28 octombrie 2021, 23:22

Grâu pisat îndulcit cu miere, vărzare, bob fiert. Preparate gătite de gospodine pentru mesele de Bobotează

„Cea mai însemnată sărbătoare din câșlegile de iarnă, după Sfântul Vasile sau Anul Nou, este Boboteaza. […] De aceea, Boboteaza, după Anul Nou, e și sărbătoarea cea mai bogată în datine și credințe.”

Poporul și-a creat pentru Bobotează, menționa etnograful Simion Florea Marian, la fel ca în jurul oricărei sărbători mari, tot felul de datini, credințe și superstiții. Acestea încep cu ziua de ajun – „așa cum numesc oamenii ziua sau seara dinainte de o sărbătoare mai însemnată”.

„Ajun, în înțelesul adevărat al cuvântului însă, se numește fiecare zi de sec sau de post, dar mai cu seamă cele ce premerg Crăciunului și Bobotezei, pentru că în aceste două zile se ajună, adică nu se mănâncă de frupt sau de dulce, ci numai de sec”, explica Simion Florea Marian în studiul său etnografic Sărbătorile la români.

La Bobotează | Credit foto: Mira Kaliani

Cine postește în ajunul Bobotezei

Cei necăsătoriți ajunau întreaga zi. „În toată ziua ajunului Bobotezei, flăcăii și fetele nu mănâncă nimica, pentru ca să aibă noroc de soț frumos și harnic”, spuneau unii, iar alții credeau că „cine postește în ajun de Bobotează, acela va avea noroc tot anul”.

Cum aceste două ajunuri – de Crăciun și de Boboteazaă – erau „cele mai însemnate din an” în credințele poporului, oamenii din vechime „au îndătinat a prepara pentru aceste două zile bucate mai într-ales decât în celelalte zile de ajun de peste an”.

Preparate speciale pentru mesele de Bobotează

În ajunul Bobotezei, gospodinele „căutau să aibă” pe masă câteva bucate de post. Nu lipsea grâul pisat fiert, îndulcit cu miere sau cu mac, „împodobit pe deasupra cu miez de nucă” în formă de cruce.

Plăcinte umplute cu curechi sau varză – numite vărzare –, prune sau perje fierte, bob fiert, găluște umplute cu crupe de păpușoi sau și cu orez, borș cu „burechiușe, un fel de aluat sucit cu sucitorul, care se taie în pătrate mititele și, după aceea, prinzându-se două cornuri opuse ale fiecărui pătrat la un loc, i se dă prin aceasta forma unui burete mititel”, borș de pește și pește prăjit, toate aceste preparate simple și gustoase erau nelipsite de la mesele din ajunul Bobotezei.

Acestea erau însoțite de colaci, „dintre care unul e menit pentru preotul care umblă cu crucea”.

Masa se pregătește „de regulă în casa cea mare, care e menită pentru primirea oaspeților și care e totdeauna foarte frumos grijită”. Înainte de a se așeza bucatele pe masă, „este datină de a pune mai întâi fân sau otavă, apoi o bucățică de sare și vreo câțiva pumni de tărâțe”; acestea se acoperă cu o față de masă și apoi se pun mâncărurile pregătite.

Secvență din filmul Amintiri din copilărie, 1965

„Ș-apoi, aține-te, gură!” „Și, când veneau cele două ajunuri, câte treizeci-patruzeci de băieți fugeau înaintea popii, de rupeam omătul de la o casă la alta, și la Crăciun nechezam ca mânzii, iar la Bobotează strigam chiraleisa de clocotea satul. Și, când ajungea popa, noi ne așezam în două rânduri și-i deschideam calea, iară el își trăgea barba și zicea cu mândrie către gazdă:
– Aiștia-s mânzii popii, fiule. Niște zile mari ca aceste le așteaptă și ei, cu mare bucurie, tot anul. Gătitu-le-ați ceva bob fiert, găluște, turte cu julfă și vărzare?
– Gătit, cinstite părinte; poftim de ne blagosloviți casa și masa și poftim de mai ședeți, să ne șadă pețitorii.
Când auzeam noi de masă, tăbăram pe dânsa, ș-apoi, aține-te, gură! Vorba ceea: „De plăcinte râde gura, de vărzare, și mai tare“.
Ce să faci, că doar numai de două ori pe an este ajunul! Ba la un loc, mi-aduc aminte, ne-am grămădit așa de tare și am răsturnat masa omului, cu bucate cu tot, în mijlocul casei, de i-am dogorit obrazul părintelui de rușine. Dar el tot cu bunătate:
– De unde nu-i, de-acolo nu se varsă, fiilor; însă mai multă băgare de seamă nu strică!”
– Ion Creangă, Amintiri din copilărie

