Acest film este al doilea dintr-o trilogie gândită de Bogdan George Apetri. Primul a fost „Neidentificat” și a urmărit o poveste de răzbunare a unui polițist, soț înșelat. În „Miracol”, un alt polițist investighează un caz grav al unei tinere măicuțe de la mănăstire. La discuția de după proiecția din cadrul festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, actrița Ioana Bugarin a dezvăluit că al treilea film din serie se va focaliza tot pe o măicuță, pentru a continua ideea și a echilibra genurile masculin/feminin în trilogie. Acest al treilea film este deja în faza de scenariu și actorii au fost selectați.
„Miracol” a venit repede după „Neidentificat” și va intra în cinematografe la anul, prin ianuarie-februarie. Ambele filme pun unele probleme morale și au polițiști ca personaje principale. Există însă variații evidente între cele două și parcă problematica a devenit un pic mai filosofică la acest al doilea film.
Este vorba tot despre o felie de viață, scene din viața unor persoane legate în moduri pe care spectatorul nu le bănuiește inițial. O femeie de 19 ani, care trăia într-o mănăstire din Neamț de câteva luni, merge în oraș să facă un avort, dar se răzgândește pe parcurs. Face un alt drum în localitate și apoi ia un taxi de pe stradă, fără să mai aștepte cursa programată, cu un șofer cunoscut. Pe drum, o întâmplare tragică îi schimbă viața. Pe fir intră un inspector de poliție foarte pătimaș, care vrea cu tot dinadinsul să demonstreze că suspectul reținut este cel vinovat. Investigația detectivului aduce la lumină indicii și confesiuni care conduc nu numai înspre adevărul greu de înțeles din spatele acțiunilor Cristinei, ci și la un posibil miracol.
Filmul începe și se termină cu scene în care personajele se spală și are pe parcurs elemente acvatice. În discuția de după film, s-a sugerat că ar fi o legătură cu gestul metaforic al spălării păcatelor și al izbăvirii personajelor. Un alt laitmotiv este muzica de la radio. Personaje diferite ascultă muzică românească clasică, interpretată de artiști care au avut vieți curmate tragic, cum ar fi Mihaela Runceanu și Ioan Luchian Mihalea. Această muzică auzită în mașină, în locuințe, în spital, este un liant al acțiunii și dă o notă de postmodernism filmului. De altfel, unele dintre aceste motive folosite de Apetri sunt de găsit și în scurtmetrajele sale.
„Filmul nu urmărește să dea prioritate unei viziuni realiste asupra lumii, față de una mistică. Povestea funcționează la fel de bine dacă este privită din unghiul pragmatic al privitorilor pentru care credința nu înseamnă nimic sau, dimpotrivă, dacă este percepută dintr-o perspectivă religioasă, supranaturală, imaterială. Filmul nu oferă răspunsuri, ci sugerează mai multe traiectorii posibile către un punct final misterios, unic și irepetabil în sufletul fiecărui spectator. Filmul face acest lucru aducând în prim plan abordarea realistă a unei povești care, în opoziție, poate fi de asemenea interpretată în întregime într-un mod spiritual”, a explicat regizorul.
După proiecție, Ioana Bugarin (Cristina din film) a povestit că acest film și „Identificat” au fost turnate în același timp, ambele în Piatra-Neamț și au fost zile în care actorii au fost nevoiți să oscileze între platouri, ceea ce a reprezentat o provocare pentru ei. Pentru a intra mai bine în pielea personajului, ea a cerut să stea la mănăstire o săptămână, fără telefon mobil, pentru a surprinde atmosfera și oamenii. De exemplu, acolo a învățat să nu mențină foarte mult contactul vizual cu alte persoane, lucru ce poate fi observat în film, mai ales în partea de început, în cadrul lungii conversații din taxi, cu doctorul și șoferul.
Iată două alte întâmplări anecdotice de la filmări, care parcă au sugerat că miracolele se pot întâmpla (atenție, nu vă uitați dacă n-ați văzut filmul, pentru că există dezvăluiri din tramă! – SPOILERS):
O altă întâmplare amuzantă a fost povestită de Emanuel Pârvu (inspectorul din film) și se referă la scena în care el trebuia să se spele cu apa din râu. Oile care pășteau în zonă erau foarte interesate de ce se întâmpla acolo și s-au ușurat chiar în acel segment din care actorul trebuia să ia apă. Ei bine, au fost destule duble și Pârvu a trebuit să facă ce era în scenariu!
Ca o legătură cu „Neidentificat”, într-o scurtă secvență apar Vasile Muraru în rolul comisarului-șef, așa cum era și în primul film, alături de Bogdan Farcaș. În „Neidentificat”, Emanuel Pârvu este în același rol ca și în filmul de față, dar cu o altă traiectorie.
Filmul a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Veneția (1-11 septembrie), marcând și prima participare din ultimii 12 ani a unui lungmetraj românesc în secțiunea competițională Orizzonti. A fost coprodus de Cineart TV Prague (Cehia) şi Tasse Film (Letonia) şi a avut un buget de aproximativ 450.000 de euro.
Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest continuă până în 31 octombrie. În mare parte, biletele s-au vândut, dar zilnic apar schimbări – bilete noi și proiecții suplimentare, așa că este bine să urmăriți programul.
Foto: George Hari Popescu