CITIRE

Edificiul destinat a deveni, în capitala României,...

Edificiul destinat a deveni, în capitala României, un adevărat templu al artei și al științei

„Dumineca trecută la orele 2 d.a., s’a pus pétra fundamentală la clădirea Ateneului de la spatele grădinei Episcopiei in Bucureșci. Un public numeros a asistat la acésta ceremonie, care a început printr’un serviciu religios. După terminarea acestui serviciu, dl C. Esarcu a ținut un discurs în numele biurolui Ateneului. S’a ținut apoi un al doilea discurs în numele Societății pentru învĕțătura poporului român. În urmă, s’a depus actul de fundațiune în temelia clădirei, și ceremonia s’a sfêrșit prin distribuirea unei medalii comemorative”, publica revista Familia această știre în numărul din 2-14 noiembrie 1886, la rubrica „Ce e nou”.

În discursul din acea zi, 26 octombrie 1886, Constantin Esarcu își exprima dorința ca noul edificiu să adăpostească diferite societăți științifice și culturale menite „în sfera lor de acțiune, să deştepte şi, în acelaşi timp, să coordone toate activităţile şi toate energiile inteligenţei naţionale.” Iar un asemenea edificiu „trebue să fie mai înainte de toate o operă de artă”.

sursa: Revista Boabe de grâu

O idee de la Iași

Istoria clădirii Ateneului Român începe cu o societate culturală, înființată inițial în 1860 în Iași de Mihail Kogălniceanu, Ștefan Micle, V.A.Urechia. Aceasta a funcționat patru ani, până când V.A.Urechia a lăsat Moldova și s-a mutat la București, fiind numit director în Ministerul Instrucțiunii. După un an, același V.A. Urechia lansează ideea înființării în București a societății ”Ateneul” la care el și Constantin Esarcu vor fi vicepreședinți, iar omul de cultură Scarlat Rosetti a fost președinte până în 1870.

Scopul principal al societății era promovarea culturii prin organizarea de diferite conferințe. Prima conferință a fost susținută de Constantin Esarcu și a avut loc în seara zilei de 28 ianuarie 1865.

Despre aceste conferințe, într-un articol publicat în ziarul „Românul” în decembrie 1883 aflăm că „Ateneul nu e o școală care să ne învețe carte sau o Academie în care să învățăm științele; este o catedră de pe care oratorul ne face, sub forme plăcute, să înțelegem mai bine ce știm și ne îndeamnă să învățăm înșine ceeace nu știm”.

sursa: www.historia.ro

Omul care a stăruit

Trei persoane au meritul întemeierii Ateneului Român. „Cred că ideea a dat-o V.A.Urechia, a îmbrățișat-o Constantin Esarcu și a sprijinit-o Nicolae Krețulescu”, scrie istoricul literar Gheorghe Adamescu. În timp, Constantin Esarcu a rămas în istorie ca principalul întemeietor, fiind omul care a „stăruit” și nu a renunțat, chiar dacă a așteptat ani buni până la realizarea proiectului.

Povestea lui Esarcu poate fi una tipică pentru generația acelor timpuri. Născut în 1836 în București, după ce a terminat colegiul „Sfântul Sava”, a studiat la Paris, unde a obținut licența în științele naturale, apoi doctoratul în medicină. Reîntors la București, a predat la Școala de Medicină, iar după mai mulți ani a intrat și în politică, fiind numit, pentru câteva luni, ministru al Afacerilor Străine, apoi trimis la Roma ca ministru plenipotențiar. A murit la 61 de ani, în stațiunea Govora, unde mergea regulat pentru cure balneare.

Prin testament, întreaga lui avere a rămas Ateneului Român. „Aceasta avere se compunea din două case al căror venit era, pe vremea aceea, de 14.000 lei anual. În plus, însemnate colecțiuni de artă, tablouri și statui; apoi manuscrise și o interesantă bibliotecă”, scrie Constantin Bacalbașa în „Bucureștii de altădată” și încheie cu admirație: „Mare suflet, mare iubitor al artelor și mare patriot în același timp”.

