CITIRE

Edgar Quinet, devotatul susținător al visurilor ro...

Edgar Quinet, devotatul susținător al visurilor românești

În 1903, o stradă numită banal Nouă, situată în centrul Bucureștiului unde era intrarea la litere (cunoscută atunci ca Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București), e rebotezată cu numele unui francez – Edgar Quinet.

O schimbare ce i-a pus deseori în încurcătură pe oamenii legii, dacă ar fi să credem vechea și populara anecdotă cu poliștii care găsesc un cadavru pe strada Edgar Quinet, dar pentru că nu știau cum se scrie corect numele străzii ca să-l noteze în raport, unul dintre ei a sugerat „hai să-l tragem mai spre Academiei”. Spre norocul lor, s-ar spune, având în vedere că strada Academiei a purtat la un moment dat numele omului politic francez, Raymond Poincaré.

Fără îndoială, mulți bucureșteni – și nu numai – știau cine a fost Edgar Quinet, de ce a fost onorat în acel mod și au apreciat atunci modestul omagiu care i s-a adus la 100 de ani de la naștere. Așa cum, probabil, unii habar nu au avut cine a fost acel Edgar Quinet și de ce o stradă centrală din București a primit numele unui francez. În această privință, lucrurile nu s-au schimbat neapărat prea mult nici în zilele noastre.

Strada Edgar Quinet din București la intersecția cu strada Academiei | Foto : Gheorghe Ebner, aprilie 1925. | Sursa: bucurestiulmeudrag.ro, din Arhiva Muzeului Municipiului București

Trecând de curând prin fața facultății de litere de pe strada Edgar Quinet mi-am amintit de omul, scriitorul și istoricul francez. Cine a fost, de ce a fost numit cândva „devotatul susținător al visurilor românești” și ce legătură a avut cu un moment important din istoria României.

Nici armată, nici afaceri

Născut în 1803 în Bourg-en-Bresse, Ain din provincia franceză Auvergne-Rhône-Alpes, înainte de a merge la școală, tânărul Edgar primește o veritabilă educație de la mama lui care l-a influențat profund. Într-o scrisoare, mărturisește că mamei lui îi datorează tot ceea avea în el mai bun. Tatăl lui, un om al armatei, cu un caracter energic și nerăbdător, îl trimite la studii la Lyon de unde vrea să-l vadă cât mai repede plecat și angajat în armată sau implicat în afaceri.

Edgar Quinet, în tinerețe | Sursa: wikipedia.org

Nici una, nici alta nu se întâmplă, deoarece fiul lui era mai degrabă atras de literatură. În ciuda temperamentului impulsiv al tatălui, până la urmă i-a respectat alegerea și l-a susținut să studieze la Paris dreptul și literele și în Germania, filosofia. Aici, o întâlnește pe prima lui soție Minna Moré, cu care se căsătorește în 1834. După 17 ani, Minna moare și Edgar Quinet se recăsătorește, în 1852, la Bruxelles, cu Hermione Asaky, fiica adoptivă a omului de cultură moldovean Gheorghe Asachi. De altfel, în ultimele zile de viață, Minna i-a cerut Hermionei să rămână lângă Edgar pentru a avea grijă de el.

„Starurile” de la Collège de France

O remarcabilă muziciană (cânta la pian și la harfă), Hermione (Ermiona) ajunge în 1841 la Paris, trimisă de tatăl ei pentru a-și completa studiile. Acolo, ea merge la conferințele ținute de Edgar Quinet la Collège de France, la care oricine avea acces; în acest fel, cursurile lui au devenit celebre, atrăgând de fiecare dată sute de persoane, sălile fiind neîncăpătoare.

Edgar Quinet, portret publicat în Le Monde Illustré din 3 aprilie 1875. | Foto: Léon-Louis Chapon. | Sursa: wikipedia.org

Edgar Quinet, portret publicat în Le Monde Illustré din 3 aprilie 1875. | Foto: Léon-Louis Chapon. | Sursa: wikipedia.org

Parisul a fost, în acele vremuri, orașul care i-a fascinat și pe români și unde cei avuți mergeau să-și perfecționeze studiile. Zeci de tineri români erau acolo, aveau și o societate ce susținea marea cauză a românilor – unirea Principatelor – și ascultau regulat conferințele a trei „staruri” ale colegiului : Adam Mickiewicz, marele poet romantic polonez, Jules Michelet, apreciatul istoric francez, Edgar Quinet, istoricul care a contribuit semnificativ la evoluția liberalismului în Franța.

