S-ar putea să vă surprindă titlul, dar curând o să îi înțelegeți entuziasmul. Căci, iată, vă întreb: câți mai știți ce înseamnă E, la rețea, la telefonul mobil? Câți ați mai văzut Edge înaintea ochilor, în ultimii ani, în România?
Da, Edge. Unii nici nu erau născuți când a apărut și a și fost depășit cu repeziciune. La noi, în România, cel puțin. Unde putem să ne considerăm în Raiul Internetului: și bun, și ieftin.
Nu, așa ceva cu siguranță nu veți întâlni în Occident. Sigur nu în Germania, supereconomia europeană, motorul Uniunii. La capitolul Internet și rețele mobile este mai degrabă Casa Torturii. Nu se laudă nici elvețienii, dar măcar ei au munții ăia imposibili. Nici italienii nu stau stălucit la capitolul Internet mobil, dar Germania reușește să scoată peri albi utilizatorilor, fie ei autohtoni, fie în roaming. Ah, și nu doar peri albi, ci și mulți bani din buzunar pentru încărcat extraopțiuni care se scurg printre degete cu viteza luminii, lăsându-te în imposibilitatea realimentării sub 30 de zile. Pentru ca apoi să ți se dea una în cap cu politica utilizării roamingului în limita rezonabilului.
Că Internetul este lent până la dispariție este prima constatare pe care o face un străin care se mută în Germania.
Clasamente și rușine
În 2017, Germania a ocupat locul 25 într-un clasament al vitezelor medii de internet și a alunecat și mai mult pe listă până pe locul 38 până în 2021. Deși vitezele s-au îmbunătățit treptat în ultimii câțiva ani, cel mai recent sondaj a plasat Germania în urma a cel puțin 18 țări europene în ceea ce privește viteza de Internet, inclusiv Polonia, Letonia, Lituania, Portugalia, Ungaria, Franța și România.
Pentru a încerca să rezolve problema, coaliția social-democraților (SPD), a Verzilor și a Democraților Liberi (FDP) a elaborat un proiect de lege care ar acorda tuturor din țară dreptul la o conexiune rapidă.
Wow, ce viteză! Să nu te ia cu amețeli, nu alta!
Potrivit proiectului, conexiunile de internet prin rețea fixă de pretutindeni în Germania trebuie să ofere în viitor cel puțin 10 megabiți pe secundă (Mbit/s) pentru descărcări și 1,7 megabiți pe secundă pentru încărcări către clienții lor.
Acest lucru pare deosebit de scăzut în lumina faptului că Germania a fost înregistrată ca având viteze medii de descărcare de aproximativ 41 Mbit/s în 2020. În același timp această țintă arăta rău în comparație cu Țările de Jos, unde 70 Mbit/s era viteza medie.
Valorile sunt oricum mici, pentru că există conexiuni la Internet cu o viteză mai mare în majoritatea caselor, comentează Tagesschau. Dar pentru persoanele care locuiesc la țară sau la periferiile orașelor (nu vreți să știți ce semnal este la periferia Berlinului!), limita inferioară ar putea fi totuși utilă, potrivit aceleiași surse.
Și probabil că da, căci un prieten care locuiește la Nurnberg îmi spunea chiar azi că există locuri la periferia Nurnbergului unde nici convorbiri nu poți efectua de la telefonul mobi, d-apăi Internet să visezi, fie el și Edge!
Dacă nu ar fi contestatarii antenelor…
Până la urmă, legea prevede pentru prima oară un drept legal la Internetul de mare debit. Iar Agenția federală de rețele ar putea instala linii mai bune de conexiune. Desigur, dacă nu se găsește cineva să dea în judecată pentru că antenele fac umbră sau emit și tulbură mințile oamenilor…
Acesta este un standard minim absolut – așa că majoritatea caselor ar trebui să se aștepte la ceva mult peste 10 Mbit/s. Și acest tip de viteză este în general suficient de bun pentru streaming HD relativ rapid și navigare excelentă pe internet.
Pe lângă vitezele minime de descărcare și încărcare, guvernul spune că latența (timpul de reacție) ar trebui să nu depășească 150 de milisecunde.
Potrivit ministrului Transporturilor, Volker Wissing (FDP), cerințele minime sunt menite să asigure „participarea digitală” a tuturor celor „care au fost până acum înafara razei de acoperire”.
Cu alte cuvinte, guvernul este mai preocupat de oamenii din zone mai îndepărtate decât de a acorda viteze rapide pentru toți din orașe.
Standardele vor fi redefinite anual
Wissing a mai menționat că standardele minime vor fi redefinite an de an. Acest lucru va ține cont de dezvoltarea utilizării internetului în Germania, care se schimbă de-a lungul anilor din cauza extinderii rețelei și a noilor tarife, a spus el.
Poate deloc surprinzător, conservatorii din opoziție nu sunt deosebit de impresionați de proiect.
Descriind țintele drept „neambițioase”, purtătorul de cuvânt al politicii digitale Reinhard Brandl (CDU) a spus că obiceiurile moderne de utilizare a internetului au fost deja ignorate.
Când vor intra în vigoare modificările?
Inițial, ordonanța trebuia să intre în vigoare la 1 iunie – dar proiectul de lege trebuie încă să obțină aprobarea de la Bundestag și Bundesrat înainte de a deveni lege.