Festivalurile au acaparat de câțiva ani România, devenind un trend din ce în ce mai agreat atât de tineri, cât și de cei mai în vârstă.
În ultimul timp, tot mai multe festivaluri de muzică apar și la noi în țară, iar dacă până acum un eveniment de acest tip nu reușea vinde nici jumătate din bilete, acum, cea mai mare problemă o reprezintă vânzarea lor prea rapidă, care lasă mii de persoane cu „inima frântă”.
Recent, s-a încheiat cel mai mare festival de muzică electronică din România, „Untold”, care a devenit ușor un fenomen ce scrie istorie, căpătând dimensiuni internaționale, întrucât, pe ce mai iubită scenă performează unii din cei mai cunoscuți DJ ai lumii.
Astfel, fiind prezentă la cea de-a patra ediție „Untold”, Claudia Benchescu (Președinte CSL România), ne vorbește în exclusivitate despre impactul acestui eveniment atât asupra sa, cât și asupra orașului al țării la nivel economic, turistic și social:
”Tocmai am revenit dupa 4 zile de „good vibe – cum spun hipsterii” din orașul vedetă de pe Someș. Primul lucru de menționat este că e prima oară când ajung la acest eveniment, aflat deja la a 4-a editie, eveniment ce pune Clujul pe harta marilor evenimente muzicale europene, și de ce nu, chiar mondiale.
De cum te apropii de oraș, simți că faci parte dintr-o mare de oameni cu care te vei vedea în același loc unde mergi și tu. Lipsa infrastructurii face ca pe porțiunile de DN, să se facă cozi de mașini care sunt direcționate de echipe de politiști amabili care își dau interesul să fluidizeze traficul. O dată intrați în oraș lucrurile se mișcă ceva mai ușor.
Ajung la hotel, repede schimb de haine și fuga la festival. Harta arată 24 minute de mers pe jos pană în parcul unde sunt cele 10 scene și cele câteva zeci de locații de petrecut timpul liber, sponsorizate de companii, alte zeci de rulote și chioscuri cu mâncare de toate felurile și gusturile, și alte zeci cu băuturi pentru toate gusturile.
Sursa: editiadedimineata.ro
Aleg mersul pe jos și pățesc ceva nou: pe strada miroase a parfum. Asta pentru că sunt sute de tineri care merg spre Arena, de toate felurile, îmbrăcați în toate formele și culorile, care mai de care mai în ton cu moda, parfumați, pregătiți de petrecere. Ajunsă în parcă încep să văd desfășurarea de forțe. Parcul este înconjurat de gărdulețe branduite, având mai multe intrări insoțite de voluntari. Cei mai amabili voluntari pe care i-am intâlnit. Stau ore în sir in picioare să îți raspundă oricarei întrebări, te îndrumă dacă pari nelamurit, îți explică orice de cate ori întrebi, în engleză sau română, toate astea cu o politețe ieșită din comun și cu un mare zambet pe buze. Sute de tineri asta fac. Îi recunoști ușor, au tricouri mov sau portocalii și pe ele scrie mare „VOLUNTAR”. Organizatorii înțeleg ca au o politică strictă pentru ei: sunt selectați riguros, au asigurat drumul cazarea și mesele(unde este cazul) și dacă nu își respectă atribuțiile sau primesc vreo reclamație care se dovedește reală, trebuie să își acopere toate costurile de mai sus din buzunarul propriu.
Plătesc abonamentul, primesc biletul și merg pe culoarul indicat celor nou veniți. Ajung la zona de identificare, dau biletul si buletinul a cărui poză este scanată. Primesc brățara care are asociată poza mea. Merg mai departe pe culoar, ajung în zona de control. Ca la un meci de fotbal combinat cu aeroport, trec de mai multe filtre si într-un final dau de domnișoara care scanează brățara si verifică poza care îi apare pe ecran cu fața mea. Sigur că nu ai voie cu anumite obiecte și substanțe, nici cu animăluțe. Corespunde, deci îmi urează distracție placută. Recunosc deja mă simt în siguranță când văd cu câtă grijă se petrec toate astea.
Intrată în parc văd o lume nouă și fascinantă care se deschide. Mii de oameni mișună dintr-o parte în alta la numeroasele puncte deschise de sponsori. Găsești o farmacie care are multe testere de creme sau spray-uri și da vitamine dansatorilor obosiți, standul unei bănci care e și sponsor principal unde fețele de la mic la mare (caci da sunt si copii , ii recunoști după brațările mici și roz sau după înălțime) primesc machiaj cu sclipici, și unde poți trimite gratuit o vedere cui vrei tu. Da pare overrated; era coadă. Întorci privirea și găsești un colț traditional unde te pozezi cu ie și primești amintirea printată, un loc de relaxare cu hamace și perne al unei firme mari de bere care are și un bar langă pentru aprovizionare. Găsești acolo un tonomat de reciclare de cutii de bere. Se pare că acestea pot fi reciclate la infinit. Așadar aici găseai permanent coadă. Sigur motivată de premiile primite în schimbul faptelor bune – la 3 cutii primeai un sticker, la 5 un steag iar la 10 un tricou. Povestea organizatoarea ca în primele doua zile au reciclat 12 000 cutii de bere.
În alt colț găsești o companie de telefoane unde îți poti încarca telefonul în siguranță în niște mici seifuri, și desigur pentru fete un foto corner cu floricele și leagan. În toate părțile se întamplă câte ceva. Se aude muzica de la scene. Undeva e trance, altundeva e hip-hop, lângă arena e tramvaiul unde se pune muzica non-stop. Toate decorate, colorate, agitate. Găsești balerine, oameni costumați, dispozitive haioase care aruncă cu funde de hartie.
