CITIRE

Haideți la o plimbare prin Bucureștiul interbelic,...

Haideți la o plimbare prin Bucureștiul interbelic, fotografiat de Nicolae Ionescu

Bulevarde cu reclame orbitoare, bătăi cu flori la șosea, curse de cai la Băneasa. Pe Calea Victoriei se plimbă agale femei elegante, în automobile trec bărbați cu priviri galante, lumea bună se duce la filme la cinematografe, vizitează muzee, urmărește spectacole de teatru, merge regulat la Ateneu, pierde vremea prin cafenele ca la Paris, scapă de căldura sufocantă a orașului în bazinul cu valuri maritime de la Lido.

Străzi înnoroite, Târgul Moșilor, mahalale. Cârciumioare ce îmbie oamenii simpli cu mititei și ciorbă de burtă, târgoveți isteți-analfabeți, forfotă orientală, picnicuri la iarbă verde, vânzători ambulanți, țărani ce se vântură prin oraș, bieți sărmani care își au clipele lor scurte de bucurie când dau de ceva bun de mâncat și îmbrăcat în groapa de gunoi din spatele cimitirului Bellu, numită Valea Plângerii.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Piața Teatrului Național, Calea Victoriei, 1930.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Strada Lipscani, 1929.

Un oraș, două lumi, anii interbelici. Un București al contrastelor eterne, un oraș ce trăiește între balcanism și occident și o face mereu cu armonie, ardoare. Acesta a fost dintotdeauna farmecul Bucureștiului și un astfel de oraș al spectacolului stradal din perioada interbelică nu a avut nevoie decât de un fotograf extraordinar care să-i surprindă poveștile în cadre perfecte și să le facă nemuritoare.

L-a primit.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Banca Națională, 1924 ; în colț cu monumentul „Eugeniu Carada”.

– Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Cunoscutul pe atunci pitic circar Samson, pe bicicleta lui.

– Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Se aprind felinarele pe bulevarde ; 1927.

Un copil amărât a venit pe lume

Nicolae Ionescu are și el povestea lui care a început în București, într-o lună de toamnă, în prima zi de noiembrie din anul 1903. Mama lui era din Bucovina și venise la București pentru a-și face un rost mai bun. În 1893, s-a căsătorit cu un tehnician, un anume Nicolae Ionescu. După șapte ani, acesta a murit și femeia a fost nevoită să se întrețină singură.

A început o nouă relație care s-a sfârșit după trei ani și cu un copil pe care l-a botezat cu numele fostului soț. Copilul Nicolae mergea la școală pe jos, o distanță de 2 kilometri, 4 și cu drumul de întoarcere acasă, și ca să uite de frig, de căldură, pășea și privea atent viața de pe străzile orașului.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Duminica pe Calea Victoriei, 1923 ; vedere din Hotel Louvre.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Ulicioara „Scărița” spre strada Puțul cu apă rece, 1922.

– Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Țăran din Apuseni, în Bucureștii anului 1928.

Cum tocmai a început primul război mondial nu s-a putut înscrie mai departe la liceu și s-a angajat la o tipografie. În „Bucureștiul de altădată”, album cu fotografii semnate de Nicolae Ionescu, publicat după 30 de ani de la moartea lui, autorii Emanuel Bădescu și Iulian Voicu au notat din amintirile fotografului :

„Iarna celui de al doilea an de război, cu geruri și zăpezi mari, a fost un adevărat coșmar. Nici acasă nu aveam lemne și nici la atelier. La atelier ne înghețau mâinile pe vingalac, iar litera se lipea de piele când o culegeam. Acasă, biata mamă mergea la lucru cu ziua și numai când găsea un om milostiv, venea cu câte două-trei bucăți de lemne; și acelea constituiau căldura noastră… În tot timpul citeam foarte mult. Din cei 30 de bani pe care mi-i dădea mama, învățasem să mănânc numai cu 15 (5 bani resturi de mezeluri și 10 bani pâine), iar cu restul de 15 bani cumpăram numere vechi din „Biblioteca pentru toți”.”

Atunci când îți descoperi pasiunea

A ajuns zețar și l-a avut ca maestru pe unul din specialiștii perfecționați în Germania. Acesta i-a pus la dispoziție numeroase reviste de specialitate; la sugestia lui, și-a căutat un loc de muncă unde dotările tehnice să fie mai bune. L-a găsit și tot atunci s-a înscris și la liceu.

A fost perioada în care și-a dat seama că fotografia era marea lui pasiune.

La 25 de ani, s-a căsătorit cu o vecină, femeia care i-a stat alături toată viața și din zestrea căreia și-a cumpărat aparatele cele mai bune.

Cel care a avut un vis mare și un timp nepotrivit

Așa s-a făcut că, într-o zi, îl acaparase un vis pe care o viață întreagă l-a păstrat și a încercat tot ce a putut pentru a-l împlini. A visat să organizeze un muzeu de fotografii.

