28 mai 2020, 10:07

Igienă, economie, solidaritate. Dr. Iacob Felix, cel care vorbea de mai bine de un secol despre „știința păstrării sănătății”

„Nu trebuie să ne mirăm dacă bolile fac ravagii însemnate prin sate, unde ignoranța, necurățenia, hrana rea, locuința lipsită de aer și de lumină, constituie un mediu favorabil pentru îmmulțirea unor boli.

Singurul concurs pe care ni-l dă natura la apărarea contra bolilor nu este suficient, omul trebuie să ia și el măsuri preventive prin întărirea sănătății individului și a neamului, spre a face corpul mai puțin primitor pentru boli, prin curățenia, prin înlăturarea și distrugerea agenților care produc boli.

Și, în cazurile în care, cunoștințele, voința și puterea individului în parte nu poate opri pericolul, intră în acțiune forța publică, statul prin agenții igienei publice și ai poliției sanitare”, scria dr. Iacob Felix în prima parte a lucrării Istoria igienei în România – titlul complet Istoria igienei în România în secolul al XIX-lea şi starea ei la începutul secolului al XX-lea –, publicate în 1901.

Din Viena la București

Născut în 1832 în Horschitz, Hořice în Boemia, azi Republica Cehă, Iacob Dimitrie Felix a început studii de medicină la Universitatea din Praga, după care s-a transferat la Facultatea de Medicină din cadrul universității de la Viena.

După ce a obținut titlul de doctor în medicină, în 1858, s-a prezentat în fața Consiliului medical din Țara Românească pentru a primi dreptul de a practica medicina în București.

Alegerea lui a fost influențată și de faptul că, în București, nu trebuia să concureze cu alți medici cu mult mai multe posibilități financiare față de cele de care dispunea el.

Medicul Iacob Felix (1832-1905) | Sursa: Wikipedia, domeniu public

„Boala a reprezentat în permanenţă o preocupare atât la nivel individual, cât şi la nivelul colectivităţilor, încă din antichitate.

Limitarea transmiterii bolilor epidemice, reducerea efectului factorilor nocivi asupra stării de sănătate şi, în consecinţă, creşterea duratei de viaţă reprezintă, fără îndoială o preocupare constantă atât a celor care diriguiesc medicina, indiferent de perioada istorică pe care o luăm în calcul, cât şi a celor care conduc destinele politice ale societăţilor”, notează autorii unui articol dedicat lui Iacob Felix și publicat în 2014 în Jurnalul Medical Brașovean (J.M.B.).

Acest medic de origine cehă-austriacă, cu studii de specialitate în Austria, adoptat de România, este o personalitate aparte în lumea medicală românească.

„A fost un model de implicare în viaţa politică şi socială a unei ţări care l-a adoptat şi pentru care a dat totul – energie, pricepere, contribuind la organizarea sistemului sanitar românesc, continuând exemplul unui alt medic adoptat de România: Carol Davila”, îl prezintă autorii articolului din J.M.B..

De altfel, aceste două personalități, formate în școli diferite, medicul Carol Davila, francezul adoptat de România, și Iacob Felix, venit cu educație austriacă, au influențat puternic organizarea din domeniul sanitar.

Igienă, reguli, sancțiuni

În lumea medicală, menționează autorii articolului din J.M.B., Istoria igienei în România, una dintre lucrările doctorului Felix, a rămas printre cele mai cunoscute cărți în care a fost abordat subiectul ‘igienă’. O temă cât se poate de nouă la vremea respectivă (și, probabil, în multe privințe a rămas la fel și în zilele noastre).

Tot dr. Felix este autorul unui Tractat de Hygienă publică și poliție sanitară, în care a susținut rolul important al Poliției sanitare, după modelul unor țări din Europa de vest.

Mai mult, el a fost unul dintre cei care a propus elaborarea unor regulamente stricte de igienă, iar „abaterile de la normă” să fie sancționate de judecători.

Cu realizări evidente bazate exclusiv pe muncă și datoria de a face bine, în 1892 dr. Iacob Felix a fost numit de guvern director general al serviciului sanitar.

La scurt timp, a început să fie atacat, pe plan personal, nu profesional, printr-o violentă campanie de presă.

În ciuda presiunii permanente la care a fost supus, a continuat să se dedice muncii lui, așa cum a fost educat. Și s-a implicat total în acțiuni de educație sanitară a populației, în special în rândul țărănimii. Evident, nu toate propunerile și ideile de atunci mai au valabilitate astăzi. Cele generale, de bază, însă nu se pierd, nu ar trebui.

Coperta lucrării Istoria igienei în România, prima parte publicată în 1901

Profilaxie, înainte de toate

A fost printre primii specialiști care s-a angajat în organizarea activităților de profilaxie ca parte dintr-un sistem medical performant.

Și în acea vreme, inerția instituțiilor statului putea să-i descurajeze pe mulți. Nu și pe dr. Felix. Un episod relevant, amintit în articolul J.M.B., este o cerere adresată unui minister la care s-a primit răspuns nici după doi ani.

