CITIRE

„Gheneralul Burtălău”, nepreţuitul prieten

„Gheneralul Burtălău”, nepreţuitul prieten

În județul Hunedoara, la vreo cinci kilometri de orașul Hațeg, se află o comună ce poartă cu mândrie numele unui faimos general din armata franceză: General Berthelot. În micuța așezare transilvană, acesta a primit de la regele Ferdinand I și regina Maria, ca dar din partea României, un domeniu. Înainte ca numele generalului francez să fie legat de localitatea hunedoreană, aceasta se chema Fărcădinu de Jos, denumire dată de la râul pe care se află, și părea să rămână pe veci o anonimă. Și totuși, ceva a scos-o din anonimatul ei, chiar dacă pentru scurtă vreme. În Fărcădinu de Jos o familie nobiliară maghiară, Nopcsa, a deținut o proprietate de peste 60 de hectare pe care se afla și un conac; după război, statul a confiscat domeniul de la familia Nopcsa și i l-a oferit generalului Berthelot ca mulțumire și apreciere.

Conacul generalului Berthelot din localitatea hunedoreană ce îi poartă numele, în octombrie 2013 | Credit foto: Mira Kaliani

În acest fel, sătucul transilvan a primit onoarea de a fi vizitat de un general francez și toată povestea asta neașteptată i-a schimbat un pic soarta. Și mai ales numele, lucru ce i s-a întâmplat chiar de mai multe ori. În 1923, a fost rebotezat. Fărcădinu de Jos a devenit General Berthelot. După instalarea la putere a comuniștilor, aceștia i-au schimbat din nou numele și, vreme de 56 de ani, lumea a trebuit să-i spună Unirea. În 2001, și-a recâștigat așa cum i se cuvenea numele generalului.

Acest saint-cyrien

Născut în decembrie 1861, la Feurs, o localitate în departamentul Loirei din sud-estul Franței, Henri Mathias Berthelot a terminat la 22 de ani studiile la Școala specială militară de la Saint-Cyr și a început cariera militară în Africa. După stagii militare, a fost detașat să lucreze ca ofițer, fiind aghiotant al generalului Brugère. În august 1914, când a început războiul, ajunsese general de brigadă. Timp de doi ani și jumătate și-a dovedit abilitățile pe câmpul de luptă sub comanda generalului Joffre, fiind repede remarcat ca unul dintre cei mai buni organizatori și comandanți militari francezi. Generalul Joffre l-a văzut ca pe un valoros militar din armata franceză, motiv pentru care l-a desemnat șef al misiunii militare franceze în România. Experiența lui l-a recomandat pentru această misiune, însă și caracterul lui liniștit și optimist.

Sursa foto: iwm.org.uk

„Personaj atipic, burlac oțelit, admirator al femeilor frumoase și al literaturii bune, acest saint-cyrien, cu o ținută voluminoasă și ochi strălucitori, a fost desemnat în 1916 de generalul Joffre pentru o misiune riscantă”, nota publicația Cnews într-un articol ce evoca personalitatea lui Henri Berthelot.

O misiune riscantă

Întâlnirea generalului Berthelot cu România s-a petrecut într-o împrejurare istorică deloc fericită: un conflict ce s-a cerut aplanat de la început s-a transformat rapid într-un nedorit război ce a răsturnat întreaga lume – Primul Război Mondial. În timpul războiului, Franța, ce a format Antanta alături de Imperiul Rus și Imperiul Britanic, a avut mai multe misiuni militare în străinătate. Cea mai importantă dintre toate, potrivit istoricului francez Jean-Noël Grandhomme, a fost cea din România, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. După ce s-a sfârșit războiul, România i-a fost recunoscătoare acestui general francez care, într-un timp scurt și cu eforturi susținute, a repus pe picioare o armată aflată într-o deplorabilă stare psihică și materială.

