Dacă este să fim onești, vom observa că ori de câte ori vrem să imortalizăm un moment, avem tendința de a ne aduce aproape telefonul mobil și de a capta acea clipă pentru totdeauna.

Podcaster-ul Manoush Zomorodi (Note to Self) a desfășurat un sondaj denumit Bored and Brilliant (2015), prin care participanții (aproximativ 20.000 de abonați ai săi) erau nevoiți să se detașeze de dispozitivele lor electronice, pentru a-și activa creativitatea.

Datele ne arată că mulți repondenți specificau că realizau fotografii cu scopul de a-i ajuta în procesul de memorare, mai exact să-și amintească mai ușor anumite aspecte: etichete de alimente pe care, ulterior, doreau să le achiziționeze, locul unde parcaseră etc. Și dacă ar fi să ne raportăm la propria experiență, am recunoaște că și noi ne-am găsit, adesea, în astfel de situații. Însă, specialiștii în sănătatea mintală trag un semnal de alarmă și susțin că dincolo de faptul că fotografiile nu țin loc de memorie. În fapt, ele dăunează acesteia, scrie paginadepsihologie.ro.

Acesta este rezultatul studiului realizat de către prof. Linda Henkel (Universitatea Fairfield, Connecticut), prin care s-a demonstrat că fotografierea afectează experiența și memoria. Henkel a creat un experiment folosind un grup de studenți într-un tur ghidat al Muzeului de Artă Bellarmin, prin care aceștia erau rugați să pozeze obiectele pe care le-au privit în acel tur și să le observe pe altele.

A doua zi, acelorași studenți le-a fost testată memoria tuturor obiectelor pe care le-au văzut în tur, iar de îndată ce erau identificate anumite lucrări, li se adresau detalii vizuale specifice.

Astfel, participanții își amintiseră mai puține dintre obiectele pe care le fotografiaseră, fără să rețină detalii vizuale specifice ale artei imortalizate, față de elementul artistic pe care doar îl observaseră.

Explicația dată de prof. Henkel este aceea că prin fotografiere nu ne mai implicăm în niciunul dintre tipurile de procesare prin care ne-am putea aminti acele experiențe, întrucât acestea au fost externalizate.

Totodată, cercetătoarea apreciază că scopul externalizării memoriei noastre către diverse dispozitive nu este acela de a ne elibera creierul, pentru a putea face alte sinapse cognitive, ci efectiv de a nu-l mai folosi.

În completarea acestor date valoroase, medicul psihiatru Mira Iulia Cârmaciu-Milea spune că „pentru stocarea unei amintiri specifice în memoria episodică sunt implicate diferite zone cerebrale. Pentru o amintire dintr-o vacanță, spre exemplu, sunt implicate mai multe simțuri (auz, văz, miros, gust etc), iar părțile creierului folosite la înregistrarea acestor senzații participă și la stocarea amintirilor.“

În egală măsură, în pofida faptului că avem memorii extinse ale telefoanelor, cu scopul de a capta tot mai multe amintiri în telefon, prof. Henkel subliniază că ceea ce facem, în fapt, este chiar să uităm de ele, după ce le imortalizăm.

---