Astăzi se împlinesc 112 ani de când Alois Alzheimer prezenta la Congresul de medicină de la Tübingen datele fundamentale ale bolii care îi va purta numele. În timp, aceasta a devenit una dintre cele mai comune afecțiun psihice ale zilelor noastre.
Cu toate acestea, majoritatea persoanelor nu recunosc stadiile incipiente ale bolii. Mai mult decât atât, studiile arată că peste 75% dintre oameni sunt diagnosticați în stadii moderate și severe ale bolii. Tot același studiu mai arată și faptul că 70% din medicii specialiști consideră că și medicii de familie au dificultăți în ceea ce privește depistarea Alzheimer-ului, în stadiul precoce al bolii.
Sursa playtech.ro
Specialistul în psihiatrie, Gabriel Diaconu, a vorbit în exclusivitate pentru Editiadedimineata.ro, despre boala Alzheimer. Despre simptomele apariției acestei afecțiuni, dar și despre cum ar trebui ca oamenii să reacționeze din punct de vedere social, la auzul veștii că au această boală.
Un studiu arată faptul că oamenilor le este foarte greu să recunoască simptomele incipiente ale acestei afecțiuni. Ne puteți spune care sunt acestea?
„Boala Alzheimer este mult timp asimptomatică. Din motive pe care nu le înțelegem pe deplin, unele dintre care sunt genetice, altele nutriționale, altele ar putea avea de-a face chiar cu imunitatea noastră, celulele nervoase nu mai ”drenează” corect anumite deșeuri care în mod normal se formează prin metabolismul lor. Aceste deșeuri, fragmente proteice, se aglomerează în plăci, fibrile, și treptat tulbură funcționarea scoarței cerebrale. Deprivată de echilibru, pe parcursul a ceea ce ar putea fi zeci de ani, aceasta se atrofiază, își pierde neuro-plasticitatea.
Există un moment discret când oamenii încep să observe probleme în cogniția și memoria lor. Memoria de scurtă durată începe să fie afectată, dar prea des oamenii își spun că e ”uitarea obișnuită care vine odată cu vârsta”. Ce observăm, însă, e că această uitare este în exces față de media de vârstă, tinde spre sistematizare.
Uneori oamenii observă că pierd anumite abilități pe care anterior le aveau, spre exemplu cum să gătească o anumită mâncare, sau cum să-și încheie nasturii la cămașă. Alteori își dau seama că le sărăcește vocabularul și când caută un anumit cuvânt, în limbaj, spre exemplu ”creion” nu-l pot pronunța, și-atunci tind să îi spună ”obiect de scris” sau ”ceva cu care scrii”.
Secvența clasică din Demența Alzheimer e dată de cei patru ”A” ai Alzheimer-ului: amnezie (uitare), agnozie (pierderea cunoștințelor), afazie (pierderea limbajului), apraxie (pierderea schemelor corporeale), la care se adaugă un al cincilea, treptat, anume Apatia.”, a precizat acesta.
Sursă Foto: enypografa.gr
Cum se manifestă în celelate faze și de la ce vârstă poate apărea?
„Demența Alzheimer este o boală a vârstnicului, în general, și are o evoluție lent-degenerativă. Sunt descrise, ce-i drept mai rar, și variante cu debut înaintea vârstei de 55 de ani, cu încărcătură genetică mai mare, și cu progresie mai rapid-deteriorativă, cu dizabilitate și morbiditate descurajante.
Inițial deficitul cognitiv este greu de observat fără o evaluare atentă, empirică, a profesionistului. Memoria recentă devine fragilă, dar amintirile vechi, nucleare sunt menținute. Funcționarea socială, autonomia individului sunt păstrate, încă mai poate merge la serviciu dacă lucrează, încă mai poate face alimentarea casei, nu pare ”bolnav” deși în anumite contexte sociale se poate descurca mai cu dificultate.
Ulterior limbajul devine mai sărac tematic, din motive multiple persoana nu se mai angajează la fel de ușor în conversații, uneori se poate rătăci în medii nefamiliare, din care pricină începe să evite să călătorească înafara casei, sau cartierului. Deficitul de memorie se agravează, unele detalii din amintirile nucleare dispar, cum ar fi ziua nașterii copiilor, sau locul unde persoana și-a făcut studiile sau unde a muncit, numele părinților sau dacă, și câți frați are.
Într-o fază mai avansată, când achizițiile sunt moderat-pierdute, persoana poate începe să aibă dificultăți cu activități cotidiene, cum ar fi să se îmbrace singură, să mănânce singură sau să-și pună un pahar cu apă. Apar fluctuațiile de somn, agitația în a doua parte a zilei, tendința la perambulare (”dromomanie”). Perioada de apatie diurnă alternează cu momente de agitație nocturnă. Confuzia, dezorientarea cu privire la timp și sau spațiu, la propria persoană sau alte persoane devin evidente. Pot surveni accidentări, căderi, autonomia persoanei este din ce în ce mai limitată. Interesul pentru activități este redus. Se agravează dificultățile în formularea anumitor propoziții, menținerea logicii, susținerea conștiinței lucide.
