26 septembrie 2020, 20:28

Frumusețea ireală a fulgilor de nea. Curiosul și excentricul Wilson, „Omul Fulg de nea”

„În timp ce priveam la microscop, am descoperit cu uimire că fulgii de nea erau miracole delicate de o frumuseţe ireală. Şi îmi părea un păcat ca această frumuseţe să nu poată fi văzută şi admirată de alții. Fiecare cristal era o operă de artă prin formele ce nu se repetau niciodată. Când fulgul de nea se topea, această unicitate a formei lui era dusă pentru totdeauna. Atâta frumuseţe să se risipească fără ca măcar să fie păstrată în vreun fel.”

În urmă cu vreo zece ani, în miez de iarnă, am găsit niște imagini grațioase și prețioase. Mi-au stârnit curiozitatea și atunci l-am descoperit pe Wilson Bentley. Am aflat că, în urmă cu mai bine de o sută de ani, acest om simplu dintr-un orășel american a făcut ceva cu totul minunat. A fost primul care a fotografiat fulgi de nea și a arătat, pentru prima dată, structura fulgului de nea.

 

Wilson Bentley, în timp ce fotografia fulgi de nea, la ferma lui din Vermont, America | Sursa: Imaginea apare publicată în cartea Snow Crystals / via Wikipedia, domeniu public

Ca un alchimist al fotografiei, Wilson a intrat în povestea fulgilor de nea și a reușit să surprindă minusculele cristale de gheață în toată splendoarea lor nebănuită. Astfel, datorită lui, o lume întreagă a fost fermecată de imaginile „florilor de gheață”, cum spunea el. Ceea ce și-a dorit, să nu se piardă atâta frumusețe, a reușit. Abia după mult, mult timp, cu o tehnologie îmbunătățită, s-au apucat și alții să fotografieze fulgi de nea. Primul însă a fost și va rămâne mereu Wilson. Prin imaginile lui armonioase și de o frumusețe nepământeană, el ne-a făcut să vedem miracolul dintr-un fulg de nea.

Wilson, căruia i s-a spus cu afecțiune „Omul Fulg de nea”, a fost fascinat de natură și iubea să studieze fluturi, frunze, pânze de paianjeni, tot ce era fragil și efemer.

S-a născut în 1865, în mijloc de februarie, la o fermă în Jericho, Vermont, un orășel aflat între lac și munte, nu departe de granița cu Canada, în inima „snowbelt”, regiunea unde ninsorile sunt abundente. Până la 14 ani, a învățat carte acasă, de la mama lui, care era profesoară, apoi, câțiva ani, a mers la școală.

Ea a observat pasiunea fiului ei pentru natură și mai ales pentru zăpadă. Băiatul îi spunea că fulgii de nea sunt la fel de frumoși precum fluturii sau florile de măr. Fluturi însă putea să prindă și să-i arate fratelui lui mai mare; o crenguță de flori de măr putea să ia și să i-o dăruiască mamei lui. Cu totul alta era povestea cu fulgii de nea.

Fulgi de nea fotografiați de Wilson A. Bentley, din cartea lui Snow CrystalsHolidays and lore of years past can be found in a treasure trove of unique historical books found at the Rare Book and Manuscript Library at the University of Illinois Urbana-Champaign.

Când a împlinit 15 ani, mama lui i-a dăruit un microscop vechi pe care l-a putut folosi în voie. Așa prăfuit cum era, l-a ajutat să vadă ceea ce ochiul liber nu putea. Era 19 februarie și în Jericho ningea. În timp ce alți copii de vârsta lui se băteau cu bulgări de zăpadă și făceau oameni de zăpadă, Wilson prindea tot câte un fulg de nea și îl privea la microscop.

„Tot privindu-i, am aflat că fulgii de nea erau mici capodopere”, spunea el. Ca să nu se irosească atâta frumusețe pe care o putea vedea atunci doar el la microscop, a început să deseneze formele fulgilor de nea. Trei ierni și-a petrecut privind fulgi de nea și făcând sute de desene. Fiecare – unic.

Când avea 16 ani, Willie a citit despre aparate foto și i-a spus mamei lui într-o zi: „Dacă aș avea un astfel de aparat, aș putea fotografia fulgii de nea”. Mama lui știa că fiul ei cel mic nu ar fi fost fericit până când nu ar fi reușit să fotografieze acei fulgi de nea și să-i arate și altora. Tatăl lui vedea în preocuparea fiului o pierdere de timp. Totuși, l-au iubit și i-au făcut pe plac. Cu toate că acel aparat foto „a costat cât zece vaci și era mai mare decât un vițel nou-născut”.

După sute de încercări și câteva ierni duse, într-o zi a reușit să prindă imaginea unui fulg de nea, înainte ca splendoarea lui să se topească și să se piardă pentru totdeauna. Era în 15 ianuarie 1885, așa cum a notat el, și a povestit cum a descoperit, pentru prima dată, cu încântare și mirare, miracolul frumuseții unui simplu și aparent banal fulg de nea. „Acum toată lumea va putea vedea frumusețea dintr-un micuț cristal”, a spus el.

Pentru a nu se pierde sau distruge și din dorința de a vedea și alții „florile de gheață”, în 1903  Wilson Bentley a donat 500 din fotografiile originale către Smithsonian Institution Archives | Sursă imagine: Monovisions

Pentru a nu se pierde sau distruge și din dorința de a vedea și alții „florile de gheață”, în 1903  Wilson Bentley a donat 500 din fotografiile originale către Smithsonian Institution Archives | Sursă imagine: Monovisions

Până în 1926, a cheltuit 15.000 de dolari pentru această muncă și a obținut 4000 din vânzarea unor fotografii.  A început să publice în diferite reviste – National Geographic și Nature, sunt printre cele mai cunoscute – articole și fotografii despre fulgii de nea, le vorbea oamenilor și elevilor, iar lumea a început să-l numească „the Snowflake Man” (Omul Fulg de nea).

Timp de 50 de ani a făcut peste 5000 de fotografii, însă niciodată nu s-a îmbogățit din pasiunea lui de-o viață.

Abia în 1931 a reușit să facă o monografie ilustrată în care a adunat cele mai reușite dintre fotografiile lui. După ce a împlinit 66 de ani, cartea Snow Crystals (Cristale de zăpadă) a fost publicată cu ajutorul unor fonduri strânse de câțiva oameni de știință. Spunea că acesta este darul lui pe care îl va lăsa lumii. Astăzi, toți cei care vor să intre în universul fulgilor de nea, încep cu această carte.

Și totuși, Wilson nu s-a oprit și a continuat să umble kilometri prin viscol pentru a face fotografii. Nu multă vreme. Într-o zi s-a îmbolnăvit și în 23 decembrie 1931, Wilson, the Snowflake Man, a plecat acolo sus, de unde vin pe pământ fulgii de nea.

„A fost unul dintre acei deosebiți americani autodidacți a cărui curiozitate naturală s-a amestecat cu o notă de excentricitate și l-au dus la o fascinantă căutare”, scria Owen Edwards într-un articol dedicat poveștii uimitoare a lui Wilson A. Bentley.

Un montaj creat de Wilson Bentley din varietatea fotografiilor lui cu fulgi de nea | Sursa: Vermont Public Radio

Astăzi, sunt destui fotografi, profesioniști sau amatori, care s-au prins în aventura fulgilor de nea și încearcă să-i surprindă cât mai spectaculos, pentru a ului lumea. Eu însă îl prefer pe Wilson și rămân la imaginile lui vechi.

Nu doar pentru că a fost primul, ci mai ales pentru cum a fost. El nu a căutat aprecieri. A vrut doar să împărtășească lumii din bucuria lui atunci când privea minunăția ascunsă a fulgului de nea.

A observat natura cu pasiune și vorbea despre ea cu înflăcărare. Tocmai de aceea, au fost și oameni de știință care nu l-au luat în seamă. Emoțiile nu i se potrivesc omului de știință. Wilson Alwyn “Snowflake” Bentley nu s-a văzut însă niciodată un om de știință. A fost un fotograf care a iubit natura și i-a găsit miracolele chiar acolo, în Jericho, un loc oarecare din America, unde și-a petrecut toată viața vrăjit de frumusețea fulgilor de nea.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.