Sursa: editiadedimineata.ro
Poți chiar să-i duci pe cei mici să se dea în roată. Nu e chiar london eye dar seamană bine. Lanțurile mai sunt o opțiune sau bătaia cu spumă. Între timp vrei înghețată, prăjituri, clătite, canoli, burgeri, guacamole, wok, hummus, ai obosit. Te întâlnești cu colegi de liceu, facultate, rude, prieteni, care și ei tot la eveniment. Au venit pentru prodigy, blakc eyed peas, kygo sau armin. „Stii Armin mixeaza pana dimineata! Anul trecut a stat până la 8. Acum vrea până la 9!”
Te învârți ce te învârți și intri pe Main Stage – Cluj Arena. Decorată impresionant cu butaforii și ecrane imense unde în centru troneaza masa de mixaj. Rând pe rând intră formațiile de pe line up. Îți deschizi aplicația Untold și urmărești la ce oră intră favoriții tăi și pe ce scena. Pe main stage trec orele, artiștii unii dupa alții. Mii de oameni intră sau ies în funcție de gusturi, până dis de dimineață.
În final se golește. La 10 dimineața trebuie să iasă toți pentru curățenie. La 12 se deschide din nou parcul. Treaba cu acestă curățeniă nu o înțeleg. Parcul este luna la orice ora cu mii de oameni pe acolo, toți grijulii să își adune propria cutie sau sticlă și să o ducă la coș.
Aglomerația este la ea acasa firește, auzi pe langa tine toate limbile, vezi steaguri – Polonia, Ungaria, Liban, Canada, SUA, Austria, Elveția, Spania, Germania, Norvegia, Mexic, UK, Danemarca, Israel, etc etc etc. Cu toate astea nimeni nu te împinge sau te calcă, și dacă totuși se întamplă inevitabil, durează 2 secunde până își cere scuze. Sunt jandarmi si polițiști la tot pasul. În parc și în afara lui. Niciodată nu m-am simțit mai in siguranță. Și în plus găsești și animăluțele vedetă, singurele care au voie: Șuier, cățelul Poliției Române care depistează droguri, și Rocco, cățelul echipei pirotehnice. Te joci cu ei în voie. Sigur dacă ești „clean”.
Orașul este astfel invadat de zeci de mii de turiști care petrec o zi sau mai multe la festival. Locurile de cazare sunt la capacitate maximă chiar și peste. Mulți dintre locuitori iși pun locuințele pe airbnb pe bani chiar frumoși, și aleg să plece în vacanțe pe perioada festivalului. Restaurantele gem de clienți. Dacă ești atent auzi: Oh my God it’s so cheap! Can’t believe it. I love this place!
Taxi și Uber sunt și ele la capacitate maximă, roiesc în jurul parcului în căutare de clienți. Sigur că nu au mult de așteptat. Sunt însă și mijloacele de transport în comun, care circulă non-stop, sunt curate și au aer condiționat (o raritate în capitala dealtfel)
Eu aleg să merg pe jos spre casa, deși e târziu în noapte. Curios și neașteptat, nu sunt martora niciunui incident, și nici nu sunt nevoită să aud întrebari stupide sexiste si iritante (de tipul papusa, unde mergi) deși sunt neînsoțită. Prietenii au rămas să petreacă până în zori. Mâine o iau de la capăt. Mai am standuri de văzut și muzica de dansat.
Artiștii sunt și ei impresionați. Unii sunt aici de la prima ediție, s-au străduit să învețe cateva cuvinte în română pentru a saluta publicul și a le transmite bucuria revederii.
Alții sunt la prima întâlnire și sunt fascinați. Nu pot crede că așa ceva se întamplă într-o țara cumva obscură pentru ei; Black Eyed Peas, formația care este în topul mondial al vânzării de albume, e pur și simplu fără cuvinte. Sunt impresionați și spun că vor povesti tuturor căt de frumos este aici.
Armin, Tiesto și Steve Aoki bucuroși că s-au întors, abia așteaptă să revina și anul viitor.
Sursa: editiadedimineata.ro
Astfel timp de 4 zile, orașul se transformă, se agită, se mișcă permanent. Un astfel de eveniment aduce enorm unei comunități. Mii de turisti care cheltuie bani seriosi în oraș (doar un abonament la festival se învarte în jurul sumei de 700 lei), nu mai vorbim de mâncare, cazare, suveniruri, taxiuri etc. Și cea mai importantă parte, marketingul „mouth to mouth”. Toți sunt impresionați de oraș și de festival și abia așteaptă să își trimită prietenii să vadă și ei minunația asta din Europa de Est.
Iată că acum nu doar Dracula of Transilvanya e ambasador ci si UNTOLD, un festival care dacă nu a ajuns deja, sigur va ajunge pe lista pasionaților care neaparat vor sa ajunga la Tomorrowland sau Coachella.
În plus îți auzi prietenii:” știi ceva, m-am săturat de prostia aia de Bucuresti, eu vreau să mă mut aici”.
Toate astea sigur că se fac cu multa și atenta implicare a autorităților care contribuie atent la bunul mers al lucrurilor. Pleci dupa 4 zile, încarcat de energie pozitivă, cu speranța că se poate și că sigur țara asta mai are speranță.
Thank you Untold, thank you Cluj! Ați fost minunați.”