Site icon Editia de Dimineata

Gabriel Diaconu: Anschluss. A devenit clar că suntem pe-un drum fără întoarcere…

Gata! S-a semnat. Am vrea să împărtășim opinia dlui psihiatru Gabriel Diaconu că, la un moment dat vom putea vorbi despre Tribunalul Penal Internațional în cazul Putin. Până atunci câteva gânduri ale domniei sale, împărtășite pe Facebook.

“Este un ceas negru al umanității. Unul anunțat, prevăzut, și previzibil pe măsură ce folosirea forței brute în Ucraina a dat greș, iar superioritatea rusă a devenit clar că-i mai degrabă un mit, o himeră. Dar ne îndreptăm, treptat, spre iarnă. A devenit clar că suntem pe-un drum fără întoarcere.”, scrie Gabriel Diaconu, pornind argumentația de la un cuvânt care provoacă fiori pe șira spinării:

 

Anschluss

E un cuvânt pe care n-ar mai fi trebuit, vreodată, să-l pronunțăm. Înseamnă, în germană, ”anexare”, dar istoria i-a rezervat alt loc.

Azi noapte liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, a semnat decretele de recunoaștere a autonomiei regiunilor din sudul și estul Ukrainei. 

Nu e vorba doar de Donbas. Pe lângă Donețk și Lugansk, Rusia recunoaște ”formal” și rezultatul votului la referendum din provinciile Herson și Zaporojie. Deja, la Moscova, au început pregătirile pentru o nouă expoziție a delirului care-a cuprins, de jumătate de an, puterea loială lui Putin.

Toate aceste teritorii au fost cotropite, în ultimele 6 luni, de forțele invadatoare ale Rusiei. Exodul populației este fără precedent. Numai prin România au trecut peste 2.5 milioane de oameni, majoritatea lor zdrobitoare femei și copii, bătrâni fugiți din calea ”eliberatorilor” ruși. Cine-a rămas a fost prigonit, ținut în cătarea puștii. Este greu de estimat cifra celor care au fost, în acest răstimp, deportați spre Rusia și trimiși în lagăre de muncă. Programatic, armata lui Putin a pustiit, distrus, oprimat și prăduit teritoriile ocupate pe care, astăzi, le anexează.

Situația nu e nici pe departe lămurită. Modul de organizare a acestor ”referendumuri” este filă ruptă din manualul național-socialist al lui Hitler. Lideri separatiști care își declară, gudurându-se, loialitatea față de Putin. Procente deșănțate care nu sunt de 100%, c-ar fi prea gogonat, dar sunt în zona de 95+%, fără ca cineva să-și pună problema acelor marginali care totuși s-au opus. Cine sunt acei câteva mii de oameni care totuși au zis ”NU” alipirii? Și care va fi soarta lor?

Rusia insistă că totul a fost făcut cu respectarea cartei ONU. Este nu doar o minciună sfruntată, este un ultim gest de dispreț la adresa lumii libere, democrație întinsă pe pat de Kalașnikov, în zgomot de rachete și muniție cu fosfor.

Odată formalizată anexarea, clamează Kremlinul, Rusia își va rezerva dreptul de-a-și ”apăra teritoriile”, altfel spus a) să declare stare de război dar și b) să folosească orice resursă militară – inclusiv nucleară – astfel încât să păstreze ce-a obținut.

Este un ceas negru al umanității. Unul anunțat, prevăzut, și previzibil pe măsură ce folosirea forței brute în Ucraina a dat greș, iar superioritatea rusă a devenit clar că-i mai degrabă un mit, o himeră.

Dar ne îndreptăm, treptat, spre iarnă. A devenit clar că suntem pe-un drum fără întoarcere. Putin își arată, deodată, întreaga mână descărnată, ale cărei gheare întinse astăzi zgârie pământ. Aici, în Lugansk și Donețk, în Herson și Zaporojie, își va scrie sfârșitul regimului.

Istoria nu poate fi reinterpretată. Proporția demenței este cea care l-a cuprins, odinioară, și pe Hitler, ideea că poate reașeza ”imperiul” pe granițe după bunul plac, fără răspuns ori consecințe.

Nimic nu l-ar bucura mai mult pe Putin decât o implicare directă a Americii în acest război, deși probabil deznodământul ar fi mai rapid, chirurgical, iar triumful Țarului de foarte scurtă durată.

Pentru o palmă de țărână, și-un revanșism istoric, vom asista, astăzi, la prologul sinuciderii lui Vladimir Vladimirovici Putin, încă un pas mai aproape de Curtea Penală Internațională și procesul istoric unde să dea seamă pentru crimele, atrocitățile, genocidul comis.

Exit mobile version