Starurile Collège de France din acea perioadă. De la stânga la dreapta: Jules Michelet (Foto: Félix Nadar; Sursa: wikimedia.org

Acesta din urmă este impresionat de pasiunea și patriotismul studenților români – după terminarea studiilor, cei mai mulți s-au întors în țară convinși că numai în acest mod puteau ajuta, prin educația lor, la realizarea unirii – marele vis al românilor – și la înlocuirea vechilor mentalități cu viziuni noi, occidentale, menite să schimbe în bine societatea.

Sentimentul de dreptate

„De noi l-a apropiat încă de după 1830 sentimentul de dreptate față de popoarele în suferință, compătimirea lui de poet pentru sufletele incapabile de a se manifesta cu toate puterile lor”, spunea Nicolae Iorga în 1925, în ședința ce comemora semicentenarul morții lui Edgar Quinet.

Edgar Quinet, gravură din Galerie des représentants du peuple (1848). | Credit foto: Tony Touillon. | Sursa: wikipedia.org

Influențat de soția lui, de socrul lui, Gheorghe Asachi, pe care îl întâlnește în 1855 și despre care spunea că „e unul care mai mult ca oricare a contribuit glorios la trezirea și a pregătit renașterea nației romanești”, de legăturile pe care le stabilește cu numeroși români, Edgar Quinet se folosește de tot prestigiul câștigat de-a lungul anilor pentru a convinge marile puteri să accepte unirea românilor.

„Deși oprimați, prădați, masacrați de unii și alții, acești nefericiți romîni au reușit să supraviețuiască – un adevărat miracol ! –, și mai mult, în anumite momente ale istoriei lor, să arunce o rază de lumină într-un viitor rămas luminos”,  scria Edgar Quinet despre situația românilor, într-un articol publicat inițial în 15 ianuarie 1856, în una din cele mai apreciate reviste ale vremii „Revue des deux mondes“, urmat de o serie de articole emoționante prin care pleda entuziast pentru cauza românilor. Este momentul în care lumea din țările vestice află despre românii din Principate, că aceștia vorbesc de fapt aceeași limbă, au o istorie comună și unirea lor este firească și necesară pentru Europa.

Un influencer din alt secol

Edgar Quinet, Opere complete, volumul Les Roumains. | Sursa: archive.org

După aproape șase săptămâni, în 25 februarie 1856, marile puteri s-au adunat la un congres unde au discutat noua organizare a Europei. Articolele lui Edgar Quinet, una din cele mai respectate personalități ale Europei din acele timpuri, au influențat puternic opinia publică dar și pe mulți participanți la Congres. După doi ani, prin Convenția de la Paris, este acceptată unirea românilor din Moldova și Valahia care s-a realizat în ianuarie 1859 iar Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitorul ambelor principate.

„Aceste schimbări se datorează mai întâi românilor care au știut să țină cu fermitate stindardul național, dincolo de numeroasele intrigi și complicații. Însă se datorează și scriitorilor străini, în special celor francezi, care au pus tot talentul și toată inima lor pentru a ajuta cauzei românești – iar Edgar Quinet trebuie amintit, fiind unul dintre cei care s-a folosit de toată influența pe care o avea pentru a susține și a face cunoscută lumii situația din Moldova și Valahia”, scrie istoricul Charles-Louis Chassin în cartea dedicată vieții și operei unei personalități care a marcat nu numai istoria și cultura Franței.

Edgar Quinet a murit în martie 1875, la 72 de ani. Presa vremii a relatat pe larg acest moment și a remarcat numărul imens de parizieni – peste 200.000 – care, în ziua înmormântării, au ieșit pe străzile orașului pentru a-i aduce un ultim omagiu. Mii de studenți au însoțit carul funerar până la cimitirul Montparnasse unde, Victor Hugo a ținut un discurs emoționant în memoria unei frumoase prietenii de-o viață.

Mormântul lui Edgar Quinet din cimitirul parizian Montparnasse | Foto : Selbymay |
Sursa: wikipedia.org

Cât am avut un cuvânt, am apărat cauza popoarelor, a celor slabi, a naționalităților cari cer să învie. Am murit cu ele, e drept. Dar sunt îmmormântat cu Italia, cu Veneția, cu Polonia, cu Ungurii, cu Românii. – Edgar Quinet


  1. […] În 1903, o stradă numită banal Nouă, situată în centrul Bucureștiului unde era intrarea la litere (cunoscută atunci ca Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București), e rebotezată cu numele unui francez – Edgar Quinet. O schimbare ce i-a pus deseori în încurcătură pe oamenii legii, dacă ar fi să credem vechea și populara anecdotă cu […] …read more […]

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.