19 octombrie 2020, 18:36

În căutarea celor mai vechi forme de viață de pe Terra. Cu artă, știință, curiozitate

„E simplu să ne fie milă de gastrotrihe. Aceste organisme nevertebrate de mărimea unei semințe de mac și în forma unei popice mișună cu milioanele prin râuri și lacuri. Când apar altele noi, au nevoie de doar trei zile pentru a dezvolta un corp complicat, complet, cu gură, un intestin, organe senzoriale și un creier. În doar 72 de ore, au ajuns la maturitate și fiecare depune ouă. Apoi, după câteva zile, epuizate și slăbite, mor de bătrânețe. 

A înghesui o viață întreagă în câteva zile pare a fi unul dintre trucurile nemiloase ale naturii. Însă asta doar pentru că suntem obișnuiți să ne măsurăm viețile în decade. Dacă organismele prezentate în această carte ne-ar putea privi, s-ar putea să le fie și lor milă de noi”, scria Carl Zimmer într-un eseu din prefața cărții ‘The Oldest Living Things in the World’, publicată în 2014 de Rachel Sussman.

Fotograf și artist contemporan din Brooklyn, Rachel Sussman a stat de vorbă cu sute de oameni de știință și a umblat prin lume alături de ei în căutarea celor mai vechi specii vii ale planetei pe care le-a prezentat apoi într-o combinație de artă, știință, dar și filozofie, în proiectul la care a muncit ani buni.

În „Lumea așa cum o știm”, titlul din prefața cărții, Rachel Sussman nota:

„Nouă miliarde de ani au trecut între big bang și formarea Pământului. A mai durat aproape un alt miliard de ani până să apară primele semne de viață și chiar și atunci planeta noastră ne-ar fi părut nu numai străină, ci complet de nerecunoscut. Nu existau continente, nu era nici suficient oxigen pentru noi ca să respirăm confortabil. 

Lucrarea ‘The Oldest Living Things in the World’ cuprinde discipline, continente și milenii; este parțial – artă, parțial – știință, legată natural de mediu și marcată de o călătorie existențială în ‘timpul adânc’. M-am documentat, am lucrat cu biologi și am călătorit prin lume pentru a fotografia organisme ce sunt vii de cel puțin două mii de ani.”

Sursă foto: © Rachel Sussman, ‘The Oldest Living Things in the World’

Un lucru ce ar trebui să ne îngrijoreze.

Întrebat „Ce ar trebui să ne îngrijoreze?”, istoricul de artă Hans Ulrich Obrist mărturisea în eseul scris pentru această carte că a răspuns „stingerea vieții”. El nota că „este una dintre problemele majore de care este afectat sistemul nostru ecologic”, având în vedere că dispariția de specii de animale și plante „se întâmplă în fiecare zi și în fiecare oră”. Este, de altfel, un subiect tot mai dezbătut de oamenii de știință din zilele noastre care nu exclud această „posibilitate de stingerea a civilizației umane”.

Toate acestea duc de fapt la esența proiectului despre cele mai vechi forme de viață ce există în lumea noastră și anume. Cu vorbele lui Rachel Sussman, cartea ei este „un document și o celebrare a trecutului, o chemare la acțiune pentru prezent și un barometru al viitorului”. 

 

Sursă foto: © Rachel Sussman, ‘The Oldest Living Things in the World’

 

„Acești antici supraviețuitori au înfruntat milenii, pe fiecare continent, în unele dintre cele mai neprietenoase medii din lume, suportând perioade glaciare, schimbări geologice și răspândirea omului pe întreaga planetă. Unii sunt atât de mici încât poți să treci peste ei. Alții sunt atât de mari încât nu poți să nu stai uimit înaintea lor.”

Rachel Sussman

 

Stejarul (lui) Palmer. 

Quercus palmeri, denumirea în latină, se află în California, Riverside, și se consideră că are 13.000 de ani – dar probabil are de două ori această vârstă, cum preciza Rachel Sussman. 

Prima dată, specia a fost descrisă în 1891 de botanistul autodidact Edward Palmer, de unde și numele. Cel din zona Riverside, California, organism clonat natural, a fost însă descoperit după un secol, de un localnic, pe atunci un botanist la început de drum. 

Seceta și schimbările climaterice afectează sănătatea acestei specii, ceea ce, potrivit unor specialiști care au cercetat zona, în timp va duce la dispariția ei. 

 

Lomatia, într-un singur loc.

O singură colonie de Lomatia tasmanica, un arbust cu frunze verzi strălucitoare și flori roz – deși rar înflorește –, mai există pe Pământ și aceasta se află, cum îi spune și numele, în Tasmania, în partea de sud-vest. 

