25 ianuarie 2023, 16:06

„În neamul omenesc, există totuși comori de înțelepciune și bunătate” – Marius Nasta, o evocare a omului de știință Louis Pasteur

„Mai mult ca oricând astăzi când omenirea sângerează încă pe ruinele adunate pretutindeni de răutatea și prostia omenească, ni se înfățișează mângâietoare pilda vieții lui Pasteur…”

„Plin de râvnă pentru știință, a consacrat primele lui cercetări științifice unui studiu asupra acidului paratartric (tartric). Ceea ce învățați de seamă nu văzuseră înaintea lui, se dezveli, ca prin minune, ochiului și minții agere ale lui Pasteur”, spunea, în 1931, medicul Marius Nasta, într-o conferință în care a prezentat viața și opera omului de știință francez Louis Pasteur (27 decembrie 1822 – 28 septembrie 1895), de la nașterea căruia, în 2022, se împlinesc 200 de ani.

La vremea respectivă existau „teorii mai mult sau mai puțin științifice, care căutau să explice acest fenoment misterios al fermentației”, prin urmare interesul lui Pasteur a fost „deșteptat”.

„Din aceste experiențe s-a născut toată tehnica bacteriologiei”

„Studiile, examenele microscopice și observațiile directe au constituit dovezi, iar evidența faptelor nu o putea nega nimeni și toți adversarii lui Pasteur fură nevoiți să recunoască prezența fermenților vii în lichidele în fermentație”, spunea dr. Nasta. Cu o precizare, asupra rolului pe care îl dețineau acele ființe, unde părerile erau diferite.

Unii susțineau că „fermentul nu era cauza fermentației, ci un produs al ei; aceste ființe se formau în lichidul fermentat”. Dr. Nasta a explicat:

Printr-o serie de experiențe memorabile, de o preciziune și valoare demonstrativă la care nici până acum nu s-a mai putut adăuga nimic, Pasteur arătă că, dacă supunem un lichid la fierbere pentru a distruge toți germenii vii aflători într-însul, dacă apoi împiedicăm ca aerul din afară încărcat cu praf și nenumărați germeni microscopici să pătrundă în vasul nostru, putem conserva la infinit acest lichid, fără ca să se tulbure, fără ca să fermenteze.

Din aceste experiențe s-a născut toată tehnica și principala instrumentație a bacteriologiei, care și astăzi, încă lucrează cu metodele imaginate de Pasteur.

Louis Pasteur în laboratorul său, pictură de Albert Edelfelt, 1885

Louis Pasteur în laboratorul său, pictură de Albert Edelfelt, 1885

„Șansa favorizează doar mințile pregătite”

Numit în 1855 decan al Facultății de Științe din Lille, Louis Pasteur a avut ocazia „să dea cea mai întinsă aplicare practică acestor cercetări”. Atunci a rostit, într-un discurs, probabil cea mai cunoscută și citată remarcă a sa: „În domeniul observației, șansa favorizează doar mințile pregătite”.

Din observațiile făcute, a constatat că „diferitele alterații pe care le sufereau alcoolurile, ca vinul, berea etc., în cursul fermentației și care se produceau adesea în mod cu totul neașteptat, distrugând uneori producția unui an întreg, erau cauzate de o infecție, adică de prezența, pe lângă fermentul specific, a unei alte ființe microscopice care determina o altă fermentație”.

La scurt timp, a reușit să stabilească măsurile de prevenție destinate „să asigure curățenia fermentului utilizat, evitând astfel alterările neprevăzute și scutind industria de pagube însemnate”.

„După numeroase rătăciri pe căi greșite, a ajuns la cunoașterea adevărului”

Au urmat apoi ani în care s-au impus atenției omului de știință „alte preocupări, distrăgându-l, în aparență, de la problemele care îl interesau”, comenta dr. Nasta.

Singura îndeletnicire a locuitorilor din zone vaste aflate în sudul Franței era creșterea viermilor de mătase. „Un flagel amenința în curând să lase pe drumuri, sărăcindu-le, sute și mii de familii… De câțiva ani apăruse printre viermii de mătase o boală care-i omora cu miile; crescătoriile se goleau, una după alta, toate încercările de a stăvili răul, dăduseră greș”, explica medicul Marius Nasta.

