Universitatea din București a organizat luni, 8 ianuarie, prima dezbatere dedicată Centenarului Marii Uniri de la 1918. Astfel, specialiști în istorie, relații internaționale, științe politice, drept și filosofie, personalități ale vieții publice și reprezentanți ai instituțiilor statului au fost prezenți în cadrul unei mese rotunde intitulate ”President Wilson’s Fourteen Points Speech and the Rise of Nation-States in Central and Eastern Europe”.

Masa rotundă a fost organizată la exact 100 de ani de la celebrul discurs enunțat de președintele Statelor Unite, Woodrow Wilson, pe data de 8 ianuarie 1918 în fața camerelor reunite ale Congresului. Discursul avea ca scop schițarea condițiilor de pace de la sfârșitul Primului Război Mondial prin prezentarea celor 14 Puncte ale lui Wilson. Unul dintre aceste puncte privea dreptul la auto-determinare națională și a stat la baza formării statelor naționale din Europa Centrală și Răsăriteană, printre care și a României Mari. În contextul Centenarului Marii Uniri, merită să amintim de importanța covârșitoare a președintelui Statelor Unite, Woodrow Wilson în îndeplinirea idealului național al românilor de la 1918.

Moștenirea politică a lui Woodrow Wilson

Debutul politic al lui Wilson ca președinte al Statelor Unite are loc într-un context internațional instabil, încărcat de mișcări revoluționare în state precum Mexic sau China și de tensiuni între Marile Puteri din Europa. În 1898 începuse deja o cursă a înarmărilor pe cale navală între Germania și Marea Britanie, iar la sfârșitul lui 1911, după mai bine de un deceniu de agitații, naționaliștii reușesc să răstoarne regimul muribundei dinastii Qing, în China. În America Latină, au loc mișcări revoluționare violente, lucru care determină multiple intervenții militare ale Statelor Unite în state precum: Cuba, Honduras, Haiti sau Republica Dominicană.

Testul suprem al lui Wilson și evenimentul care avea să influențeze cel mai puternic cariera politica a acestuia, l-a reprezentat Marele Război. La început, Wilson urmează politica externă tradițională a neutralității si a neimplicării Statelor Unite în conflictele din Europa, în mare parte și datorită faptului că populația americană fiind un mozaic de naționalități era divizată în ceea ce privește susținerea taberelor din Europa. Totuși, acesta vedea în război și oportunitatea unică pentru crearea unei noi ordini mondiale sub leadership-ul american. America disprețuia conceptul de echilibru de forțe practicat de națiunile europene. Ea avea în vizor un alt tip de ordine mondială, bazată pe democrație, securitate colectivă și autodeterminare.

Ideea lui Wilson despre ordinea mondială pornea de la credința americanilor în natura umană esențialmente pașnică și în fundamentala armonie a lumii. Noua doctrină a președintelui american respingea astfel echilibrul de forțe și înlocuia acest principiu cu securitatea colectivă și autodeterminarea națiunilor. Wilsonismul, așa cum avea să fie cunoscută ulterior această doctrină a președintelui american, reflecta convingerea potrivit căreia ordinea mondială trebuie să se bazeze pe o lume cu o pluralitate politică, la baza căreia să stea principiul autodeterminării, sau în cuvintele președintelui american, „o globalizare a Doctrinei Monroe”.

Expresia idealismului lui Wilson, avea să se materializeze în cele „Paisprezece Puncte” prezentate în fața Congresului, printre ele figurând: diplomația deschisă, liberul acces la mare, dezarmare generală, înlăturarea barierelor comerciale și înființarea Ligii Națiunilor. Proiectul Ligii Națiunilor era un concept esențialmente american, ce reflecta perfect viziunea americană asupra ordinii mondiale.

Consecințele geopolitice ale Primului Război Mondial

Din punct de vedere geopolitic, Marele Război a dus la destrămarea imperiilor German, Austro-Ungar, Rus și Otoman, în locul lor luând naștere diverse state mai mult sau mai puțin coagulate politic. Totuși, retrasarea granițelor în Europa Centrală și în Balcani s-a dovedit extrem de dificilă, deoarece termenul „autodeterminare” nu era definit clar iar aplicarea sa practică în regiuni cu populații și grupuri etnice mixte s-a dovedit o sarcină aproape imposibilă. Au fost instituite un număr de națiuni independente precum: Polonia, Iugoslavia, România și Cehoslovacia, nu doar pentru a satisface aspirațiile naționaliste ci și pentru a crea o zonă tampon între Germania și Rusia.

Rezultatul războiului a ridicat America la statutul de mare putere, devenind un jucător important în politica și economia globală. Totuși, Wilson a dorit să își împingă țara dincolo de granița unde ea era pregătită să meargă. Proiectul Ligii Națiunilor, avea să se destrame previzibil, deoarece chiar Statele Unite, arhitectul acestui proiect, a ales să nu facă parte din el și să se retragă în izolaționismul tradițional.

Liga Națiunilor a rămas precursoarea Organizației Națiunilor Unite de după al Doilea Război Mondial, organizație ce funcționează și astăzi.

Impactul celor Paisprezece Puncte asupra României

La sfârșitul Primului Război Mondial, se formează România Mare. Românii au beneficiat în mod direct de principiile enunțate de Woodrow Wilson. Punctul al 11-lea făcea referire directă la teritoriul României, care trebuia „evacuat” iar „independența economică și integritatea politică ar trebui garantată la nivel internațional”. Astfel, la Chişinău în ziua de 27 martie/9 aprilie Sfatul Tării a decis unirea Basarabiei cu România. Trei zile mai tîrziu 30 martie/12 aprilie actul Unirii a fost prezentat regelui Ferdinand. În decretul regal din 9/22 aprilie unirea cu Basarabia a fost ratificată. La 14/27 octombrie 1918 Adunarea constituantă a provinciei Bucovina a decis să se unească cu România. La 16/29 noiembrie actul Unirii a fost înmînat regelui Ferdinand. La 18 noiembrie/1 decembrie 1918 familia regală a revenit la Bucureşti. În aceeași zi armata a defilat prin tot oraşul.

O serie de tratate au cionsfințit noile modificări teritoriale. Astfel, la 4 iunie 1920 la Trianon Romania si Ungaria semneaza Tratatul de pace care consfinteste Unirea Transilvaniei cu Romania. La 28 octombrie, ministrul de externe in guvernul Alexandru Averescu, Take Ionescu, semneaza tratatul unirii Basarabiei cu Romania. In privinta Cadrilaterului, sudul Dobrogei, Romania si Bulgaria au semnat la Neuilly la 27 noiembrie 1919 un tratat care recunostea granitele consemnate la pacea de la Bucuresti in 1913. Noua Românie avea un teritoriul dublu, de aproape 300 000 km pătraţi în comparatie, cu România antebelică. Populaţia a crescut în aceeaşi proporţie de la 8,5 milioane la peste 16 milioane.

---