Site icon Editia de Dimineata

EXCLUSIV Avea președintele dreptul să suspende ședința CSAT? Vlad Soare analizează cadrul legal

Sursa: libertatea.ro

După ce ieri, președintele României Klaus Iohannis a suspendat ședinta CSAT, au apărut diverse controverse legate de această decizie.

Pentru a înțelege dacă Președintele avea dreptul sau nu, să suspende ședința CSAT, trebuie analizate trei aspecte, despre care Vlad Cristian Soare, avocat titular în cadrul „Soare Legal” și colaborator al Facultății de Drept, UB, catedra de Drept constituțional și Instituții politice, a oferit răspunsuri în exclusivitate pentru Editiadedimineata.ro:

Sursa: editiadedimineata.ro

Care este rolul CSAT?

Conform art. 119 din Constituție, CSAT organizează și coordonează unitar activitățile ce privesc apărarea țării și securitatea națională. De asemenea, trebuie subliniat faptul că CSAT-ul NU este organ legislativ, deci nu poate norma. În schimb, el este o autoritate autonomă aflată sub control parlamentar.

În prezenta speță Guvernul a vrut să facă o rectificare bugetară, care cuprindea și reducerea bugetelor unor autorități care au atribuții în domeniul siguranței naționale.

CSAT are dreptul conform art. 4 lit. d pct. 4 și pct. 5 din Legea 415/2002, de a aviza proiectele de acte normative inițiate sau emise de Guvern privind propunerile de buget ale instituțiilor cu atribuții în domeniul securității naționale, respectiv cele privind alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Astfel, CSAT trebuie să avizeze proiectul de rectificare bugetara a Guvernului, cu privire la reducerea bugetelor autorităților cu atribuții în siguranța națională. 

 Ce tip de aviz este cel dat de CSAT?

Avizele sunt de trei feluri. Facultativ, adică nu este obligatoriu să fie solicitat și nici să fie respectat; consultativ, ceea ce înseamnă că este obligatoriu de solicitat, dar nu și de respectat și conform, care este obligatoriu și de solicitat și de respectat .

Avizul CSAT în acest caz ar putea fi considerat drept unul conform, chiar dacă exista argumente și pentru interpretarea conform căreia este un aviz consultativ.

Totuși, aplicând logica inversă, mergând pe teza ca ar fi un aviz consultativ, am ajunge la următoarea situație contrară Constituției și principiilor democratice. Astfel, dacă avizul CSAT ar fi unul consultativ, s-ar da posibilitatea Guvernului, ca după ce solicită avizul, indiferent de răspunsul CSAT, acesta să poată adopta actul normativ în domeniul securității naționale.

Așa cum am spus, CSAT-ul este cel care are atribuții constituționale în acest domeniu. CSAT-ul nu poate norma, motiv pentru care, în cazul de față, proiectul de act normativ ce vizează un astfel de domeniu trebuie să vină de la Guvern. Ori în acestă situație, se pune următoarea întrebarea: dacă avizul CSAT ar fi consultativ, cum ar mai putea acesta să influențeze măcar proiectele de Guvern ce vizează probleme de siguranță națională? Evident, răspunsul este că nu ar mai avea nicio altă posibilitate. Astfel art. 119 din Constituție ar fi golit de conținut.

Din acest motiv, avizul CSAT pe aceste probleme ar fi mai aproape de scopul urmărit de constituant, dacă ar fi interpretat ca fiind unul conform. Totuși, repet, există și argumente pentru a fi considerat drept un aviz consultativ.

Este posibilă suspendarea ședinței CSAT în cazul în care nu se ajunge la consens?

Art. 6 alin. (3) din Legea 415/2002 prevede că CSAT lucrează în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri prin consens.

Prin consens din punct de vedere juridic, se înțelege că toți membri cu drept de vot trebuie să fie de acord sau nu, cu adoptarea hotărârii. Nu este ca în cazul votului, unde dacă se îndeplinește o anumita majoritate hotararea este adoptată. În CSAT, la fel ca și în Guvern deciziile se iau prin consens. Însa, în cazul Guvernului, art. 27 din Legea 90/2001 privind organizarea ȘI funcționarea Guvernului, prevede ce se întampla în situația în care nu se ajunge la consens. Astfel, în cazul în care, în cadrul Guvernului nu s-ar ajunge la consens, decizia va fi luata de catre primul-ministru în calitatea sa de conducator al Guvernului.  

La prima vedere, pentru identitate de rațiune am fi tentați să credem că și Legea 415/2002 ar trebui să ofere acelasi tip de soluție. Astfel, în cazul în care nu ar fi consens în CSAT, Președintele României, în calitatea sa de Președinte al acestui organ ar trebui să decidă. Însă, supriză, legea nu prevede o asemenea soluție. Legea se rezuma în a afirma că hotărârile în CSAT se iau prin consens. Conform principiului de drept “ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem), nu putem prin interpretarea noastră, să adaugăm la lege.  

Mai mult, în cazul Guvernului este normal ca în lipsa consensului premierul să decidă întrucât cabinetul este condus de către acesta. Totodată, premierul este cel care face și propune lista guvernului atunci când solicită votul de încredere al Parlamentului. De asemenea, tot premierul este cel care poate face remanierea guvernamentală. În schimb, în cazul CSAT, membri sunt numiți de drept, prin lege, astfel că Președintele României, deși este Președintele CSAT, nu poate lua singur decizia în lipsa consensului.

Astfel, Președintele României, în calitatea sa de Președinte al CSAT, în cazul în care observă că nu se poate ajunge la consens la unul dintre punctele de pe ordinea de zi, poate decide suspendarea ședinței.

Concluzionând: CSAT avea dreptul să avizeze proiectul de rectificarea bugetară ce privește modificarea bugetului unor autorități ce au atribuții în domeniul securității naționale. Avizul CSAT ar putea fi unul conform, motiv pentru care, Guvernul nu poate adopta rectificarea în lipsa unui aviz favorabil. CSAT adoptă hotărâri prin consens, iar în lipsa acestuia, Președintele nu are dreptul “de a decide pentru toți” cum este în cazul primului-ministru pentru hotărârile de guvern sau ordonanțe, motiv pentru care, Președintele poate suspenda ședința CSAT dacă nu se ajunge la consens.  

Poate nu este cea mai oportună măsură, dar din interpretarea textelor legislative, ea este legală.

sursa: editiadedimineata.ro

Exit mobile version