Severitatea finală a demenței Alzheimer regăsește individul deposedat de majoritatea funcțiilor lui mentale superioare, dar și abilităților reflexe. Persoana își pierde continența sfincteriană, este complet dependentă de îngrijire, trebuie hrănită, sau se hrănește compulsiv (mănâncă dar uită că a mâncat), petrece majoritatea timpului de vigilență în apatie, ca și cum focul vieții s-a stins. Ocazional, ca o descărcare, vechea personalitate a individului mai prinde contur, dar e doar o umbră înaintea nopții.”, mai adaugă medicul psihiatru Gabriel Diaconu.
Sursă Foto: bit.pt
În România bonlavii de Alzheimer, dar și familiile lor se feresc să divulge diagnosticul în societate. Ce se întâmplă cu activitatea profesională a unui bonlav?
„În România există scrupule în divulgarea multor boli, și cu predilecție a acelor neuro-psihiatrice. Avem o falsă pudoare, și o bolnavă ”solitaritate” unde emergența bolii aruncă familia, persoana, individul într-o oribilă, și definitivă excluziune. Rămânem o societate primitivă, care glorifică sănătatea dar nu știe să aibă grijă de bolnav.
Activitatea profesională a celor cu Alzheimer urmează o traiectorie a căderii proporțională cu evoluția bolii. Intrarea la pensie, pentru mulți, reprezintă căderea cu o treaptă dar nu prin agravarea cauzată de boală, că prin alienarea socială care urmează, retragerea din grupul de egali, refugiul pe fotoliu, pe canapea, în singurătatea casei care devine un preludiu la sicriu pentru prea mulți.”, a spus acesta.
Pot fi înlocuite unele activități pe care pacientul obișnuia sa le facă înainte de a avea aceasta boala cu altele noi?
„Atâta timp cât creierul poate învăța lucruri noi, creierul poate fi stimulat. Cât timp creierul reține calitate, și abilități, creierul poate și trebuie să fie stimulat. Unele dintre aceste activități au calitatea de-a fi o ”gimnastică mintală”, deși nu încetinesc remarcabil evoluția bolii. Fie că vorbim de activitate culturală (teatru, muzică de cameră sau de concert), fie de ”mișcare intelectuală” (citit, scris, făcut calcule, întreținut un calendar social), toate servesc neuroplasticității creierului, și deci și-a minții.”, menționează medicul psihiatru Gabriel Diaconu.
Sursă Foto: thepharmaletter.com
Poate fi prevenită această afecțiune sau în ce mod poate fi ameliorată?
„Boala Alzheimer, din informațiile pe care le avem, este în bună măsură o afecțiune sporadică. Încărcătura genetică explică doar aproximativ o treime din diversitatea de boală. Fiind, deci, o afecțiune sporadică populațional, are factori de risc, unii dintre care modificabili. În ce măsură consumul ocazional, cu moderație de vin roșu, spre exemplu poate preveni boala Alzheimer, sau în ce măsură carnea roșie consumată în exces grăbește, sau precipită apariția ei, continuă să fie un subiect de cercetare. În fiecare an apar studii noi, unele foarte promițătoare (spre exemplu, cel mai recent, rolul virusului herpetic în geneza maladiei Alzheimer), care ar putea conduce spre noi strategii de prevenție.
Simptomele de boală Alzheimer, în special deficitul de memorie și concentrare, problemele de somn, de comportament, pot fi tratate cu o categorie diversă, ce-i drept limitată, de medicamente. Aceste medicamente prelungesc perioada de autonomie a celor cu acest diagnostic, le permit să ”conserve” abilități pentru mai mulți ani, dar nu opresc progresia simptomelor.
Există, în ultima perioadă, eforturi remarcabile în cercetare pentru a găsi cheia corectă prin care să oprești deteriorarea creierului suferind de boală Alzheimer. Probabil că suntem la câțiva ani de o descoperire care să străpungă modelul patogenic al acestei afecțiuni, anume o substanță care fie să oprească neuro-degenerarea, fie chiar să o reverseze. Sunt varii candidați, de la anumiți anticorpi monoclonali, la inhibitorii anumitor enzime, care continuă să fie explorați cu rezultate variabile, unele promițătoare dar altele dezamăgitoare.
Demența Alzheimer este un obiectiv crucial în toate campaniile duse de stakeholderi internaționali în sănătate, și sănătate mintală. Populația planetei îmbătrânește, prin paradoxul creșterii speranței de viață. Vom avea din ce în ce mai mulți vârstnici sau foarte vârstnici, deci o creștere exponențială de cazuri. Medicina are o calitate unică în acest sens, anume că nu se dă bătută în fața bolii, și-a vârstelor. Indubitabil vom învinge. Doar că nu deocamdată, și nu până acum. Când pacienții mă întreabă ”când”, mă uit optimist spre ei și le răspund ”curând”, și că treaba mea e să le garantez cele mai bune șanse pe măsură ce știința avansează. Asta înseamnă tratament corect, igienă corectă a vieții și o viață socială cât mai integră, pentru cât mai mult timp.”, a conchis medicul psihiatru Gabriel Diaconu.