Deși e amintit – pe nedrept – mai rar, Carol (Scarlat) Rosetti a fost de fapt primul care și-a lăsat, prin testament, averea societății „Ateneul Român” cu dorința de a se construi un edificiu pentru evenimente culturale și științifice. A murit în 1872, iar moștenirea lui a fost prima donație importantă ce a ajutat de a ridica „în capitala regatului român un adevĕrat templu al artei ș’al sciințeĭ”, cum spunea Constantin Esarcu în darea de seamă cu privire la testamentul lui Scarlat Rosetti.

sursa: Mira Kaliani

În loc de circ

Pe locul unde s-a ridicat Ateneul Român – Athénaion, în greaca veche, era templul zeiței înțelepciunii, Atena, numită de romani Minerva – exista „un început de biserică și metohul Episcopiei de Râmnicu Vâlcea”, cum ne spune Constantin Bacalbașa. De aceea, locul se numea „la Episcopie” iar strada din dreapta a fost denumită Episcopiei. În timp, biserica și clădirea au fost dărâmate iar pe un teren cumpărat și pe un altul pus la dispoziție de primărie, „Societatea Ecuestră” a dorit să construiască un circ, o școală de călărie, cazinouri, localuri pentru baluri.

S-au făcut fundațiile dar, din lipsa fondurilor, acestea au fost lăsate „în părăsire mulți ani în șir”, situație de care au profitat din plin copiii care au găsit acolo, observă Gheorghe Adamescu, un loc de minune pentru jocurile lor.

„Multă vreme s’au văzut în București fundațiile foarte solid zidite, până ce, prin marea stăruință a lui Constantin Esarcu, s’a pus la cale ridicarea actualei clădiri a Ateneului Român”, notează Constantin Bacalbașa.

sursa: www.historia.ro

„Dați un leu pentru Ateneu”

Ocazia realizării Ateneului s-a ivit în 1886 când „Societatea Ateneul Român” a cumpărat de la „Societatea Ecuestră” terenul cu fundațiile lăsate în paragină și primește de la primărie încă un teren. Condiția primăriei la cedarea terenului a fost ca lucrările de construire să înceapă în cel mult trei ani. Acestea au început pe temeliile care inițial erau făcute pentru „un circ cu manegiu de cai”. Deoarece, la acel moment, societatea dispunea doar de 200.000 de lei, pentru a strânge banii necesari, a obținut autorizația de a face o loterie de 500.000 de bilete, cu sloganul devenit extrem de popular „Dați un leu pentru Ateneu”.

sursa: www.historia.ro

„Atheneul, dispunênd numaĭ de un fond de 200,000 leĭ, vine, prin loteria de faciă, de face apel catre toțĭ amiciĭ cultureĭ naționale, invitându’ĭ de a se asocia cu dênsul pentru a începe și termina împreuna o opera eminamente utila și eminamente națională”, spunea Constantin Esarcu într-un apel către toți amicii „cultureĭ naționale”. Suma necesară realizării clădirii Ateneului Român era estimată la 5-600.000 de lei, bani strânși din donații, fie de la persoane, fie de la instituții, și loterie. Constantin Esarcu notează că a fost unul din momentele în care români din toată țară au răspuns cu simpatie acestui apel și au participat „cu o buna-vointa neobicinuita” la loterie.

Printre donatorii de seamă a fost și regele Carol I. În primul an al domniei, Carol I a asistat la inaugurarea conferințelor, iar în 1868 a fost numit prezident de onoare al societății, moment în care s-a vorbit și prima dată de construirea unui edificiu al societății. Cunoscut ca un susținător al multor proiecte culturale, regele Carol I a făcut substanțiale donații pentru construirea Ateneului Român.

O clădire-simbol

sursa: Mira Kaliani

Cum se știe, arhitectul care a proiectat clădirea Ateneului Român a fost francezul Albert Galeron. El a continuat lucrarea pe vechea fundație făcută de „Societatea Ecuestră” pentru clădirea unui circ.

Deși nu a fost finalizat integral, Ateneul a început să funcționeze din februarie 1888, când noua clădire a găzduit prima conferință. În anul următor, Constantin Esarcu își arăta regretul, într-un discurs, că palatul nu poate fi inaugurat așa cum ar fi dorit. Totuși, tot mai multe și interesante evenimente se organizează la Ateneul Român. În 5 martie 1889, a avut loc primul concert susținut de orchestra Societății Filarmonice Române, societate fondată în 1868; din 1955, după moartea lui George Enescu, Filarmonica poartă numele compozitorului.

Realizată în stil neoclasic, clădirea Ateneului Român îmbină numeroase elemente ce-i dau un aer eclectic. Cu opt coloane ionice, la intrarea principală, cu o cupolă la 40 de metri de pământ și cu cele impozante patru scări interioare baroce, realizate de sculptorul Carol Storck,  Ateneul Român rămâne, după 130 de ani de la deschidere, una din clădirile-simbol ale României.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.