fost inițial amenajată o seră mică și, ulterior, una mare. În 1803, potrivit unor documente, în oranjerie existau 1058 de lămâi și 104 portocali amari. Cererea unor fructe ca ananas, portocală, pepene galben și caise, era foarte mare – cele aduse din Orient sau Italia erau destul de puține, iar prețurile pe măsură.

În sera unde erau ananași, se aflau mai multe plante exotice, printre care regina nopții, iar înflorirea ei era celebrată în fiecare an cu un eveniment special. În 1793, scriitorul Christoph Ludwig Seipp povestea: „Grădinarul anunțase anticipat societatea că, în acea zi anume, după apusul soarelui, pe așa-numita plantă Cereus serpens (regina nopții) se va deschide o floare splendidă, dar aceasta va fi înflorită doar în acea noapte, iar în ziua următoare va reveni la neantul său de dinainte, cu potirul unui crin alb, care, din pricina frumuseții sale, nu poate fi îndeajuns privită și admirată”.

Pe lângă plantele din oranjerie, aici se cultivau 650 de plante neindigene, dintre care 380 perene, între acestea erau smochini, migdali, dar și leandri, dafini, aloe și arbori de cafea.

Tot scriitorul și călătorul Christoph Ludwig Seipp povestea: „Soiuri rare de viță de vie alcătuiesc alei umbroase, tufișuri fructifere amedemenesc spre poteci înșelătoare, un parc agreabil conduce lateral, zăbava e atât de încântătoare  încât ești împiedicat să observi cum se cuvine fructele și plantele rare, din cele mai îndepărtate părți ale Pământului, care au fost adunate aici…”

 

Arbori cu lalele de la Palatul Brukenthal din Avrig, din vremea baronului von Brukenthal | Credit foto: Mira Kaliani

Arbori cu lalele de la Palatul Brukenthal din Avrig, din vremea baronului von Brukenthal | Credit foto: Mira Kaliani

 

Arborele lalea

În grădina de azi a domeniului, se mai pot admira câțiva copaci cu lalele care s-au păstrat din vremea baronului Brukenthal. Aceștia înfloresc în luna mai – eu i-am privit în 2018, spre sfârșitul lunii mai.

Grădina englezească

Între 1774 și 1779, baronul a amenajat la Avrig și o grădină englezească.  Spre deosebire de cea barocă (franceză), exactă și formală, grădina englezească mergea spre naturalețe și grandoare, cu modelări peisagistice în formă de coline, alei șerpuite, spații largi de gazon, tufișuri și arbori.

Grădina pentru bucătărie

Grădina palatului avea două sectoare: cea ornamentală, numită «grădina interioară», din fața palatului, actuala grădină terasată, și cea utilitară, «grădina exterioară» sau, cum i se mai spune, «grădina pentru bucătărie», deoarece aici se creșteau toate plantele și legumele necesare în bucătărie.

„Trebuie să avem grijă și de alte plante pentru bucătărie, îndeosebi de sparanghel” , scria Brukenthal în una dintre multele lui scrisori trimise din Viena către cei care se ocupau cu administrarea domeniului. Pentru a se ocupa de această grădină, el angajase chiar un grădinar olandez.

Pe lângă sparanghel, apreciat de Brukenthal și oaspeții săi, în grădina exterioară se cultivau tot felul de legume, iar în livadă au fost plantați pomi fructiferi – producția acestora depășea cu mult nevoile gospodăriei, cu toate mesele bogate oferite pentru oaspeții de la Palat,  multe fiind vândute în piețele Sibiului.

Impresiile unui călător străin

În urma unei călătorii prin Transilvania, în 1828, topograful Joseph Adalbert Krickel, pasionat de natură și drumeții lungi, a trecut și prin Avrig unde a vizitat palatul.