Intrată în război în 27 august 1916 de partea Antantei – și împotriva Austro-Ungariei, cu obiectivul clar de a obține unirea cu Transilvania –, după campania din septembrie, România a fost învinsă. În acele condiții, toate instituțiile statului, dar și familia regală, și-au găsit refugiu în Moldova. Aceasta era în mare situația în care generalul Berthelot a găsit armata română. Se spune că în momentul în care a ajuns în Moldova și a văzut armata română a exclamat „Niciodată nu am mai întâlnit o asemenea splendidă dezorganizare!”, observație ce a devenit legendară. La acea primă întâlnire și mirare, generalul nu a avut prea multe informații despre încercările dificile prin care trecuse armata.

Regele Ferdinand și regina Maria, vizită pe front | Sursa foto: Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Foto: Mira Kaliani

«Ajută-te și cerul te va ajuta»

Venirea acestui general a fost privită de România ca un adevărat miracol și el era salvatorul. Știa acest lucru și a încercat să-i convingă pe români că nimeni nu-i salvează dacă nu își adună ei puterile ca să se salveze și să lupte pentru ceea ce vor să obțină.

Într-o scrisoare trimisă familiei lui în octombrie 1916, generalul Berthelot mărturisea:

„Ajungând aici, i-am găsit pe toți atât de deprimați de înfrângerile suferite încât sunt nevoit să-i însuflețesc un pic. Dar toată lumea se pare că a uitat vorba veche «ajută-te și cerul te va ajuta» și strigă după ajutor din toate părțile. Mă văd ca pe un salvator deși primul lucru pe care ar trebui să-l facă este să-și revină, să-și recapete propriile forțe.”

În Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-1919, istoricul Constantin Kirițescu a scria despre acest general care a câștigat pur și simplu inimile multora, de la soldați la ofițeri: „Generalul Berthelot, şeful misiunii, întrunea în persoana sa toate calităţile spiritului francez. Înflăcărat în sentimente, metodic în acţiune, a fost nepreţuitul prieten de zile rele, ca şi de zile bune. Participarea lui la refacerea armatei române, sfatul lui înţelept, competent şi dezinteresat, marea iubire ce ne-a arătat în toate împrejurările, l-au aşezat în galeria iluştrilor binefăcători ai neamului. Armata şi naţiunea l-au răsplătit printr-o popularitate dintre cele mai duioase. În cele mai îndepărtate colţuri ale Moldovei refacerii, în cele mai ascunse cute ale frontului, era un freamăt de bucurie când, pe drumul desfundat, se oprea automobilul din care cobora bunul general, cu înfăţişarea de uriaş, cu privirea prietenoasă şi vorba înţeleaptă şi blândă. Taica Bertălău era personajul legendar al reînvierii armatei.”

Generalul Berthelot, în timpul Misiunii militare franceze în România | Sursa foto: iwm.org.uk

La Misiunea militară franceză din România au participat peste o mie de persoane; pe lângă 400 de ofițeri și soldați, au fost piloți, dar și echipe medicale formate din medici, asistente, infirmiere. În iarna anului 1917, epidemia de tifos exantematic a făcut ravagii printre soldații români, dar și în rândul celor francezi.

Scopul misiunii a fost refacerea armatei, care era slăbită, dezorientată, cu moralul la pământ. Pe lângă reorganizarea armatei, misiunea militară franceză a urmărit dotarea cu echipament modern și instruirea armatei române. Misiunea a venit cu armament francez modern, cum ar fi casca Adrian M 1915, purtată de soldații francezi.  Tot atunci, Franța a adus și 120 de avioane.

În decembrie 1916, generalul Berthelot a primit însărcinarea oficială de reorganizare a forțelor armate și a devenit consilier militar al regelui Ferdinand; în calitate de comandant șef al Armatei, regele a urmat cu încredere sfaturile acestuia.