În 1889, într-o ședință a Consiliului de igienă publică și de salubritate în care s-a discutat despre situația internatelor, dr. Felix spunea că a propus Primăriei Capitalei din partea Consiliului de Igienă „ca fiecare internat să aibă un medic și câte o infirmierie pentru boli ordinare, iar copiii bolnavi de boli infecțioase să fie depărtați și transportați la o casă de sănătate”.

La rândul ei, Primăria a transmis raportul către ministrul instrucțiunei publice. După doi ani, răspunsul nu sosise.

În Monitorul Primăriei București din 1889, a fost publicată ședința Consiliului și se remarcă de aici seriozitatea, profesionalismul și energia dr. Felix, hotărât să nu se lase intimidat de nepăsarea angajaților din ministerul respectiv:

„D. dr. Felix a rugat acum din nou pe d. Primar a comunica din acele desiderate d-lui Ministru al Instrucţiunei şi totdeodată d. Felix a solicitat însăşi de la d. Ministru ca să pună în lucrare acele măsuri, arătându-le de trebuincioase. D. Ministru i-a promis că va studia chestiunea. Afară de acesta d. dr. Felix mai comunică, că d. ministru al Instrucţiunei şi al cultelor i-a comunicat că va publica peste puţin un regulament pentru igiena şcolilor în general, în care se vor prevedea prescripțiuni necesare pentru şcoli şi pentru internate, atât cele publice precum pentru cele private.”

În 1885, România liberă scria despre conferințele doctorului Felix, specialist în igienă:

„Cei ce se strânseseră ieri la Ateneu cu dorul sincer de a stimula cunoștințele despre știința păstrării sănătății, nu vor regreta desigur cele două ore petrecute în acea școală.”

Educația pentru o viață sănătoasă în rândul țăranilor români a fost o preocupare constantă a medicului Iacob Felix | Țărani din Dobrogea, Fotografie de Kurt Hielscher

„Omul datoriei sale”

„Înțelegând și iubind în același timp țara noastră și neamul ei, el vedea bine că nimic trainic nu se poate răzima decât pe sănătatea, bogăția și bucuria de viață și de lucru a țăranului.

Și în mijlocul atâtor prefaceri, îndreptățite și neîndreptățite, a atâtor creațiuni, în parte fără viitor, a atâtor jertfe pentru lucruri necugetate sau netrebnice uneori, în mijlocul acestei revoluții culturale, zgomotoase, risipitoare și încrezute, el vedea că faptul care s-a uitat mai mult e prezența în România a peste patru milioane de țărani foarte săraci, foarte întunecați la minte și amenințați de toate bolile trupului și ale sufletului.

Și, pe când atâția români neaoși cântau biruința din trâmbițile ușurătății sau prefăcătoriei, pe acest om din Horschitz îl durea inima într-adevăr de durerea neștiută a sutelor de mii de nenorociți.

D-rul Felix a fost, pretutindeni şi totdeauna, omul datoriei sale. Aceasta e încă destul de rar la noi. Dar nu numai pentru atâta se cuvine a i se pomeni cu respect numele şi a se păstra o duioasă amintire”, scria Nicolae Iorga într-un articol-omagiu din 1905, anul morții doctorului Iacob Felix.

Legătura dintre igienă, economie, solidaritate. Atunci și acum.

Sunt aproape 120 de ani de când dr. Felix scria: „Igiena și economia politică sunt științe democratice, ele afirmă solidaritatea tuturor cetățenilor statului; de această solidaritate noi, românii, nu am ținut seamă”. O frază ce ar putea să fie scrisă oriunde și astăzi.

De altfel, în această perioadă în care lumea e dată peste cap de criza provocată de pandemia de coronavirus, economie, solidaritate, igienă sunt printre cele mai folosite cuvinte.

E timpul când lumea reevaluează și se reevaluează și, poate, va fi acel moment în care, dacă nu fiecare, cel puțin cât mai mulți vor înțelege esența lucrurilor simple, banale și sănătoase.

Acele lucruri spuse de dr. Felix acum mai bine de un veac și care sună atât de actual: „Singurul concurs pe care ni-l dă natura la apărarea contra bolilor nu este suficient, omul trebuie să ia și el măsuri preventive prin întărirea sănătății individului și a neamului, spre a face corpul mai puțin primitor pentru boli, prin curățenia, prin înlăturarea și distrugerea agenților care produc boli.”

Amintesc și de confesiunea unei asistente medicale și acele inofensive detalii notate, deseori trecute cu vederea, de genul, „de 22 de ani unghiile mele sunt tăiate scurt, fără ojă – credeți-mă, sunt la fel de frumoasă!”

Notă: Pentru a putea să fie citite mai ușor, fragmentele folosite din lucrarea „Istoria igienei în România” a medicului Iacob Felix și cel din „Monitorul Primăriei București” au fost adaptate ortografiei actuale.

Foto Cover – IacobFelixIgienă


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.