Recent, într-un articol publicat pe hyperliteratura.ro, am aflat o istorioară interesantă și accesibilă despre evoluția în timp a cititului, a formelor de scriere, a primelor cărți, dar și a numeroaselor etape prin care scriitura a trecut de-a lungul timpului.
Deși pentru societate contemporană cititul este un lucru absolut normal la care avem acces fie prin intermediul cărților, fie prin diferite dispozitive moderne, lucrurile nu au stat întotdeauna așa, iar felul în care omul s-a raportat la lectura spune multe despre evoluția noastră.
Începuturile cărților sunt asociate cu tăbliţele de argilă din lumea sumero-babiloniană. Argila era folosită în mileniul al III-lea î.Hr. pe teritoriul Mesopotamiei, iar primele tăblițe scrise aveau ca scop ușurarea muncii oamenilor care țineau un fel de evidența a gospodăriilor. Pentru a inscripționa, se trasau caractere în tăblițele de argilă cât încă erau umede. Tăbliţele erau băgate în cuptor până se întăreau, iar inscripțiile rămâneau clare.
Chinezii aveau și ei modalitatea lor de a-și nota lucrurile importante, aceștia foloseau țesăturile, în special mătasea pe care scriau cu ajutorul pensulei. Timp de câteva sute de ani această a fost modalitatea de scriere și transmitere de informații. A fost unul dintre secretele cele mai bine păzite din istoria acestei tari, mai bine de trei mii de ani, occidentalii nu au știut mai nimic din tainele acestor tehnici de scriere.
Primele cărți despre care am putea să spunem că aveau o formă asemănătoare cu cele de azi au fost codexurile. Un codex era alcătuit din mai multe caiete cusute împreună sub forma unui acordeon, idee care, conform legendelor, a aparținut împăratului Iulius Cezar. Deși codexurile erau alcătuite tot din pergament, apariția acestora facilita lectura pentru că erau mult mai ușor de manevrat decât sulul de pergament sau papirus.
Părintelui tiparului, Johannes Gutenberg, i se datorează prima carte tipărită. Aceasta a fost Biblia din 1456, tipărită în 48 de exemplare, sub forma a două volume care aveau 1200 de pagini, imprimarea ei la mașina inventată de Gutenberg a durat mai bine de doi ani.
Chiar dacă acum lectura e o activitate atât de la îndemâna noastră, încât ni se pare banală, istoria omenirii a avut perioade în care cititul diferitelor cărți era interzis. Fie că vorbim de anumite religii sau de anumite idei politice, cititul a fost de multe ori interzis, în special în vremurile când se dorea manipularea și ținerea oamenilor în ignoranță.
Cărțile care au fost cele mai blamate pentru că erau considerate a fi imorale, sunt de fapt cele care acum stau la baza literaturii universale, cele care au reușit să reziste timpului și să schimbe mentalitatea oamenilor, să îi elibereze de prejudecăți.
Puteți citi materialul integral aici.