Site icon Editia de Dimineata

Herta Müller, premiată cu Brückepreis 2022

Scriitoarea și deținătoarea premiului Nobel pentru Literatură, Herta Müller, va fi premiată cu premiul internațional al orașului Gorlitz-Zgorzelec 2022.

La baza deciziei autorităților locale a stat motivația că „operele Hertei Muller unesc oameni dincolo de granițe și duc la o mai bună înțelegere între popoare. Premiul dotat cu 2500 de euro va fi decernat la 10 februarie 2023 în fosta sinagogă din Gorlitz.

„Pentru rezistența personală împotriva totalitarismului și a asupririi pe critierii politice și etnice. Operele ei susțin indubital omenia, dreptatea, libertatea, egalitatea și autodeterminarea. Acestea reprezintă temelia democrației în Europa care ne unește și care ne definește viața, sistemul de valori și conviețuirea noastră. Cuvântul ei dă curaj altora să numească inegalitățile și să le combată, tocmai în epoca noastră”, se mai arată în motivarea deciziei.

Ce reprezintă acest premiu

Premiul Internațional Bruckepreis care omagiază podul dintre cele două orașe, care practic unește Germania și Polonia, se decernează anual din 1991, personalităților care contribuie la dezvoltare democratică și înțelegere în Europa.

Printre alții, premiul a fost decernat fostului președinte UE, Jean Claude Juncker, istoricului Timothy Garton Ash, arhiepiscopului Alfons Nossol, arhitectului Daniel Libesking sau scriitoarei Olga Tokarczuk.

Despre Herta Muller

Scriitoarea Herta Muller, originară din România și laureată a Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 2009, s-a născut la 17 august 1953 în satul Nitchidorf. În prezent, scriitoarea locuiește în Germania, operele sale fiind scrise în limba germană. După ce a absolvit studiile de filologie germană și română, a lucrat ca traducătoare într-o fabrică din Timișoara, de unde, în cele din urmă, la scurt timp de la angajare, este concediată, întrucât a refuzat să colaboreze cu Securitatea.

În anul 1982 debutează cu volumul de povestiri în limba română, “Ținuturile joase”, cenzurat și publicat doi ani mai târziu în versiunea originală în Germania, sub titlul de “Niederungen”. Începând cu anii 1990, lucrările sale, printre care romane, volume de eseuri sau poezii, au început să fie traduse în mai mult de 20 de limbi, chiar și în limba română. 

În 1994, a obținut Premiul Klest, iar în următorul an, Premiul Aristeoin. Majoritatea operelor sale se concentrează asupra terorii pe care a trăit-o în România, din cauza regimului comunist sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu. Ba chiar, motivația juriului pentru premiul Nobel 2009 a fost: “Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Muller, care descrie cu lirismul său concentrat și proza plină de sinceritate universul celor deposedați”. Faptul că scriitoarea Herta Muller a primit Premiul Nobel pentru Literatura a propulsat-o printre cei mai bine vanduti autori in Romania, desi, inainte, putini erau cei care ii citisera opera.

 Abia începând cu anul 2005, editura Polirom i-a publicat volumul de poezii “Este sau nu este Ion”, romanul “Animalul inimii” și “Regele se inclină și ucide”. Cu toate acestea, aparițiile scriitoarei în cercurile literare din România erau în mare parte ignorate de presă de specialitate, deși în Germania, era o scriitoare foarte apreciată. Abia după ce a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură, editura Humanitas a cumpărat drepturile de autor, creând ulterior și o serie de autor cu numele scriitoarei Herta Muller.

Muller s-a născut într-o familie ce făcea parte din minoritatea germană. Bunicul ei era un fermier și comerciant, însă proprietățile lui au fost confiscate de regimul comunist. Înainte ca Guvernul lui Petru Groza să fie instaurat, mai precis în anul 1945, mama scriitoarei a fost deportată în Uniunea Sovietică.

Forțată, aceasta a petrecut cinci ani într-un lagăr de muncă, la fel ca și ceilalți oameni ce făceau parte din minoritatea germană. Scriitoarea Herta Muller a descris teroarea pe care a simțit-o ea și ceilalți oameni deportați din România în Uniunea Sovietică în romanul “Leagănul respirației”, publicat în anul 2009, la Munchen. De fapt, una dintre principalele obsesii prezente în operele ei este teama și furia pe care a simțit-o în timpul șederii sale în România Comunistă.

Chiar și când a revenit de curând în România, Muller a declarat că încă se simte urmărită de Securitate. Motivul pentru care scriitoarea a intrat în atenția Securității a fost solidaritatea tacită, cu “Grupul de Acțiune Banat”, din care făceau parte studenți și scriitori de etnie germană din România.

Aceștia protestau împotriva regimului comunist. Având în vedere că Herta Muller a refuzat să colaboreze cu Securitatea, a fost concediată de la locul de muncă pe care îl avea și ulterior “expediată pentru reeducare într-un mediu muncitoresc sănătos”. Apoi a lucrat ca profesoara suplinitoare în câteva grădinițe și școli, printre care și la Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara.

Având în vedere că scriitoarei i s-a interzis să mai publice, aceasta a emigrat în Republica Federală Germania în anul 1987, alături de soțul ei de atunci, scriitorul Richard Wagner.

Exit mobile version