Acest vis l-a determinat să studieze cu seriozitate fotografia, să se perfecționeze. A învățat că diferența în fotografie se face prin educație estetică, răbdare, perseverență. Când nu mergea la serviciu, călătorea prin țară pentru a fotografia peisaje rurale și urbane, oameni, momente, tradiții. A cutreierat Bucureștiul și i-a imortalizat grandoarea de pe bulevarde și mizeria din mahalale.

– Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Bariera de cale ferată din cartierul Colentina, 1932.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Pe Calea Victoriei, bucureștenii se opreau să se uite la cel mai mare termometru din oraș; 1929.

În 1945, după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, a înființat editura Enciclopedia Fotografică Română. A crezut în continuare că din vânzarea cărților publicate va putea aduna banii necesari pentru vechiul lui vis, cel de a realiza muzeul de fotografie.

După doi ani, nota : „Pricepusem cam târziu ceea ce ar fi trebuit să înțeleg mai curând și am început să lichidez editura”. Comuniștii au preluat puterea iar el devenise incomod noului regim. Au urmat ani de umilințe și anchete.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Bazarul de pe Calea Griviței; 1927.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
O servitoare; 1928.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Muscalul (birjarul) ; iarna, 1928.

Într-un final, frânt, a fost nevoit să accepte că timpul i s-a împotrivit iar visul cel mare pentru care a muncit o viață va rămâne doar un vis: muzeul lui de fotografie nu va exista niciodată.

Spre sfârșitul vieții, a donat Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române din colecția de fotografii. Povestea fotografului Nicolae Ionescu s-a încheiat într-o zi din anul 1974. Au rămas expresivele lui fotografii, adevărate documente istorice, în care a surprins cu un ochi fin contrastele deseori brutale din Bucureștii de odinioară.

„A căutat cu ochi de pictor efecte de clarobscur, peisaje urbane, a scrutat aleile parcurilor în arșița verii ori în singurătatea zăpezii, s-a lăsat condus de misterul nopții. Lucru extraordinar, imaginile transmit privitorului vibrații, stări de spirit, dialoghează cu el, trăiesc, și încă frenetic. Au dreptul la viață! Cunoașterea Bucureștiului interbelic ar fi imposibilă fără mărturiile fotografice lăsate de Nicolae Ionescu.” – Din albumul „Bucureștiul de altădată”, Emanuel Bădescu și Iulian Voicu

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu Acrobații la tradiționalul târg La Moși ; 1925.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Târgul Moșilor, 1929 ; marea paradă.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Distracție la Târgul Moșilor; tineri căsătoriți, în scrânciob ; 1925.

Fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt memorabile. Artistul fotograf a prins în imaginile lui viața, epoca, atmosfera ; el te face să te uiți la personaje și aștepți să-ți spună o poveste, să te ademenească să cumperi ceva vechituri. Bucureștiul interbelic din fotografiile alb-negru ale lui Nicolae Ionescu e viu, colorat, ascunde zeci de nuanțe și detalii. Privești vânzoleala aiuritoare, cu glasuri de târgoveți, claxoane de automobile, zgomote de tramvaie, roți de trăsuri. Găsești în alte imagini un București potolit, cu miros de nea, cu sunet cadențat de ploaie în noapte, cu umbre și lumini matinale sau la apus. Acolo, în zeci de cadre, e Bucureștiul unei epoci trecute, așa cum l-a privit prin obiectivul camerei Nicolae Ionescu.

Fotografii de : Nicolae Ionescu ; Sursă : Din albumul „Bucureștiul de altădată”, autori Emanuel Bădescu și Iulian Voicu.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Florăreasă pe bulevardul Brătianu; 1935.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Țărani în sanie, intrând în București; iarna, 1929.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
La marginea pieței, un vânzător de cârnați ; 1929.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Strada Carol, 1928.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Strada Carol, 1928.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Prăvălie unde se vindeau cârnați ; 1929.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Primul semafor electrificat (în acea vreme se numea cel mai nou aparat de semnalizare) instalat la intersecția bulevardului Elisabeta cu Calea Victoriei ; 1929

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Iarna pe Calea Victoriei, între restaurantul „Capșa” și hotelul „Louvre” ; 1928.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
În Parcul Carol ; 1927.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Piața Cercului Militar ; Telescopul din imagine funcționa și după cel de-Al Doilea Război Mondial ; 1930.

– Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Strada Regală (azi, Ion Câmpineanu), 1935.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Portalul Teatrului Național ; 1928.

Bucuresti interbelic foto – Nicolae Ionescu
Doamne din București la curse de cai în Băneasa; 1927

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

  1. […] Bulevarde cu reclame orbitoare, bătăi cu flori la șosea, curse de cai la Băneasa. Pe Calea Victoriei se plimbă agale femei elegante, în automobile trec bărbați cu priviri galante, lumea bună se duce la filme la cinematografe, vizitează muzee, urmărește spectacole de teatru, merge regulat la Ateneu, pierde vremea prin cafenele ca la Paris, scapă […] …read more […]

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.