„Dorința de a traduce numaidecât în fapte binefăcătoare adevărurile pe care le descoperea”

Louis Pasteur a fost solicitat de ministrul Instrucției Publice, un fost profesor al său, să meargă și să studieze boala viermilor de mătase. Marius Nasta nota despre munca uriașă a cercetătorului și puterea de a continua după nenumărate nereușite:

Șase ani a consacrat Pasteur acestor cercetări. Într-un domeniu care-i era cu totul necunoscut, dar totuși după numeroase rătăciri pe căi greșite, a ajuns la cunoașterea adevărului.

Omul de știință a realizat un sistem de prevenire a bolii viermilor de mătase, numită pebrină. După depunerea ouălor, acestea erau examinate microscopic, iar cele găsite infectate erau eliminate. „Grație acestor metode preconizate de Pasteur și care mai sunt și astăzi în ființă, sericicultura a fost salvată de acest flagel”, spunea dr. Nasta în 1931.

Acesta a subliniat:

În urma acestor studii, ideile lui Pasteur asupra naturii bolilor infecțioase se lămureau din ce în ce mai mult.

[…]

Spiritul lui și dorința lui de a traduce numaidecât în fapte binefăcătoare adevărurile pe care le descoperea, găsiră curând și mijloacele de combatere a infecției.

Pansamente sterilizate, instrumente de asemenea sterlizate prin ardere la flacără, curățenia mâinilor chirurgului, erau măsurile pe care Pasteur le găsea necesare pentru a asigura curățenia și vindecarea rănilor. Grație acestor măsuri chirurgia a putut să ia avântul pe care l-a luat în ultimele decenii.

Experimente, Louis Pasteur și fermentația | Britannica.com

Experimente, Louis Pasteur și fermentația | Britannica.com

„Boala care impresiona imaginația mulțimii”

Descoperirea care i-a dat „numelui său popularitatea cea mai mare” a fost legată de „o boală care impresiona imaginația mulțimii, nu atât prin frecvența ei, cât mai ales prin spectacolul înfiorător sub care se prezintă și prin aceea că este întotdeauna mortală”. După 45 de ani de la acea reușită a omului de știință francez, dr. Nasta povestea:

Și azi mai suntem minunați de preciziunea, de priceprea aproape supra omenească cu care Pasteur a stabilit aproape tot ce se știe despre ea. Cu o îndrăzneală de concepție cu adevărat genială, el își dădu seama că, în lipsă de microb cultivabil, sistemul nervos, adică creierul și măduva spinării, trebuie întrebuințate ca material infecțios, și aplicând acestor țesuturi procedeele lui de atenuare, prin învechire și uscare, reuși astfel să prepare vaccinul antirabic. Experiențele pe câini îi demonstrară eficacitatea și, în curând, micul alsacian Joseph Meister fu primul om salvat de la moartea prin turbare de către Pasteur.

Partea finală a discursului medicului Nasta, din care am extras câteva idei esențiale, evocă omul de știință și personalitatea omului Pasteur:

Te întrebi, privind opera lui, ce trebuie să te minuneze mai mult, frumusețea admirabilă a acestei minți atât de perfect și armonios organizate, sau splendoarea roadelor și mulțimea binefacerilor pe care le-a revărsat asupra neamului omenesc.

[…]

Nespus de simțitor la durerile altora, suferințele pe care le vedea în jurul lui îl dureau ca ale lui proprii, și nenorocirile de care nici el nu a fost cruțat în viață i-au fost numai ca un imbold puternic pentru a căuta să aline pe acelea ale semenilor săi.

[…]

Mai mult ca oricând astăzi când omenirea sângerează încă pe ruinele adunate pretutindeni de răutatea și prostia omenească, ni se înfățișează mângâietoare pilda vieții lui Pasteur, dovedindu-ne că, în neamul omenesc, există totuși comori de înțelepciune și bunătate, care pot reda într-o viață de om tot ceea ce mulțimile inconștiente au distrus în dezlănțuirea patimilor bestiale.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol