CITIRE

În lumea copilăriei lui Lucian Blaga, când „timpul...

În lumea copilăriei lui Lucian Blaga, când „timpul era irosit în joacă aproape neîntreruptă”

„Casa părintească din Lancrăm, sat situat între orășelul Sebeș – Alba și Cetatea Bălgradului era o clădire veche, destul de masivă în asemănare cu celelalte case dimprejur. Ne rămase de la moșul Simion Blaga, care fusese pe vremuri, până pe la 1870, preot în sat. Către uliţă, de o parte şi de alta a ogrăzii, erau două grădiniţe împrejmuite cu stâlpi de zid şi de gard – una de flori, cealaltă, mai mică şi chiar în faţa casei – cu straturi  sterpe: aci se ofilea în permanenţă un pin, de sub care culegeam adesea acele căzute, gălbui, înmănuncheate la un capăt, ca nişte ţânţari cu cinci lungi picioare. În aceeaşi grădiniţă se înălţa uriaşul castan, ce copleşea cu coroana lui toată casa. Bănuiam sub scoarţa castanului lăcaşul unui duh legat în chip misterios de destinul casei şi al familiei (castanul avea să se stingă de altfel, mai târziu, tocmai în anul când murea şi Tata). Trepte de piatră, cizelate de paşi şi netezite de ploi, suiau din curte în casă. Alături era gârliciul, pe unde coboram în pivniță, pe lespezi, sub care forfotea umedă și cu miros pătrunzător o enormă prăsilă de broaște rîioase. Spre curte casa era în întregime acoperită de viță sălbatică, cu rod mărunt”, descria Lucian Blaga în Hronicul și cântecul vârstelor casa copilăriei lui de la Lancrăm.

În curtea casei | Credit foto: Mira Kaliani

În curtea casei | Credit foto: Mira Kaliani

 Am ajuns în Lancrăm dimineața. Era rece și totuși plăcut, iar după mai puțin de o oră soarele de octombrie reușise să înmoaie aerul și totul devenise încântător în culorile toamnei. De la biserică, am intrat pe strada ce se unea cu drumul principal și am mers pe Ulița Mare sau strada Mare până la numărul 234, acum 71, după noua numerotare. Acolo este casa unde în 9 mai 1895 s-a născut al nouălea și cel din urmă copil al lui Isidor și al Anei Blaga, numit de părinți Lucian. Dintre cei nouă copii, șase au ajuns la maturitate și toți au avut studii superioare, în diferite domenii.

Din curtea casei | Credit foto: Mira Kaliani

Din curtea casei | Credit foto: Mira Kaliani

 Vopsită într-un albastru luminos, casa familiei Blaga este arătoasă, trainică, așa cum își construiau casele ardelenii mai înstăriți. Portița de lemn, de un verde închis, cioplită artistic, am găsit-o deschisă pentru oaspeți. Curtea largă este primitoare. Fântâna cu cumpănă se află și ea la locul ei și o fotografiez în decorul de toamnă.

Sistemul de încălzire era la fel și în timpul copilăriei lui Blaga – soba între cele două încăperi  | Credit foto: Mira Kaliani

Sistemul de încălzire era la fel și în timpul copilăriei lui Blaga – soba între cele două încăperi  | Credit foto: Mira Kaliani

Casa are trei camere și o bucătărie.

„La intrare în casă era salonul de primire, tatăl lui era preot și aici îi primea pe oamenii care veneau la el. Camera din față era camera bună unde se stătea doar de sărbători, practic stăteau toți într-o cameră”, a explicat Mirela Sădean, ghid la Casa memorială Lucian Blaga din Lancrăm, Alba.

Tatăl lui Lucian Blaga a făcut gimnaziul german de la Sebeș și Liceul Brukenthal din Sibiu, de unde tradiția culturii germane ce s-a păstrat în familia Blaga.

Despre preotul Isidor Blaga se știe că a fost un om întreprinzător, cu deschidere spre modernizare și lumea civilizată. El a adus în sat numeroase facilități tehnice ale timpului, cu toată împotrivirea majorității sătenilor.

Pentru a reconstitui decorul bucătăriei, au fost adunate din sat obiecte diferite se foloseau în perioada respectivă. | Credit foto: Mira Kaliani

Pentru a reconstitui decorul bucătăriei, au fost adunate din sat obiecte diferite se foloseau în perioada respectivă. | Credit foto: Mira Kaliani

„Tatăl lui a adus prima batoză în sat, a fost un om care a încercat să introducă mecanizarea în munca țăranilor și să-i deschidă spre lucruri noi”, a explicat ghidul Mirela Sădean.

