CITIRE

Impozitul pe barbă sau cum a încercat Petru I să-l...

Impozitul pe barbă sau cum a încercat Petru I să-l aducă pe rus în rândul lumii occidentale

„Chiar dacă un lucru poate fi bun, dacă pentru poporul nostru e ceva nou, atunci nu-l va face.” – Petru cel Mare

Ar putea să fie unul dintre cele mai bizare, dacă nu amuzante, lucruri pentru care să fie perceput un impozit. Nu și pentru Petru I. Când a fost vorba de barbă, țarul nu a glumit. L-a vrut pe rus în rândul oamenilor din Europa occidentală și a încercat să-l facă să adopte o ținută modernă și să se poarte ca-n Vest.

Primul palat de iarnă al lui Petru cel Mare, desen de Alexei Zubov | Sursa: Saint-Petersburg

Primul palat de iarnă al lui Petru cel Mare, desen de Alexei Zubov | Sursa: Saint-Petersburg

Așa cum Ludovic al XIV-lea a evitat Parisul, martor fiind, când avea zece ani la revolta Parlamentului francez și a nobilimii, cunoscută ulterior cu numele de fronda, la fel și Petru, ca martor, tot la vârsta de zece ani, la revolta streliților (aceștia formau garda țarilor), a căpătat „un dezgust profund” față de Moscova. Acea răzvrătire l-a făcut să construiască un oraș întreg, departe de Moscova, unde a mutat capitala. Așa a apărut pe hartă, în 1703, Sankt Petersburg, orașul numit „fereastră către Europa”.

„Revolta i-a creat lui Petru repulsia față de Kremlinul cu încăperile lui întunecoase și labirinturile de mici apartamente luminate de flăcările tremurătoare ale lumânărilor, populat de preoți bărboși, boieri și jalnice femei. El și-a extins ura și asupra Moscovei, capitala țarilor ortodocși și a Bisericii ortodoxe, cu preoții ei care murmurau imnuri, răspândind miros de tămâie, și care erau de un conservatorism opresiv. Și pompa fastuoasă a urât-o, și ceremonialurile moscovite… Cât timp a guvernat Sofia (notă: sora vitregă), Petru a părăsit Moscova, crescând în afara orașului, la țară. Mai târziu, când Petru a fost stăpânul Rusiei, aversiunea lui a avut urmări semnificative. Ani buni au trecut, în care țarul nu a mai pus piciorul în Moscova și, în final, Petru a decăzut Moscova din rangul ei. Străvechea capitală a fost înlocuită de un nou oraș creat de Petru în Baltica.” – din Petru cel Mare. Viața și lumea lui de istoricul Robert K. Massie

Petru I se gândește să construiască un oraș nou la malul mării Baltice; îl va întemeia și se va numi Sankt Petersburg | Pictură de Alexandre Benois, 1916| Sursa: Saint-Petersburg

Petru I se gândește să construiască un oraș nou la malul mării Baltice; îl va întemeia și se va numi Sankt Petersburg | Pictură de Alexandre Benois, 1916| Sursa: Saint-Petersburg

Petru Alekseevici Romanov, rămas în istorie cu numele de Petru I, supranumit Petru cel Mare, după ce a primit titlul de „împărat și autocrat al întregii Rusii”, a fost un conducător eficace, un om curios, dornic de schimbare și de tot ce era modern, deși avea uneori apucături de tiran, notează Biography. Taxele mari și uneori bizare pe care le-a impus au dus deseori la izbucniri de revoltă printre cetățeni, imediat domolite la ordinul țarului.

Era un bărbat chipeș, impunător, care nu-și ascundea nici viciile – iubea petrecerile, bea strașnic și în el mocneau tendințe violente. Totuși, un lucru rămâne sigur: prin reformele lui moderne, Petru I a influențat Rusia pentru totdeauna.

Înaintea lui Petru I, Rusia nu avea legături cu Europa. Într-o epocă în care multe popoare europene, printre care englezii, olandezii, portughezii ori spaniolii, explorau și colonizau alte lumi, Rusia nu avea nici nave, notează Encyclopedia Britannica. Pentru a vedea cu ochii lui ce se întâmplă dincolo de granițele Rusiei și a învăța din succesele dobândite de alte națiuni, între anii 1697 și 1698, Petru I a călătorit incognito prin Europa, ca sergentul Peter Mikhailov. A mers alături de o numeroasă delegație rusească, alcătuită din 250 de persoane, în ceea ce s-a numit Marea Ambasadă. Înaintea lui, un singur prinț rus a trecut granițele țării, iar de atunci se adunaseră peste șase veacuri.

Închisă, fără contacte cu alte civilizații, exista la ruși mentalitatea că trecerea graniței era o trădare față de țară și popor. Pentru a-i convinge pe toți cei care încercau să-l facă să renunțe la planul voiajului, a folosit ca pretext un mai vechi moment din viața lui. În timpul unei furtuni în care a fost prins pe mare, i-a jurat patronului său, sfântul Petru, că, dacă va scăpa cu viața, va merge la Roma ca să-i mulțumească sfântului. Tocmai la Roma nu a mai putut ajunge în timpul călătoriei lui.

Petru I în Olanda | Pictură de Mstislav Dobuzhinsky, 1910| Sursa: History is now

Petru I în Olanda | Pictură de Mstislav Dobuzhinsky, 1910| Sursa: History is now

Petru I dorea să afle noutățile științei, să învețe de la alții, să descopere ce progrese tehnice s-au realizat în Europa; totuși, scopul de bază era să găsească aliați împotriva Turciei pentru a porni un nou război. Obiectivul principal nu a fost realizat, însă, în cele 18 luni de călătorie, a învățat o mulțime de lucruri noi.