Cearta, gospodăria și strănutul

Se spunea că femeia care se certa cu bărbatul ei în ziua de ajun, „aceea se va certa tot anul”. Nici în ajunul Bobotezei, așa cum era datina și în ajunul Crăciunului, se nu împrumuta nimic din casă „ca să nu se împrăștie gospodăria”.

Oamenii spuneau că e norocos cel care strănută în ajunul Bobotezei pentru că „acela va trăi bine peste an”. Cu o condiție însă: să nu strănute imediat după ce se trezenște dimineața – acest lucru nu ar fi de bine.

Întâlnirea, prevestirea, privegherea cerului

În dimineața de ajun, fiecare era atent cu cine se întâlnea prima dată: dacă era un om harnic, atunci așa va fi și el tot anul. În schimb, dacă era un leneș știut de tot satul, așa va fi și cel care l-a văzut.

Ca să afle ce soartă îi așteaptă, oamenii din trecut, înainte de culcare, în seara de ajun, luau cărbuni încinși, fiecare din casă își alegea unul, și așteptau apoi să se stingă: „care cărbune se stinge mai iute, acela are să moară mai degrabă”.

Așa cum se spune că se întâmplă în seara de Anul Nou, și în seara de Bobotează oamenii credeau că cerul e deschis și, celui care priveghea toată noaptea, dacă avea șansa să-l vadă deschizându-se, „orice ar cere i se dă de Dumnezeu”.

Dans în jurul focului | Sursa

Ardeasca, dansul în jurul focului

În Bucovina și în Munții Apuseni a existat un obicei ce consta în aprinderea unor focuri mari de către flăcăi și fete în dimineața zilei de Bobotează. După ce îl înconjurau din toate părțile, „prindeau a juca în jurul lui. Iar când focul prindea a se potoli, atunci începea care dincotro a sări peste dânsul. Facerea focului acestuia, precum și jocul dimprejurul lui se numeau cu un termen tehnic poporal Ardească”.

Ion Pop-Reteganul a amintit și el despre acest obicei la cei din Apuseni: „La Apă-botează (n. Bobotează) mai toți românii aprind paie sau frunze uscate și fac pară mare și, după ce se mai micește para, sar peste ea.”

„Ca să-ți dea pomii bune roade, botează-i la Bobotează.” (Arthur Gorovei) | Credit foto: Mira Kaliani

Cine se aruncă în apă și alte credințe de Bobotează

Alte credințe și superstiții ale poporului legate de ziua de Bobotează, așa cum au fost adunate și publicate de Arthur Gorovei în 1915.

„Dacă în ziua de Bobotează va fi vreme frumoasă, va fi un an îmbelșugat în pâne și pește. Dacă va bate crivățul, vor fi roade la bucate.”

„Cine se aruncă în apă, în ziua de Bobotează, se vindecă de orice boală. Șase săptămâni, începând din ziua de Bobotează, toate apele sunt curate și sfinte, chiar și în vârful munților.”

„Cine spre ziua de Bobotează stă de priveghiu noaptea, vede cerurile deschizându-se și orice ar cere, i se dă de Dumnezeu.”

„Venind preotul la Crăciun sau la Bobotează, în casele creștinilor, este rugat de gospodine să șadă puțin, crezându-se că apoi vor ședea cloștile în primăvară.”

„Când cad fetele pe neștiute în ziua de Bobotează, semn este că se vor mărita.”

„Ca să-ți dea pomii bune roade, botează-i la Bobotează. La fel să faci și cu semințele pentru semănat în primăvară.”

„Fetele cred că, în ziua de Bobotează, după ce a sfințit preotul apa, dacă vor călca în urma lui, apoi se vor mărita curând.”


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.