Deși preot, Isidor Blaga a fost „un liber-cugetător”, un om „de o exuberanță și de o volubilitate deosebit de simpatică”, cum își amintea fiul lui, Lucian.

„Acasă era calm și rar la vorbă, dar nu ursuz. Câteodată – evada. Evada nu tocmai departe, până la Sebeș sau la Bălgrad. Un pahar de vin îl muta în ipostazele vorbărețe. După alte cinci pahare nu-și mai stăpânea adâncurile temperamentale, după zece, cânta sau aluneca pe povârnișul disputelor ce nu mai luau sfârșit”, își descria tatăl în Hronic.

Pe mamă a prezentat-o „o ființă primară. Eine Urmetter, cum îi spuneam eu mai târziu, făcând uz de un cuvânt nemțesc, ce mi se părea că i-ar cuprinde chipul și prin care o proiectam în arhaic. Fără multă școală, cu instincte materne și feminine preistorice. Preistorice în sensul deplinătății vitale, grele, masive. Nu avea Mama cunoștințe folclorice deosebit de bogate, dar ea trăia aievea într-o lume croită pe măsura celei folclorice. Existență încadrată în zarea magiei. Ea se simțea cu toată făptura ei vibrând într-o lume străbătută de puteri misterioase, dar nu se abandona niciodată visării.” Femeie frumoasă, în tinerețe, Ana Moga, după numele de fată, a avut o ascendență macedoneană.

De la stânga: Tatăl, Isidor Blaga, mama, Ana Blaga (născută Moga), bunicul din partea tatălui, Simion Blaga | Credit foto: Mira Kaliani

De la stânga: Tatăl, Isidor Blaga, mama, Ana Blaga (născută Moga), bunicul din partea tatălui, Simion Blaga | Credit foto: Mira Kaliani

În Hronic, Blaga povestea cât de mult îl afectau „tăcerile de plumb” dintre părinți. Ajuns într-o zi pe neașteptată acasă, și-a găsit tatăl bolnav. Speriat, a pornit spre bucătărie unde mama lui își vedea liniștită de treburi, deloc îngrijorată.

„«Ce-i cu tata?» o întreb. «Ce să fie?», răspunde ea, «nu-i nimic, arde Bălgradul!» Era aceasta una din expresiile ei, aduse printre întâmplări ca frunza verde în cântecul popular. Voia să spună că tata a chefuit toată noaptea la Alba Iulia și acum îl ard pe dinăuntru esențele. Mama, care de altfel nu vorbea decât prea puțin, ținea gata pentru toate împrejurările câte-un cuvânt plastic și plin de sevă!” Ana Blaga a murit în 1933.

Cireșii din curte au fost puși după ce a cumpărat Ministerul Culturii casa. | Credit foto: Mira Kaliani

Cireșii din curte au fost puși după ce a cumpărat Ministerul Culturii casa. | Credit foto: Mira Kaliani

În gospodărie, aveau șura, grajdul și două magazii. Creșteau vite și gâște, pe care le ducea la păscut și Lucian.

„Timpul ni-l iroseam în joacă aproape neîntreruptă. Cugetul nostru îşi învăţa imperativele de la păsări şi flori, astfel că datoria noastră era numai aceea de a creşte. Uneori puteam să fim, totuşi, şi folositori   gospodăriilor, cel puţin pe la margini. Cădea asupra noastră sarcina de a ne duce după-amiaza cu gâştele la păşune, „sub arini”, un loc în partea mai de sus a satului, între iaz şi răzoare…” – Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

Cum aceste anexe gospodărești nu au fost restaurate la timp, din veșnica lipsă de fonduri pentru cultură, s-au degradat. Pe locul unde au fost acestea s-a construit prin 2005 o sală de conferințe. Aici are loc an de an, la începutul lunii mai, Festivalul Internațional „Lucian Blaga” și se organizează și alte evenimente culturale.

O poză făcută în fața casei din Lancrăm, în 1901. Lucian este primul băiat din stânga, lânga mama lui, Ana | Credit foto: Mira Kaliani

O poză făcută în fața casei din Lancrăm, în 1901. Lucian este primul băiat din stânga, lânga mama lui, Ana | Credit foto: Mira Kaliani

În 1908, Isidor Blaga a încetat din viață. Soția lui Ana a fost nevoită să vândă casa de la Lancrăm pentru a putea să le asigure educația copiilor ei de vârsta școlară.

„În 1909, mama lui a vândut casa și s-a mutat la Sebeș, cu copiii mai mici, în casa celei mai mari surori, Letiția. Ea era căsătorită și avea o situație materială bună”, a amintit Mirela Sădean.

Despre acel moment, Lucian Blaga scria în Hronicul și cântecul vârstelor: „În timpul iernii, Mama avu răgaz să cumpănească, şi după multe socoteli să tragă o încheiere: va lichida toată gospodăria din Lancrăm. Nu era cu putinţă nici o altă soluţie. Mama va vinde casa şi pământul şi se va muta cu noi la Sebeş. Era o jertfă supremă, ce se impunea pentru creşterea noastră, a celor încă aşa departe de-un temei, pe care să fi putut sta în neatârnare.”

Casa, curtea și, în față, sala amenajată pe locul fostelor anexe gospodărești, unde au loc diferite evenimente culturale  | Credit foto: Mira Kaliani

Casa, curtea și, în față, sala amenajată pe locul fostelor anexe gospodărești, unde au loc diferite evenimente culturale  | Credit foto: Mira Kaliani

Tot de la ghidul Mirela Sădean am aflat și povestea casei. Până în 1995, când a fost cumpărată de Ministerul Culturii, cu prilejul centenarului nașterii filozofului, au fost trei generații de proprietari. Cu toate acestea, casa nu a suferit modificări majore.

Ministerul Culturii a trecut atunci Casa Blaga în administrarea Muzeului Satului din București care, în 1996, printr-un proiect, a restaurat și consolidat casa pentru a fi readusă la forma originală. Restaurarea a fost făcută după documente și imagini, însemnările lui Lucian Blaga din Hronic, inclusiv din mărturisirile foștilor proprietari, săteni și rude.

„Acoperișul era degradat și a fost schimbat, dușumeaua refăcută, dar nu au fost modificări la structura casei. Geamurile și ușile sunt cele vechi, din vremea bunicului patern, Simion, cel care a construit casa, pe la 1860. Anul inscripționat pe fațada casei, 1870, este anul în care a rămas moștenire la părinții lui Lucian”, a menționat ghidul.

Din interiorul casei; în vitrină, valiza de student și paltonul cu pălăria, din perioada diplomatică | Credit foto: Mira Kaliani

Din interiorul casei; în vitrină, valiza de student și paltonul cu pălăria, din perioada diplomatică | Credit foto: Mira Kaliani

La Casa memorială Lucian Blaga sunt expuse numeroase obiecte ce i-au aparținut filozofului.

Pe lângă manuscrise, ediții princeps, portrete, fotografii, pot fi văzute obiecte de mobilier – masa, scaunele, biblioteca, dar și penița de scris.

Într-o vitrină, este valiza de student – în 1920, și-a luat doctoratul în filosofie la Viena. Tot acolo este și paltonul cu pălăria din perioada diplomatică. După terminarea studiilor a lucrat 14 ani în diplomație, apoi s-a întors în țară ca profesor de filozofie a culturii la o catedră special înființată pentru el la Universitatea din Cluj-Napoca.

Costumul popular este tot din perioada când Lucian Blaga a fost în diplomație și i-a aparținut soției lui, Cornelia. Aceasta a purtat costumul popular românesc când a reprezentat România la o serată la Lisabona, în timpul când Lucian Blaga a fost ambasador în Portugalia. Nu este dintr-o zonă specifică, deoarece a reprezentat România și a inclus piese din mai multe zone. | Credit foto: Mira Kaliani

Costumul popular este tot din perioada când Lucian Blaga a fost în diplomație și i-a aparținut soției lui, Cornelia. Aceasta a purtat costumul popular românesc când a reprezentat România la o serată la Lisabona, în timpul când Lucian Blaga a fost ambasador în Portugalia. Nu este dintr-o zonă specifică, deoarece a reprezentat România și a inclus piese din mai multe zone. | Credit foto: Mira Kaliani

Biroul pe care l-a avut la Cluj-Napoca a rămas fiicei lui din București. Anul acesta, în 2 mai, Dorli Blaga (așa cum este cunoscută, deși prenumele este Ana-Dorica, iar după căsătorie s-a numit Bugnariu) a împlinit 89 de ani.

În timp ce eram la Casa memorială Lucian Blaga au mai venit doi vizitatori. Unul dintre ei a întrebat ghidul dacă a existat în realitate personajul feminin care l-a inspirat în Luntrea lui Caron.

„Cred că da. Pe lângă soție, a avut muze, însă Cornelia a fost nobilă și spunea că ei i-a dedicat Poemele luminii, cele mai frumoase, și tot în brațele ei a și murit.”