Generalul francez Henri Berthelot| Sursa foto: iwm.org.uk

Îl botezaseră «gheneralul Burtălău»

Plăcut, prietenos, deschis, bon viveur, a fost repede simpatizat de soldații români care i-au spus Burtălău – cu afecțiune, pentru că Berthelot era greu de pronunțat și soldatul simplu, needucat, a rostit și el numele așa cum a putut și cum i s-a părut că sună. Porecla avea însă de-a face și cu statura falnică și apetitul pantagruelic, generalul fiind cunoscut ca un iubitor al meselor rafinate. În România, s-a lăsat sedus de mâncărurile nu neapărat fine cu care a fost obișnuit, ci de gust, de combinațiile lor în fața cărora se pare că ilustrul general a capitulat oricând cu zâmbetul pe buze și sclipiri în ochi.

„Oameni cari au făcut frontul în luptele aprige din Moldova spun că soldatul român – care a stârnit admirația șefului misiunei militare franceze – țăranii noștri, cu bunul lor simț și cu bună voia înnăscută îl botezaseră «gheneralul Burtălău», așa cum o sută de ani înainte, același țăran aflând de victoriile lui Napoleon Bonaparte și de dreptatea împărțită de acesta popoarelor îl porecliseră «împăratul Bună-Parte»”, scria Realitatea Ilustrată.

În timpul misiunii, a locuit în Iași. Cronicarul Iașului de odinioară, Ion Mitican, a descris cum generalul pornea cu mașina lui zi de zi și străbătea străzile orașului pentru a ajunge în diferite locuri.  „Fiindcă gângania pe roţi, fâlfâind într-o aripă tricolorul francez, zvâcnea mereu pe uliţe şi pe la răspântii, poposind ba la sediul Legaţiei Franţei, aciuată în locul Conservatorului din strada Banu, ba la Palatul Regal din strada Lăpuşneanu ori la Marele Cartier românesc din Universitate sau la cel rusesc din Şcoala Normală de Fete «Mihail Sturdza», nu era târgoveţ care să n-o cunoască ca pe un cal breaz.”

Regele Ferdinand și regina Maria, alături de generalul Berthelot, intrarea triumfală în București la 1 decembrie 1918 | Sursa foto: Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Foto: Mira Kaliani

La revedere, nu adio

După câteva luni de muncă și instrucție riguroasă, armata română renăscuse, efemer, dar a fost o schimbare esențială. În vara anului 1917, a fost gata de luptă și a ieșit atunci victorioasă din șirul bătăliilor de la Mărăști, Mărășești, Oituz.

În martie 1918, Misiunea militară franceză a fost obligată să părăsească România, după ce guvernul român a fost nevoit să semneze tratatul de la București cu Puterile Centrale. În 9 martie, generalul Berthelot a părăsit și el orașul Iași. El a notat: „Tot orașul a venit să-și ia la revedere, inclusiv regele și regina. Când trenul a fluierat de plecare, am strigat «La revedere». Toți au repetat până când totul a dispărut în ceață…”

Nu a spus „adio”, ci „la revedere”, fiindcă știa că se va reîntoarce într-o zi. A păstrat permanent legătura cu România, prin oficiali și diferiți oameni pe care i-a cunoscut în timpul misiunii. După șapte luni, l-a anunțat în secret pe regele Ferdinand că Aliații se pregăteau de o nouă luptă împotriva germanilor. Restul a rămas istorie. La 1 decembrie 1918, regele Ferdinand și regina Maria s-au reîntors în București, unde au fost întâmpinați cu entuziasm. Alături de ei, generalul Berthelot. După terminarea războiului, când se semnau tratate, tot el a susținut cu tărie respectarea drepturilor românilor.

Generalul Berthelot, în timpul Misiunii militare franceze în România | Sursa foto: iwm.org.uk

Cetățean de onoare

Nici românii nu s-au lăsat mai prejos. În martie 1917, regele Ferdinand l-a decorat cu «Steaua României». În mai, a primit Ordinul «Mihai Viteazul», cea mai înaltă distincție militară românească înființată de regele Ferdinand pentru a-i răsplăti pe ofițerii care se remarcau prin fapte deosebite în timpul conflictelor armate. Reunit la Iași, în 4 iulie 1917, parlamentul României a hotărât atunci ca generalul Berthelot să primească titlul de cetățean de onoare a României. Academia Română l-a primit ca membru de onoare în 1926.