„Pe când am ajuns la Avrig, în partea de răsărit, un curcubeu lumina în chip plăcut, iar soarele de seară, roșu ca jarul, era aproape de apus. Freck (Fellek, Avrik), este un sat care se întinde, se află pe «pământul crăiesc», fiind locuit de sași și români. În capătul de răsărit al localității se afla conacul plăcut al baronului vom Brukenthal, cu grădina vrednică de a fi văzută. […] Grădina din Avrig nu este, ce-i drept, impunătoare, dar este frumos așezată.  De la intrare , asemănătoare unui mic Belvedere (notă: palatul si grădina Belvedere de la Viena, construite de principele Eugeniu de Savoia), te bucuri de o priveliște largă a grădinii și a părții de miazănoapte. De la primul cat al casei zărești frumosul șir de munți […] În grădina conacului Brukenthal, oranjeria este o curiozitate, care pare să aibă doar puține lucruri pe măsură în monarhia austriacă datorită mărimii și vigorii pomilor. O plantă care înflorește și în Austria este Cactus grandiflora (Cactus cu frunze mari), înflorind aici, în fiecare seară. […]  Grădinarul de acum este un bavarez, care pare să se priceapă la grădinărit. Datorită lui, grădina pe jumătate sălbăticită a dobândit o înfățișare mai îngrijită.”

 

După 1900

După moartea ultimului moștenitor de drept, pe linie bărbătească,  din familia Brukenthal, palatul a fost vândut și, a avut apoi, mai mulți proprietari, până a intrat în proprietatea Bisericii evanghelice din Sibiu și apoi al Fundației Brukenthal.

A fost la un moment dat casă de odihnă. Între 1948 și 1998 a fost naționalizat și transformat într-un sanatoriu pentru recuperarea persoanelor cu diferite boli profesionale. Reamenajările care s-au făcut în perioada aceasta au afectat mult forma originală a ansamblului.

Reînființată în 1997, Fundația Brukenthal a reușit să obțină înapoi proprietatea de la statul român în 1999 și, din 2004, în special, s-a ocupat de restaurarea clădirilor și  întreținerea parcului.

 

La Palatul Brukenthal din Avrig | Credit foto: Mira Kaliani

La  din Avrig | Credit foto: Mira Kaliani

 

Oranjeria a fost renovată, dar este folosită acum pentru diferite evenimente. În mica oranjerie au fost reamenajate camerele și acum se închirează.

Diversitatea de plante, arbori, arbuști ce i-a adus faimă palatului de la Avrig nu mai există astăzi așa cum era odinioară. Sunt însă intenții și dorințe din partea celor de la Fundația Brukenthal ca frumoasele grădini din timpul baronului von Brukenthal să fie refăcute și să își recape faima de acele timpuri.

Primăvara la palat

Am ajuns într-o zi de mai la palatul din Avrig. Timpul perfect pentru a avea parte de spectacolul primăverii și mai ales al minunatului arbore cu lalele sau tulipan, adus în vremea baronului din America de Nord și ajuns acum la înălțimi amețitoare – poate depăși 50 de metri în înălțime.

La intrare, m-a întâmpinat un localnic de la casa de bilete, Nicolae Ioan, care mi-a povestit multe despre viața la palat în vremea lui Samuel von Brukenthal și concluzia a fost că trei lucruri i-au plăcut în mod special baronului, și acestea au fost, „florile, pomii fructiferi și femeile, nu neapărat în ordinea asta.

 

Cele două colecții de la Palatul Brukenthal din Avrig | Credit foto: Mira Kaliani

Cele două colecții de la Palatul Brukenthal din Avrig | Credit foto: Mira Kaliani

 

Mi-a oferit și o carte editată de Fundația Brukenthal, cu multe informații interesante despre Palat.

În incinta ansamblului, sunt amenajate și două muzee (mai mult colecții le-aș spune), amplasate în stânga și dreapta intrării. În cel din stânga, este o colecție cu îmbrăcăminte medievală – cei amatori să intre în atmosfera de la palatul de vară din vremea baronului Brukenthal se pot îmbrăca și plimba prin grădina palatului precum invitații acestuia.

În clădirea principală, aflată în dreapta de la intrare, în trei săli este amenajată o colecție cu obiecte săsești, numită “Bunuri săsești din Transilvania”, unde pot fi admirate obiecte de artizanat, țesături, mobilier și o mulțime de fotografii vechi.

În apropiere

Ca sugestie pentru o vizită, la câțiva pași de palat este biserica evanghelică, de peste șapte secole, de altfel cel mai vechi monument de arhitectură din Avrig.

***

Mai multe reportaje de Mira Kaliani poți descoperi pe Călătorii la Singular. Pe Mira o găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Pinterest.

Foto Cover – Palat Avrig – Credit foto Mira Kaliani


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.