Lucian Blaga împreună cu fiica lui | Credit imagine: Mira Kaliani

Lucian Blaga împreună cu fiica lui | Credit imagine: Mira Kaliani

La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Lucian Blaga era profesor universitar la catedra de Filozofia culturii din cadrul Universității din Cluj-Napoca, mutată, după Dictatul de la Viena, la Sibiu, unde a rămas până în 1944.

După instaurarea regimului comunist, Lucian Blaga, care a refuzat orice colaborare cu puterea comunistă, a fost înlăturat de la catedră.

S-a spus că a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură. O condiție pentru ca o propunere să fie luată în considerare de membrii Comitetului Nobel de la Stockholm este ca aceasta să fie făcută oficial de către statul de care aparține candidatul. Guvernul comunist de atunci nu l-a propus pe Lucian Blaga. Dimpotrivă, se pare că a transmis că o asemenea distincție acordată lui Blaga nu ar fi „privită cu simpatie”, scria Ovidiu Drimba într-un articol interesant și documentat despre Lucian Blaga și premiul Nobel.

Marginalizarea lui, cărțile lui nu au mai fost publicate, l-a afectat puternic și definitiv. A murit cu trei zile înainte de a împlini 66 de ani.

„În ultimele șase luni de viață a stat numai în spital. A fost perioada comunistă în care a avut mult de suferit ceea ce i-a grăbit sfârșitul”, a spus Mirela Sădean, ghid la Casa memorială Lucian Blaga din Lancrăm, Alba.

Mormântul filozofului Lucian Blaga; în poza din dreapta, clădirea din fața mormântului | Credit foto: Mira Kaliani

Mormântul filozofului Lucian Blaga; în poza din dreapta, clădirea din fața mormântului | Credit foto: Mira Kaliani

A fost înmormântat în curtea bisericii din Lancrăm, așa cum a dorit, pentru a putea privi mereu spre Râpa Roșie. De mai mulți ani, Râpa Roșie nu mai poate fi văzută, deoarece la câțiva pași, dincolo de curtea bisericii, a fost ridicată o clădire în fața mormântului lui Blaga.

Ca fapt divers, cine vizitează casa copilăriei lui Lucian Blaga și dorește apoi să facă o plimbare la Râpa Roșie, trebuie să meargă la Sebeș, deoarece din Lancrăm nu e posibil. Trebuie să se treacă prin râul Sebeș, prin urmare nu se poate merge nici pe jos, nici cu mașina.

Vedere spre Râpa Roșie din curtea bisericii | Credit foto: Mira Kaliani

Vedere spre Râpa Roșie din curtea bisericii | Credit foto: Mira Kaliani

Casa memorială Lucian Blaga, deschisă oficial pentru vizitatori în anul 1999, este administrată acum de Centrul Cultural din Sebeș. În octombrie 2019, biletul a fost cinci lei și nu s-a perceput taxă suplimentară pentru a face fotografii nici în interiorul casei, nici în exterior. Vizitele individuale nu trebuie anunțate, eventual cele de grup, iar programul, în funcție de sezon, se poate consulta și de pe website-ul Casei de Cultură „Lucian Blaga” din Sebeș.

Grădina casei. Astăzi a rămas o grădină micuță, însă, în vremea lui Blaga, grădină dădea până în șoseaua principală. Unii dintre proprietari au vândut o jumătate de grădină și a rămas o grădina mai mică. Acum este o livadă cu meri și pruni, un nuc și, uneori, au loc acolo diferite evenimente culturale. | Credit foto: Mira Kaliani

Grădina casei. Astăzi a rămas o grădină micuță, însă, în vremea lui Blaga, grădină dădea până în șoseaua principală. Unii dintre proprietari au vândut o jumătate de grădină și a rămas o grădina mai mică. Acum este o livadă cu meri și pruni, un nuc și, uneori, au loc acolo diferite evenimente culturale. | Credit foto: Mira Kaliani

„De vatra din Lancrăm ne despărţeam cu păreri de rău, ce ne zvântau. Eu, îndeosebi, fiindcă îmi promisesem pentru anii următori experienţe nouă în ceea ce priveşte viaţa la ţară. Nu mă simţeam oare chiar şi acum, în această ultimă iarnă, ademenit să mă port pe la şezători, luând pe umeri vreun cojoc de împrumut? Încă nu aveam curajul să răspund vorbelor ce mă chemau în dreapta şi-n stânga, dar dacă am mai rămânea în sat e neîndoios că la anul voi da şi eu buzna prin şezători…” – Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

Foto cover: Mira Kaliani


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.