După război, a revenit de mai multe ori în România, ca oficial sau persoană privată; mai mult, a susținut și diferite opere de binefacere.

În Iași,  s-a reîntors în octombrie 1922 când a primit din partea orașului medalia crucea comemorativă a războiului și a devenit cetățean de onoare. Tot atunci, a asistat la ceremonia de schimbare a numelui străzii unde a locuit – înainte se numea strada 40 de sfinți și a fost rebotezată strada general Henri Mathias Berthelot – și de dezvelire a unei plăci memoriale pe casa unde a fost găzduit. În mai 1927, s-a aflat din nou la Iași unde a plantat un stejar.

l’Institut français de hautes études en Bucarest (Institutul Francez de Studii Superioare din Bucureşti) a fost înființat în 29 mai 1924, la inițiativa istoricului francez Henri Focillon cu scopul de a răspândi în rândul românilor cultura franceză. În conducere, erau personalități cunoscute pentru legăturile lor cu societatea românească, printre care și generalul Berthelot. O stradă din București a primit atunci numele lui – comuniștii i-au schimbat apoi numele în Nuferilor, dar după 1989 și-a luat numele înapoi.

Generalul Berthelot, în Alba Iulia, 1 ianuarie 1919 | Fotografie de Samoilă Mârza

În Alba Iulia

Susținător al unirii, generalul Berthelot a vizitat de două ori orașul unde s-a semnat actul unirii în 1 decembrie 1918 – cu toate acestea, în oraș nu există o stradă care să-i poarte numele. Prima dată a ajuns în Alba Iulia în ziua de 1 ianuarie 1919, vizită ce a fost relatată în ziarul local.

„Așteptăm nerăbdători sosirea trenului. Signalul sună și după câteva minute se ivește. O furtună de urale, fâlfâiri de batiste, sunet puternic de fanfară, lacrimi de emoție, fețe senine și vesele. […] Se ivește apoi însuși generalul Berthelot, cu statura Sa puternică și plină de sănătate. Fața Sa senină, ce trădează multă inteligență și nobleță, e împodobită cu nește mustăți stufoase. […] O scenă zguduitoare ce ne-a atins mai adânc inima a fost când Berthelot a sărutat pe frunte o femeie bătrână de vreo 60 de ani: «Să duci bunico tuturor femeilor sărutul meu».” – ziarul Alba Iulia, ianuarie 1919

A doua revenire în Alba Iulia a fost în 15 octombrie 1922, când a fost invitat spcecial să participe la încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria.

A doua patrie

Henri Berthelot a decedat în ziua de 28 ianuarie 1931 și a fost înmormântat la Nervieux, Franța. Prin testament, a lăsat Academiei Române domeniul din localitatea ce îi poartă numele cu dispoziția ca veniturile realizate să fie destinate pentru susținerea unor tineri români în completarea studiilor în școli, civile sau militare, din Franța.

„Doliul Franței este și al României, căci acesteia generalul Berthelot i-a fost un prieten în vremea celor mai grele încercări. I-a fost un prieten devotat care a pus tot ce a avut mai bun, mintea și simțirea lui, pentru biruința cauzei celei mari, pentru realizarea unirei tuturor românilor”, scria Realitatea ilustrată în februarie 1931 despre generalul Berthelot, cel care a rămas până la moarte legat sufletește de a doua lui patrie, așa cum numea România.

Generalul Berthelot, portret | Sursa foto: Conacul generalului Berthelot, Hunedoara

Comuniștii au făcut din conacul lui din Transilvania sediu I.A.S. (întreprindere agricolă de stat). După 1989, conacul a fost jefuit și lăsat în ruină mulți ani. În 2001, Academia Română a primit domeniul înapoi și, după ce a renovat și refăcut integral clădirile, din 2010 fostul conac al generalului francez Berthelot a devenit sediu pentru Centrul de Dezvoltare Durabilă a Țării Hațegului.


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.