Pasionat (unii spun chiar „obsedat”) de nave și oceane, Petru I a petrecut patru luni lucrând pe șantierul naval pentru Compania Olandeză a Indiilor de Est, unde a învățat despre tehnologia din vremea respectivă folosită pentru construirea navelor.

„În fiecare zi, Petru ajungea pe șantier în zori, ducându-și pe umăr toporul și celelalte unelte, așa cum făceau muncitorii. Nu admitea să fie făcută nicio diferență între el și ceilalți muncitori și a refuzat categoric să i se adreseze cineva prin titlu. În orele de relaxare de după-amiază, îi plăcea să stea pe un buștean, vorbind cu marinarii, cu constructorii de nave și fiecare i se adresa cu «tâmplare Petru» sau «bass (meștere) Petru»”, scria Robert K. Massie.

 

În timpul călătoriei europene, Petru I a învățat cum se construiesc navele | Sursa: Awesome stories

În timpul călătoriei europene, Petru I a învățat cum se construiesc navele | Sursa: Awesome stories

Curios din fire, a vizitat fabrici de hârtie, țesătorii,  grădini botanice, laboratoare. Pe unde mergea, întreba: „La ce folosește asta? Cum funcționează?”, ascultând apoi cu atenție explicațiile.

În Anglia, a fost preocupat mereu de a găsi oameni calificați pentru a-i angaja în Rusia. Acolo, a vizitat muzee, școli, și a fost chiar și la ședințe ale Parlamentului. În timp ce asculta discuțiile, le-a spus rușilor care erau cu el că, deși nu e de acord cu limitările puterii regilor pe care le impune Parlamentul, „e bine să auzi supușii vorbind deschis și sincer cu regele lor. «Lucrul acesta trebuie să-l învățăm de la englezi!»”, scria istoricul Robert K. Massie.

„Marea Ambasadă” a fost brusc întreruptă, după ce a primit vești din Rusia despre o nouă revoltă a streliților.

Petru cel Mare| Sursa: Moscovery

Petru cel Mare| Sursa: Moscovery

Întors în Rusia, a înăbușit rapid și brutal revolta și s-a angajat într-un ambițios proiect ce urmărea modernizarea Rusiei și eliminarea unor obiceiuri vechi rusești. Alături de multiplele reforme militare, economice, culturale, a dorit să schimbe și aspectul rusului obișnuit, așa cum a văzut că arătau occidentalii.

Imediat după reîntoarcerea țarului din călătoria lui europeană, a fost organizată o recepție în onoarea lui. Erau prezenți, printre alții, comandantul armatei și alți reprezentanți din armată, nobili, diplomați.

Petru I era binedispus, trecea printre invitați, îi saluta, îi îmbrățișa, totul într-o atmosferă cordială, relaxantă.

Biograful Robert K. Massie scria: „…dintr-o dată, a scos o foarfecă și s-a apucat să le taie bărbile cu propriile mâini”. Cu statura lui impozantă – avea o înălțime de nu mai puțin de doi metri – nimeni nu a îndrăznit să se opună sau să pună vreo întrebare cu privirea la acea stranie răsturnare de situație.

Cum purtarea bărbii nu era la modă în lumea vestică, Petru I s-a angajat într-o luptă neobosită de a-i determina pe ruși să renunțe la barbă. În afară de cler și țărani, pe toți i-a obligat să-și taie barba. Oficiali ai poliției aveau instrucțiuni clare – cei care nu se supuneau, erau lăsați fără barbă chiar de polițiști. La început, rușii i-au mituit pe oficiali ca să-i lase în pace și cu bărbile lor.

După un timp, Petru I a dorit să afle părerea altora despre această măsură. Cei mai vehemenți critici au fost reprezentanții Bisericii ortodoxe ruse. Ei susțineau că un asemenea ordin era o blasfemie. Pentru majoritatea rușilor ortodocși, nota istoricul Robert K. Massie, „barba era un simbol esențial al credinței religioase și al respectului de sine. Era un accesoriu de la Dumnezeu…”.

Tăierea bărbii, una dintre reformele lui Petru cel Mare| Sursa: Russia Beyond

Tăierea bărbii, una dintre reformele lui Petru cel Mare| Sursa: Russia Beyond

„Aliatul” bisericii în această dispută a fost Ivan cel Groaznic (1530 – 1584) pe care clericii l-au citat: „Înlăturarea bărbii e un păcat pe care sângele tuturor martirilor nu-l poate spăla. Ar însemna să păteze chipul omului așa cum a fost creat de Dumnezeu”.

Intenția lui Petru I a fost de a aduce Rusia în pas cu lumea occidentală și în ce privește moda.

La un moment dat, țarul și-a schimbat atitudinea când și-a dat seama că există și o altă soluție. Cine dorea să-și păstreze barba, era obligat să plătească anual un „impozit pe barbă”. Suma era diferită în funcție de starea socială și materială: un cerșetor plătea două copeici, însă pe un nobil barba îl costa în fiecare an o sută de ruble. După ce-și plătea impozitul pentru barbă, proprietarul primea, ca dovadă a plății, o monedă mică, din cupru, pe care scria „impozit plătit”. Cu toate că această măsură a fost extrem de nepopulară, a rămas în vigoare încă 47 de ani de la moartea lui Petru cel Mare, din anul 1725.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.