În prezent, hologramele sunt utilizate într-o varietate de moduri, cum ar fi în sistemele medicale, educație, artă, securitate și apărare. Oamenii de știință dezvoltă încă modalități de a folosi lasere, procesoare digitale moderne și tehnologii de detectare a mișcării pentru a crea mai multe tipuri diferite de holograme care ar putea schimba modul în care interacționăm.
Grupul de cercetare electronică și tehnologii de detectare al Universității din Glasgow a dezvoltat un sistem de holograme ale persoanelor care folosește metode „aerohaptice”, creând senzația de contact cu jeturile de aer. Aceste jeturi dau o senzație de atingere pe degetele, mâinile și încheieturile oamenilor.
În timp, această tehnologie ar putea fi dezvoltată pentru a vă permite să întâlniți un avatar virtual al unui coleg, de cealaltă parte a lumii și să simțiți cu adevărat strângerea mâinii lui. Ar putea fi chiar primii pași spre construirea a ceva de tipul holodeck-ul din serialul „Star Trek: Generația Următoare”.
Pentru a se crea acest sentiment de atingere, se folosesc piese accesibile, disponibile în comerț, pentru a asocia grafica generată de computer cu jeturi de aer atent direcționate și controlate. Este un pas dincolo de generația actuală de realitate virtuală, care necesită de obicei un set cu cască pentru a oferi grafică 3D și mănuși inteligente sau controllere portabile pentru a oferi feedback haptic, o stimulare care se simte ca la atingere.
Piramida magică
Oglinzile care alcătuiesc noul sistem sunt aranjate într-o formă de piramidă cu o parte deschisă. Utilizatorii își pun mâinile prin partea deschisă și interacționează cu obiecte generate de computer care par să plutească în spațiul liber din interiorul piramidei. Obiectele sunt elemente grafice create și controlate de un program software numit Unity Game Engine, care este adesea folosit pentru a crea obiecte 3D și lumi în jocuri video. Situat chiar sub piramidă este un senzor care urmărește mișcările mâinilor și degetelor utilizatorilor și are o singură duză de aer, care direcționează jeturile spre mâini, pentru a crea senzații complexe de atingere.
Într-un test cu o proiecție interactivă a unei mingi de baschet, aceasta poate fi atinsă, rotit și aruncată la podea în mod convingător. Feedback-ul tactil de la jeturile de aer din sistem este, de asemenea, modulat pe baza suprafeței virtuale a mingii, permițând utilizatorilor să simtă forma rotunjită în timp ce mingea se rostogolește. Utilizatorii pot chiar să împingă mingea virtuală cu o forță variabilă și să simtă diferența care rezultă în modul în care se simte în palmă o săritură tare sau una moale.
Foto: Universitatea din Glasgow (via The Conversation)