„Prima dată a fost colecționată în 1934, după care a dispărut, fiind o alta identificată în 1967. În 1991, prin datarea cu radiocarbon i-a fost stabilită vârsta – cel puțin 43.600 de ani, dar posibil să aibă de fapt dublul acestei vârste”, nota Rachel Sussman.

În afara habitatului natural – în sălbăticie are nevoie de păduri tropicale cu o vegetație abundentă –, Lomatia poate fi văzută, așa cum menționa Rachel Sussman, în grădina botanică din Hobart (capitala statului Tasmania) și în alta din Canberra (capitala Australiei).

 

Sursă foto: © Rachel Sussman, ‘The Oldest Living Things in the World’

 

Colonia clonată a unui plop tremurător. Pando din Utah, SUA

„Pando, în latină «a răspândi», o colonie clonată natural dintr-un plop tremurător, include un sistem masiv de rădăcini. Fiecare copac – dintre cei 47.000 – este o tulpină din acel unic sistem, creând un gigant, identic genetic, pe 106 acri”, scria Rachel Sussman.

În opinia generală a specialiștilor, se consideră ca ar avea în jur de 80.000 de ani. Profesorul Burton Verne Barnes (1930 – 2014) a fost primul care a identificat clona, în anii ’70, și a estimat că ar putea avea vârsta de 700.000 de ani. 

„Adevărul este că ambele numere sunt doar presupuneri. În timp ce analize moleculare au putut defini cu mai multă precizie decât s-a făcut până acum inelele de creștere, pur și simplu nu există instrumente sigure pentru a identifica vârsta reală”, menționa Rachel Sussman. Intervenția omului în zonă – prin construirea de drumuri, cabane, campinguri – a produs și continuă să producă pagube însemnate pentru Pando.

 

Posidonia din Insulele Baleare.

Posidonia oceanică, după numele latin, din Insulele Baleare, se consideră că are venerabila vârstă de 100.000 de ani. Rachel Sussman nota că a citit despre această iarbă-de-mare când se afla în Ibiza, într-un articol publicat de un ziar local, fără documentare științifică, însă cu „o poză atractivă, cu o încurcătură de fire de iarbă”. 

Mult mai târziu a descoperit că există o echipă de biologi marini care de ani de zile studiază pajiștile întinse de iarbă marină din Insulele Baleare. 

„Cu mult timp înainte de a fi cercetată vechimea ei, UNESCO a acordat statutul de patrimoniul natural pentru densitatea preriilor cu Posidonia, o importantă specie endemică din bazinul mediteranean ce cuprinde și susține o viață marină variată”, scria Rachel Sussman. Totuși, preciza Sussman, în ciuda protecției UNESCO, se permite un trafic de nave destul de intens pe acele căi navigabile.

 

Sursă foto: © Rachel Sussman, ‘The Oldest Living Things in the World’

 

O jumătate de milion de ani. Actinobacteria siberiană

Care este cea mai veche formă de viață continuă din lume, se întreba autoarea și răspundea: „În prezent, se crede că este Actinobacteria siberiană, trăiește în pământ în permafrost și există de cel puțin 400.000, probabil chiar de 600.000 de ani”.

Colonia a fost descoperită în anul 2005 de o echipă de biologi care căuta dovezi despre viața pe alte planete cercetând unul dintre cele mai aspre locuri de pe Pământ, în Rusia, regiunea Kolîma. Alte echipe făceau investigații în Antarctica și în nord-vestul Canadei. Au descoperit că diferite tipuri de Actinobacteria pot fi găsite în sol, în multe locuri din lume. 

„Actinobacteria siberiană este în mod special remarcabilă prin faptul că, la temperaturi de îngheț, ADN-ul i se regenerează. Acest lucru înseamnă că nu sunt latente, ci mai degrabă vii și, de o jumătate de milion de ani, cresc încet”, scria Rachel Sussman. Ea a precizat că nu a avut ocazia să meargă în Siberia, însă a fost în laboratorul unde s-au făcut cercetările și unde bacteriile erau ținute în congelatoare.

 

„Toate speciile acestea sunt produse ale evoluției. […] Și una dintre cele mai spectaculoase dimensiuni ale acestei diversități este longevitatea. […] Misterul durabil al longevității face toate speciile din această carte cu atât mai prețioase și cu atât mai demne de a fi protejate. A privi un organism ce a înfruntat mii de ani este o experiență uimitoare, pentru că ne face să ne simțim ca niște biete gastrotrihe.”

Carl Zimmer


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.